"Durerea altora" – 18093 rezultate
0.02 secundeMeilisearchIon Neculce
ION NECULCE (1672-1745) Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, prin conceptia de care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le] cronicarilor din sec. al XVIII-lea. Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda...
0 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
intreaga Prefață a lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea \"Sânt pentru ca Este\" Au apărut în vremurile noastre, pe planetă, milioane de cărți și tot atâtea milioane de monumente ale prostiei și orgoliului de-a fi scriitor cu orice preț. Pădurile pământului au fost exterminate cu sălbăticie pentru a se tipări pe lemnul lor disprețul și aroganța unor indivizi care, în fața Creatorului, descalifică specia umană. Nu este prima dată când spun că lemnul plânge de durere când este imprimat cu stupizenia și obscenitatea umană și vibrează fericit atunci când se aplică pe el cerneala tipografică a Înaltului. Cartea lui Harry White de Danciu a bucurat lemnul sacrificat pentru a fi editată, afirm acum, când piața literară e plină de surogate subordonate mentalității de tarabă. E timpul altor cărți, a venit vremea ca “glorioasa literatură” să apună, să întâmpine cu respect o altă ordonare a literelor, cuvintelor, frazelor și sensului acestora. Omenirea trebuie să învețe altă limbă, una universală,...
0 poezii, 0 proze
Valentina Leff
...la început a fost durerea...
3 poezii, 0 proze
AAmbrosia
Nu sunt durerea ce te doare, eu ti`s durerea ce te consuma.
2 poezii, 0 proze
SSerban
Incerc doar sa mai uit de durerea care oam in suflet
6 poezii, 0 proze
Ssomeone
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca atunci cand cazi cea mai buna cale sa uiti E sa o iei de la capat. Am invatat ca iubirea nu e un punct fix,ci e o semidreapta, Despre care stim doar cand incepe... Am invatat ca,desi, exista maine E mai important sa traiesti azi... Am invatat ca niciodata nu vom putea SA IUBIM CU ADEVARAT VIATA!!!!
2 poezii, 0 proze
PRpop romeo
Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta; Sa cunosti adesea durerea prea marii duiosii; Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii; Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te; Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti, plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire; Sa te odihnesti, coplesit de beatituine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii; Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului, Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita, iar pe buze sa ai un cantec de lauda. din Despre iubire - de Kahlil Gibran adiemusmagic@gmail.com
869 poezii, 0 proze
PRPavel Raluca
"m-am sinucis înainte să te naști de teamă că nu am să merg alături de tine niciodată. m-am sinucis să-mi păstrez visul despre noi viu" "Durerea mă iubește cum nu a făcut-o nimeni niciodată."
20 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
FMFlorea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
Durerea altora
de Eugen Galateanu
\"A lovit-o maică, damblaua și uite-aici s-a prăbușit...uite-aici la colțul străzii...și i s-a spart și plasa cu portocale și răii de copii i le-a luat pe toate\". Bunicuța care îmi povestește...
Cu fața la peretele zilei
de Silviu Somesanu
M-am îmblânzit cu durerea altora dar nimeni nu știe ce am simțit până mi-a intrat suferința în suflet. Ori la cine spun mă privește pieziș, pare o scenă dintr-un film de reportaj dar întâmplările...
împotriviri și spaimă [4]
de marjus dasad
Aș mai sta, dar nu-mi e bine, Ai toți caii morți în mine; Dac-ar fi doar jumătate Aș mai sta, Dar nu se poate, Nu pot suporta durerea Altora...
17
de Andrei Odihna
Boemul luciu clandestin, Al vieții organice din piele, Complice pur, dar vinovat devreme, Mi se arată, juvenil. Absurda luptă întortocheată, Dintre rațiune și ce simt, Mă face uneori să mint, Cu...
Făcut din gheață
de Ana-Maria Balas
Mi-e viața un miracol nenăscut. Și totuși, aș fi vrut uneori, să nu mă fi născut... să fi rămas in pântecele mamei. in pantece de soare, să visez că zbor peste lume, cu aripi de lumină.. Insă, până...
Fapte sufletești pentru nevoi umane
de Andreea Filofteia Vîlcu
Mă luptam acum departe de manifest, cu mine și cu întrebările ce gândul meu nu încetează să și le pună. În miezul unei clipe m-am simțit un praf de perfiditate! Gândesc, constat, iubesc însăși clipa...
Exersând starea de nefericire
de cristian george brebenel
exersând starea de nefericire e ca și când aș aluneca din turnul unei catedrale spre smârcul placid al orașului peste care s-au așezat norii, e ca și când aș străpunge cu sensibila mea epidermă...
poeme risipite
de Daniela Parvu Dorin
*** mă mir ca mai pot să respir cu un pin înghesuit în inima! Cine-mi reproșează că n-o fac cum trebuie? Mă sfărâm cu ochii de fiecare gând pierdut, nu-mi trebuie ploi, copilăria mi-e...
poveste uitată
de Macovei Costel
ori de câte ori pot, dau fuga la el în colibă, mă așez cuminte și ascult nici o noapte nu seamănă cu cealaltă și fiecare leapădă boabe de rouă pe pleoape dar asta e deja poveste. oricum ar fi, aștept...
Înțelepciunea lui Solomon
de Constantin Stamati
Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni. În tânăra floare a tinerei vârste, Gustăi fericirea unui amor fraged; Dar vai! veșteziră amabila floare, Ce-mi mângâia ochii cu-a sa frumusețe!...