"Eterizare" – 1139 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
SCStoica Nicolae Ciprian
Nascut in mijlocul verii in ciuda prezicerilor. 1987-1994 Scolar exemplar, visator si necunoscator al lumii exterioare pana in clasa a V-a, la prima "trezire" 1994-1999 Liceean plutitor ca toti ceilalti, cu putine frustrari din partea scolii, dar cu multe frustrari din partea fetelor - a doua si ultima "trezire" 1999-2003 Student mai mult sau mai putin eminent, absent fizic si mental Regretant al trecutului, visator al prezentului, clarvazator al viitorului. Mort azi, ieri și mâine.
236 poezii, 0 proze
CVCuviosul Ioan de la Valaam
Staretul Ioan de la Valaam a fost unul dintre marii duhovnici ai secolului XX, desi ramas necunoscut de multi . In scrisorile sale se regasesc asemanari cu arhimandrit ul Sofronie Saharov, ucenicul Sfantului Siluan. Asemenea acestuia din urma , care avea doua ierni de scoala, parintele Ioan provine dintr-o familie de tarani din Rusia. Adevarata sa scoala a fost rugaciunea si smerenia , caci "teolog este cel ce se roaga si cel ce se roaga este teolog". In viziunea Cuviosului Ioan, noi nu vom fi judecati dupa numarul închinaciunilor ori al metaniilor, nici dupa respectarea formala a multora din regulile exterioare ale credintei, ci dupa dragostea de Dumnezeu și de aproapele, de care depind duhovniceste viata și moartea noastra. Calea Dragostei, esentiala pentru a primi harul, implica însa virtutea smereniei în nenumaratele sale aspecte, asupra carora parintele nu contenește sa revina: cunoașterea propriei pacatoșenii, pocainta, necontenita învinovatire de sine, iertarea, dragostea de...
37 poezii, 0 proze
AAAtodiresei Alice
Atodiresei Alice Cristina nascuta la 12.02.1988 in judetul Botosani, locuind actualmente in orasul mentionat. Momentan studenta la facultatea de Drept si Management in orasul natal.Singurul copil in familie,urmeaza gimnaziul la Scoala Nr.13 Botosani, apoi pasii preuniversitari la Gr. Sc. Dimitrie Negreanu. Pe parcursul liceului descopera neintentionat talentul ce devine pe parcursul timpului un crez.Tot in decursul acestui timp castiga numeroase premii ce confirma existenta unei taine ascunse,chiar si relatii in afara tarii. Prin modul de a scrie, gaseste in cuvinte un refugiu al lumii exterioare ce lovesc si convertesc neincetat sufletul. Sursele de inspiratie sunt insasi actiunile si gesturile lumii exterioare pe care constiinta le analizeaza la nivelul individului si transformarile ce se petrec cu acestea. Adesea, dincolo de cuvinte, se observa trairile personalizate dar cu sens moralizator, in speranta regasirii valorilor spirituale. -"Crinii sufletului tau sa nu se usuce...
4 poezii, 0 proze
FAFarcaș Alexandru-Emil
Visez cu ochii deschiși, și totodată încerc să raman cu picioarele pe pământ. Când se intâmplă să mă ridice vântul, mi-e teamă de momentul în care voi pune picioarele înapoi pe pământ, insă mă gândesc că e singura soluție. Decât a trăi într-o continuă iluzie? și caut cea mai ușoară metodă de a-mi face aterizarea cât mai lină. Odată cu picioarele pe pământ, mi-e greu să mă mențin, capul fiind la un metru și ceva in aer. E mai sigur, dar asta nu mă împiedică să îmi doresc mai mult. Un simplu elev la un liceu oarecare din Satu Mare. Născut pe 16 noiembrie 1993.
14 poezii, 0 proze
AZAndrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
Eterizare
de Gavril G. Gavriș
Miroase pe câmp fânul cosit, a plete de fată și luna privește cu ochi de codană, hârjoana-mi din iarbă.
FERICIREA SUPREMÃ
de ROBERT TRIF
Eternizarea clipei numită fericire iată cea mai grea încercare La care poate fi supus sufletul omului născut din tristeți și lacrimi Însuși Dumnezeu înlăcrimat de potrivnica noastră soartă Poartă...
Nu sunt decât partea văzută
de Nicolae N.Negulescu
Cine ești de mai păstrezi visul viu în poarta luminii Pământului? îmi întreabă Îngerimea trăirea înfrigurată înnoind la eternizare pe firul timpului Nu sunt decât partea văzută a zefirului cu mantie...
De la „Omul-secundă” la „Omul-etern”...
de Cristian Petru Balan
Eu, omul-secundă, inventat prin modelări divine desăvârșite, încărcat inițial cu fulminanta iubire explozivă a Creatorului pentru eternizarea fericirii mele perfecte; eu, cel prin care țărâna banală...
Abaddon, Exterminatorul
de Ernesto Sabato
*** In orice caz, si oricum ar fi stat lucrurile, pacea era ceea ce-i lipsea si dorea atata sa aiba, adica exact de ceea ce are nevoie orice creator, cineva care s-a nascut cu blestemul de a nu se...
mumificare în trei acte
de Bogdan Gagu
actul întâi regizat pe un curcubeu sau pe o corabie care de-abia acum își începe unduirea pe mare decor albastru creionat în plajă de umbre și pescăruși speriați de ploaie încrustez lilieci în glasul...
Prin ochiul lui Nichita
de alina hrisca
Ce ar fi fost Nichita fără “ cuvânt” ? Încă o lacrimă solidă pe obrazul dulce și veșted al lumii, încă un strop de viața ce se scaldă în coloana sfântă a păcatelor și în fericirea ce sălășluiește în...
mă strânge trupul *1
de Bogdan Gagu
păzită e poarta mă strânge trupul și parcă-mi salivează o ureche Anubis tot latră și Cerber și Garm mi-au încolțit în vene flori de mușețel le dau o bucată de pâine pielea se crapă în dâre de vid și...
A la recherche du \"moi\" perdu
de Daniela Slapciu
Prolog: Pe mine m-a moșit Dumnezeu, dar mi-a tăiat buricul prea din pământ și acum mă doare carnea de câte ori dau de țărână. O plânge; vrea să intre de unde a ieșit. I Mi-a sărit eul din pielea...
Manuscrisul cel cu vise
de Hamza Oana Daiana
Întrezăresc prin vis armoniile cu care tu m-ai obișnuit. Mai ții minte cum zburau avioanele pictate în roz ? Zgâriasem spoiala trandafirie cu unghiile mele de talc. Uite de aia am eu acum unghiile...
Dor de tine
de Miteak Pruteanu
Lebede în lac se scaldă Alături de raze de soare Gândurile-mi sunt îndreptate Spre o dulce vietate. Este ploaia ce umezește Dogoarea care îmi arde Inima și al meu suflet De dor, de jale uscate. Cu-a...
Insectar
de Cristiana Apostu
Fluturii îi țin în stomac. Cât sunt vii. Mă port frumos cu ei. Îi hrănesc în fiecare zi cu lacrimi, durere, dorință și dor — de preferat ale altora — și îi întrețin constant cu gemete și respirații...
Revelion
de Constantin Rusu
Sunt zile cand se bucura la fel si cei veseli si cei mai tristi. Zambetele-s aduse din penel, parca suntem niste mari artisti. La fiecare inceput de an nou, ne cladim o noua zi in noapte, ne asezam...
Un e-mail pentru Homer
de serban georgescu
Una dintre marile anomalii ale acestui site este, după părerea mea, reținerea membrilor de a comenta textele clasicilor. Practic nu există aproape nici un comentariu la sutele de texte clasice...
Emilian Marcu: Între contemplație și damnare
de Valeria Manta Taicutu
Emilian Marcu: Între contemplație și damnare Meditative, încolăcite a dragoste într-un hățiș de metafore, sonetele din volumul „Privilegiul giulgiului” (Ed. Alfa, Iași, 2005) se întorc spre...