Poezie
Nastere
1 min lectură·
Mediu
Și-un strigăt orb se răsfrânge
peste timpanul meu,
pustiit de dorul de auz
Și-o culoare se prăbușește în ochiul meu, neîntrerupt
și palidă
ce-și învinge teama
de curcubeu și ploaie.
Și drumul se împarte în mii de bucăți universale
Și cad distanțele
Și eu abia venit pe lume
Arunc cu strigăte și dau o semnătură
de luat la cunoștință despre mormânt
Și aud doar ecoul
Și văd doar paloarea
ultimului drum de plânset
surd.
002335
0