Valerio Magrelli

S-a născut la Roma la 10 ianuarie 1957. A frecventat foarte tânăr la Sorbona cursuri de literatură și cinematografie, apoi din 1977 a început studii de filozofie la Universitatea din Roma. Colaborează la Periodo Ipotetico, Nuovi Argomenti, Prato Pagano, Lengua, Barbablu, Il cavalo di Troia, Inventario, Alfabeta. Este prezent în antologiile La parola înnamorata, Poesia degli anni settanta, L’io che bruccia, Viva la poesia. În 1979 debutează editorial într-un volum colectiv „Quaderni della Fenice”. nr.43, Guanda, cu ciclul „Hylas e Philonous”. Prima carte „Ora serrata retinae”, 1980, obține premiul Mondello pentru debut. Italiană Valerio Magrelli, nato a Roma nel 1957, ha pubblicato quattro raccolte di versi. Le prime tre, Ora serrata retinae (Feltrinelli 1980, premio Mondello opera prima), Nature e venature (Mondadori 1987, premio Viareggio) e Esercizi di tiptologia (Mondadori 1992, premio Montale), sono state riunite nel volume Poesie e altre poesie (Einaudi 1996, premio Salisburgo)....

2 poezii, 0 proze

Giuliano Gramigna

S-a născut la Bologna la 31 mai 1920. A studiat dreptul la Universitatea din Milano, oraș în care trăiește și lucrează în prezent ca critic literar al cotidianului „Corriere della Sera”. A colaborat și colaborează la reviste cunoscute (”il verri”, „Paragone”, „Quaderni milanesi”, „alfabeta”, „Il cavallo di Troia” etc.) și a fost cronicar literar la săptămânalul „Settimo giorno” și la „Fiera letteraria”. A publicat romanele: Un destino inutile (1958), L\'eterna moglie (1963), Marcel ritrovato (1969), L\'empio Enea (1972), Il testo del racconto (1975), Il gran truco (1978). Și-a strâns activitatea de critic literar în Interventi sulla narrativa contemporanea (1976) și în La menzonga del romanzo (1980). Ca poet a debutat în volum cu La pazienza (1959) după care au urmat: Robinson in Lombardia (1966), Esercizi di decomposizione (1971), Il terzo incluso (1971), L\'interpretazione dei sogni (1978), Es-o-Es (1980), Annales (1985). Giuliano Gramigna e un rafinat cunoscător al mecanismelor...

0 poezii, 0 proze

E.T.A. Hoffmann

1 poezii, 0 proze

E.T.A. Hoffmann

0 poezii, 0 proze

E.T.A. Hoffmann

Ernst Theodor Amadeus Hoffmann - de fapt Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann, cel de-al treilea prenume fu ales mai târziu de către autor, din admirație pentru Mozart - a fost un scriitor, compozitor și pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic muzical. Unele dintre cele mai celebre povești și povestiri ale sale sunt Piticuț - zis și Cinabru, Spărgătorul de nuci, Elixirele diavolului, Urciorul de aur și Domnișoara de Scudery. Fiu al unui jurist, Ernst Theodor crescu din 1780, de la divorțul părinților, alături de mama sa în casa bunicilor de linie maternă. El se bucură de la o vârstă fragedă de o bună pregătire muzicală și se îndeletnici cu desenul, dovedind aptitudini mai ales în domeniul caricaturii. Despărțit de fratele său, el își petrecu copilăria într-un mediu...

7 poezii, 0 proze

E. Ar. Zaharia

E. Ar. Zaharia (n. Zaharia Macovei pe 24 ian. 1911, Horodnicul-de-Sus (jud. Rădăuți) - d. 2005) a fost un poet român din Bucovina, ultimul rămas în viață din grupul iconarilor. Despre autor: ”Scriitorul interbelic E. Ar. Zaharia, pe numele real Zaharia Macovei, le-a fost profesor la Oradea multor scriitori din zonă, sau care au trecut prin Bihor, după 1950, Mircea Zaciu, Ana Blandiana, Gheorghe Grigurcu, Vasile Dan, Octavian Doclin, Ioan Derșidan, Ileana Zubașcu ș.a. Născut în Bucovina, în 1911, a fost fixat de George Călinescu, în marea sa Istorie a literaturii române…, la subcapitolul Suprarealiști bucovineni, dedicat “iconarilor” (o prelungire zonală a Gândirii și gândirismului), din grupul cărora făceau parte Mircea Streinul, Iulian Vesper, George Drumur, Traian Chelariu ș.a. Puțini, însă, dintre cei care au învățat literatura română de la profesorul Zaharia Macovei, știau că a publicat ( înainte de 1944) 13 volume de versuri, pentru că după instaurarea regimului comunist la...

2 poezii, 0 proze

Anatol E. Baconski

Anatol E. Baconski (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie 1977, cutremurul din București) a fost un poet, teoretician literar, eseist și traducător român. A fost fiul lui Eftimie Baconski, preot, și al Liubei, respectiv fratele criticului și istoricului literar Leon Baconski și tatăl publicistului și diplomatului Theodor Baconski. A urmat liceul la Chișinău și la Râmnicu-Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din...

23 poezii, 0 proze

A E Baconsky

Nu inca

0 poezii, 0 proze