Epigramisti romani

6 poezii, 0 proze

CLASICI AI EPIGRAMEI ROMANESTI

0 poezii, 0 proze

Vasile Til Blidaru

Topograful epigramist Vasile Til Blidaru, născut la 1 ianuarie 1949, a îmbrățișat din fragedă tinerețe catrenul epigramatic, debutând în ziarul local Viața Buzăului. Ca membru al U.E.R. s-a dedat la acte de umor în "Lumea Epigramei" (volum antologic publicat de U.E.R.) și în diverse reviste: Spinul, Papagalul, Post-scriptum, etc. iar în anul 1997, în urma unei lovituri de stat... pe gânduri, a devenit președintele Atelierului "Amprenta", cel dintâi cenaclu al epigramiștilor buzoieni. A rămas și va rămâne, până ce "moartea îi va despărți", fidel Zânei Ironiilor, promisiunea fiind pecetluită de următorul catren: Timpul epigramei Când sunt cuprins de nostalgie Și văd în jur atâtea drame Încep să scriu o poezie Și-mi ies mai multe epigrame.

2 poezii, 0 proze

George Voevidca

Poetul și epigramistul George Voevidca s-a născut în anul 1893 pe 9 aprilie în comuna Sinăuții de Jos (jud. Rădăuți), ca fiu al folcloristului muzical Alexandru Voevidca. A studiat la Siret, apoi a urmat liceul la Suceava, pe care l-a absolvit în anul 1912, iar studiile superioare, litere și filosofie, la Universitatea din Cernăuți. A început să publice poezii în februarie 1913 în „Universul literar”, la care colaborează regulat până la izbucnirea războiului. Tot atunci a publicat epigrame în „Flacăra” semnate Lucifer. Poezii lirice a publicat în câteva reviste din Ardeal, în „Viața nouă”, mutată acum la Suceava, la ziarul clerical „Lumina” (din Caransebeș), la ziarul muncitoresc „Progresul” (din Oravița) și în „Calendarul poporului” pe anii 1916, 1917 și 1918 (de la Suceava). În anul 1919 este remarcat de Nicolae Iorga, care sublinia „… publică versuri de o mare frumusețe – originale și traduceri – scriitorul bucovinean George Voevidca, o speranță a literaturii noastre”. La Roman,...

2 poezii, 0 proze

Alexandru Misiuga

Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...

5 poezii, 0 proze