"Doar violet" – 21355 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
CVcirstea georgeta violeta
doar un inger care traieste si iubeste oamenii
1 poezii, 0 proze
raul roland
Pentru tine, eu, salcâmul cu flori violet, arbore-al dorului, Cu tăcerea m-am învelit. Tu mi-ai răspuns: “Nu există salcâm cu flori violet! Există doar ploaie. Ploaia, de după iubire, ce piaptănă fumul focului în care-ți arzi dorul.” Id: adematei_yahoo.com
4 poezii, 0 proze
GBGeorge Bacovia
George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacău - m. 22 mai 1957, București) a fost un poet simbolist român. Scrierea sa poetică a făcut parte din curentul cunoscut ca "simbolism dar și-a dovedit modernitatea și a rezistat probei timpului: Bacovia a fost unul din cei mai mari poeți interbelici, alături de Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau Ion Barbu. George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și al Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din...
372 poezii, 0 proze
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
Violeta Zamfirescu
În mijlocul verii, la 21 iulie 1920, în familia ofițerului Sterian Lăzăroiu, venea pe lume viitoarea poetă și prozatoare Violeta Zamfirescu. Se școlește în orașul natal, Craiova, apoi urmează studii de drept la Universitatea din București, dar nu reușește să le finalizeze. Își câștigă existența lucrând în mass-media: redactor la Gazeta literară (1954-1976), la Radio, ca redactor pentru emisiunile literare (1953-1959), la revista Luceafărul, redactor șef al redacției de poezie la Editura „Eminescu” (1969-1971). Începe să scrie versuri în Viața Românească, iar editorial iese pe piață în 1955, cu volumul „Inima omului”, în care abundă portretul, descrierea și comentariul liric. Violeta Zamfirescu este un poet prolific, versurile sale fiind reunite în numeroase volume precum: „Rodul pământului” (1957); „Ceasul de slavă” (1960); „Frumusețe continuă” (1964); „La gură de rai” (1965); „Dragoste” (1968); „Colind de primăvară” (1969); „Poezii” (1972); „Simfonie” (1975); „În aerul vibrând”...
1 poezii, 0 proze
TAtodor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
BBBogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
IIIon Th. Ilea
Ion Th. Ilea (n. 17 iunie 1908, Bistricioara/Bistrița Bârgâului - d. 1983, Bistricioara) a fost un poet, prozator și memorialist român, unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai așa-zisului grup de "tineri poeți ardeleni" (din care mai fac parte Emil Giurgiuca, George Boldea, Mihai Beniuc ș.a.) care se remarcă printr-o lirică la limita dintre tradiționalism și modernism. Ca și la Beniuc sau Giurgiuca, Ion Th. Ilea, mai ales în "Gloata", are unele accente sociale în maniera lui Aron Cotruș. Poetul a fost caracterizat ca "...făcând parte din rândul poeților care se definesc prin sforțarea de a se elibera de didacticismul coșbucian prin violența specifică a expresiei, prin asprimea versului, spre a fi în ton cu problemele europene ale liricii” (G. Călinescu - Istoria literaturii). E născut din părinți țărani - descendenți din familia lui Ilea de Borgo (nobili), rămâne orfan de tată la vârstă fragedă. E nevoit să-și câștige existența ca simplu muncitor în diferite branșe, dar absolvă...
1 poezii, 0 proze
Doar eu
Nu am.
7 poezii, 0 proze
Doar Eu
4 poezii, 0 proze
Doar violet
de Diaconescu Sorin Constantin
Doar violet Să dorm și să visez o stea, Când sunt atâtea-n univers Privirea-ți picură-n cafea Și mai ghicește câte-un vers... Să dorm în nopțile extreme Să uit de chipuri destrămate, Unde-s ocheadele...
violet
de ioana negoescu
mi-e dor de tine să zicem că exiști și că nu ai nicio treabă intru în gândurile tale ca într-o galerie de artă admir ore în șir violetul închis în rama aceea apoasă. adorm pe banca de piatră știind...
Dragostea
de Mircea Cărtărescu
1 deasupra mamei răsărise un curcubeu negru. pe-atunci mama era doar o fetiță și părul ei era din șuvite de diamant. ea se opri din jocul ei își netezi rochița și privi înspre curcubeu. era un...
Dragostea
de Mircea Cărtărescu
1 deasupra mamei răsărise un curcubeu negru. pe-atunci mama era doar o fetiță și părul ei era din șuvite de diamant. ea se opri din jocul ei își netezi rochița și privi înspre curcubeu. era un...
Dragostea
de Mircea Cărtărescu
1 deasupra mamei răsărise un curcubeu negru. pe-atunci mama era doar o fetiță și părul ei era din șuvite de diamant. ea se opri din jocul ei își netezi rochița și privi înspre curcubeu. era un...
Dragostea
de Mircea Cărtărescu
1 deasupra mamei răsărise un curcubeu negru. pe-atunci mama era doar o fetiță și părul ei era din șuvite de diamant. ea se opri din jocul ei își netezi rochița și privi înspre curcubeu. era un...
Un gând
de Maria Tirenescu
Sub ghirlande de tei, gândul meu te caută. Timpul visează în brațele ploii. S-a făcut liniște după ploaie. Și vântul a plecat. Pe cer, din curcubeul răsturnat doar violetul a rămas. Gândul meu încă...
GAROAFA VIOLETA
de GHETE EUGEN
Siberia este in noi Si nu mai vedem nimic Suntem pesti plati Cu ochii doar pe o parte. Nepasarea cade pe umeri Stapana e pe clipele noastre Aripi noi nu ne mai cresc Si nu mai visam De plictiseala....
Ultraviolet cu padre Joe
de adrian grauenfels
Cand am visat un batran violet nu stiam unde ma aflu. stiam ca departe se auzea o muzica spiralata, un preludiu al punctului hotarat de o trambita de ingerilor apocaliptici. si stiam ca batranul isi...