"Era prea alba" – 20252 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
GAGeorge Allan
Bruma respir bruma si mi-e frig nu foarte rau... am geaca asta cu gluga iarba netunsa de doua saptamani e acum alba; ieri era verde asa e la astia … mai incolo e un mos intr-un baston, incearca 2 usi la 2 case... n-am treaba cu el. imi vad de drum mai in viteza,ca mi-e frig. (nu prea face fatza gluga) pe drum dau de unu James care ma recunoaste si ma saluta: "hy man" are bagajele dupa el se duce acasa in Jamaica. doar io cu el mai suntem la ora asta inghetata, noi si cativa gunoieri. James e negru in fine... respir bruma si-mi aduc aminte de mama asa...putin ca i-am spus ca-am dat pe geaca 3 mil si ea a fost cam 5 si-acum doar p-asta o am, ca James ala se duce acasa si io nu... si mai merg un pic,mai vad odata mosu, fara baston,pierdut de tot de data asta… mai respir 3 pasi de bruma pana sa ajung acasa.
2 poezii, 0 proze
Mitropolitul Dosoftei
MITROPOLITUL DOSOFTEI Alaturi de marile personalitati romanesti care au ilustrat viata noastra culturala din sec. al XVII-lea se asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. “Acest Dosofteiu mitropolitul – scrie Ion Neculce – nu era om prost de felul lui; era neam de mazil, prea invatat; multe limbi stia: elineste, latineste, slovineste si alte. Adinc din carti stia; si deplin calugar, si cucernic, si blind, ca un miel; in tara noastra pre aceste vremi nu se afla om ca acesta”. Datele noi care s-au gasit in ultimul timp au permis a se stabili ca eruditul mitropolit al Moldovei se tragea dintr-o familie de negustori din Lvov, Papara, de origine macedoromana. Mitropolitul Dosoftei a lasat o urma adinca in viata religioasa a Moldovei, dindu-i acestei vieti un impuls nou. Prin reinfiintarea tipografiei, prin tiparirea de carti noi, in special de ritualul bisericesc, Dosoftei este continuatorul direct al operei culturale din epoca lui Vasile Lupu. Principala opera...
2 poezii, 0 proze
DBDon Pedro Calderon de la Barca
DON PEDRO CALDERÓN DE LA BARCA (1601-1681) Don Pedro Calderon de la Barca s-a născut la Madrid, în 1601. Tatăl său a fost, Don Diego, descendent al unei familii de nobili. Se pare că numele lui de familie vine de la unul dintre strămoșii săi, ce părea să se fi născut mort, apoi conform obiceiului vremurilor, a fost pus în apă fierbinte, pentru a verifica dacă este cu adevărat fără viață, apoi la contactul cu apa cu temperatură ridicată, a izbucnit în primul lui scâncet. În 1625 s- a înrolat sub steagul Ducelui de Alba, mergând în Flandra și în Italia, în primul rând, în Flandra trebuie să-i fi fost plăcută șederea, pentru ca multe personaje din dramele sale sunt flamande și de asemenea, datorită nobilei sale mame, dona Ana Maria Henao, care era de origine flamandă. Din păcate campaniile militare la care a luat parte nu au fost glorioase și de aceea nu sunt menționate de Don Pedro în niciuna din operele sale. În schimb, în viața sa academică a fost mai mult decât genial: tatăl său,...
1 poezii, 0 proze
RDRomulus Dianu
DIANU, Romulus (pseudonim al lui Romulus Dima; n. 22 mar. 1905, București - d. 25 august 1975, București); prozator, publicist și poet. A debutat cu o poezie în revista "Ramuri fragede" a Colegiului "Sf. Sava" pe când era în clasa a VII-a. A colaborat apoi la "Rampa", "Cotidianul (Brăila)", "Adevărul literar și artistic", "Țara de Jos", "Cetatea literară", "Contimporanul" (unde se pare că a publicat o pictopoezie, Autoportret), "Universul literar", "Bilete de papagal" și, în deceniile ulterioare, la "Viața literară", "Vremea", "Azi", "Familia", "Săptămâna CFR", "Glasul patriei", "Argeș", "România literară" etc. În 1944 este epurat din presă și condamnat la 20 de ani temniță grea la Poarta Albă și Gherla (este eliberat în 1956). SCRIERI: Viața minunată a lui Anton Pann (în colaborare cu Sergiu Dan), București, 1929, ed. 2 (Nastratin și timpul său), Buc., 1934; Adorata, Buc., [1930]; ed. 2 Craiova, 1984; ed. 3 [București], 1992; Nopți la Ada-Kaleh, Buc., [1932]; ed. 2 București, 1970;...
1 poezii, 0 proze
Evie Lowe Stella
Dragă tată, Din nefericire aseară am ajuns acasă la D. abia pe la opt, când ușa de la intrare scârțâie dacă încerci să o sugrumi. Am lăsat-o baltă și Mai bine îl omor pe D., ceea ce am și făcut. Mai departe nu m-am mai deplasat prin apartament decât în genunchi. Sub patul lui am găsit o cutie de confetti resigilată artizanal, cu scotch. Apucând-o cu mâna stângă, am încercat pentru prima oară în viața mea să eructez zgomotos (in memoriam, probabil). N-am reușit. Am căscat. Fără poftă. Benzile adezive s-au rupt, capacul s-a ridicat. Sinceră să fiu, în momentul ăla mi se părea că adevărata succesiune e cu totul alta. Mâinile Mele au plonjat înăuntru și-am văzut că pe Degetele Lor Lipicioase se înghesuiau aceleași confetti roșii care burdușeau și Sângele Sărmanului D. Am scormonit mai departe și aha: pe fundul cutiei era o scrisoare, adresată mie (de aici încolo, apa din cadă s-a tot revărsat peste buza de fontă, Gâlgâind În Surdină). Am citit repede: era vorba despre același lucru, sunt...
3 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
AHAlena Haiduc
născută (27 octombrie 1966) în Capitală apoi zacută (era cînd prea frig, cînd prea cald, cînd de dat examene) dar rezolvate unele teme lumești: sădit un pom, făcut o casă apoi lăsat pe seama altora mai există și un pic de carieră prin crîng, dar cine mai ține socoteala în rest, om (bun)
35 poezii, 0 proze
RTRealdo Tokacs
Biologie si geografie: 18 mai 1981 - atunci m-am nascut. Era o zi atat de luminoasa incat mama si-a zis ca trebuie s-o vad. Si a tipat pana m-am indurat sa ma despart de ea. Locul faptei: Faget, Timis, orasul castanilor. Studii: Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea de Vest, Timisoara, absolvita in 2004. Am mai inceput un master, dar am renuntat... la timp :) Activitati (mai mult sau mai putin) relevante: - poezii, in volumul colectiv "Pasii de roua", Editura Dacia Europa Nova, 1999; - eseuri, in volumul colectiv "Cartea de admiratie", Editura Dacia Europa Nova, 1999; - poezii, volum de autor, "Intemperiile fericirii", Editura Dacia Europa Nova, 2000. Toate au fost publicate poate prea devreme... -din 2000, ma reintorc la literatura, parca pe un alt drum... mai sinuos... dar mai savuros. Ocupatiuni actuale: Ziua - nerecunoscator ocupant al unui birou de "multinationala" unde pun umarul fara tragere de inima la construirea unui capitalism in care nu (mai) cred; Noaptea - la...
32 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
Era prea alba
de Zoltan Terner
Era prea albă Era prea albă nesfârșirea din privirile tale pe atunci nu știam că sunt mult prea prețioase ca să le trăiesc și să le mor fără har orele pe care le primesc de la tine în dar și mult...
Vorbind cu îngerii...
de Mihaela Roxana Boboc
O aripă moale și albă de înger mi-a vizitat într-o seară sufletul Era prea pură atingerea-ți de catifea și inima tremura infiorată De prea dulcele-ți surâs, de ochii prea albaștri și prea intenși...
de dragoste
de Victor Ciobanu
Deasupra noastră răsărea cerul, nici prea albastru, nici prea înstelat. Noi eram și îmi făceam curaj să îți spun, dar cercul era prea strâmt, mă înjunghia. Fără formă, ne țineam de mână, umărul meu...
dor de apă plată
de Dacian Constantin
dau raport genunchilor mei că acum câteva minute chiar în urma lor era prea vară prea lumină prea frunte dogorită prea încinsă în mine plasmă prea albastră rochia și tivul ei prea scurt dau raport că...
şoptind vântului
de Ursu Marian Florentin
nu mai găseam drumul spre mine, între noi era când amurg când răsărit şoptind vântului gândurile mele ar fi vrut să-ţi vorbească despre cum e să fii zdrobit de prea multă dragoste dar marea era prea...
ZA RUMENIEN DRIM (necenzurat)
de Stamate Palnie
Maurul Gigi e om bogat cand vrea Mananca viagra la pranz dimineata si seara Canta cu foc doine africane si mai ales Cand adoarme nu uita sa-si inchida casetofonul cu piciorul. Maurul Gigi nu are...
Nu plânge, Willemina!
de Daniel Ionuț Vasile
Străduindu-se să fie cât mai convingătoare, colega ei, Wanda Dormenster, îi spusese că, în zilele de iarnă, dacă-l priveai de pe colinele din apropiere care îl înconjurau, liniștitul orășel...
Omul de pe alt tărâm (II)
de Mihaela Rascu
Când nu-ți găsești liniștea în tine însuți, degeaba încerci să o cauți în altă parte! Neliniștea o apucase strașnic în gheare încă de când părăsise orașul și nu părea să fie dispusă să îi dea drumul,...
cardiomegalie
de Daniela Luminita Teleoaca
albastrul era mult prea albastru nu-l puteai privi decât prin ochelari de protecție diminețile veneau mult prea devreme cum și înserările lăsau urme în piele asemenea mușcăturilor de lilieci...
despre noi doi
de Victor Ciobanu
La poalele munților ne-am iubit, vulturii ne dădeau târcoale și zburau în cercuri deasupra noastră până când, s-au pierdut în spirale. Ș-atunci am auzit un țipăt prelung, era ca o stare de fericire,...