"Doar unul s-a ales" – 21354 rezultate
0.05 secundeMeilisearchDelicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
Daniel Constantin
Dan Ion Constantin, după actul de botez, s-a născut la 4 februarie 1939 într-o familie franco-română de ingineri petroliști. Studii de teologie catolică și de compoziție. Numele acesta nu vă spune probabil prea multe, fiindcă e doar unul din pseudonimele lui Dan Ion Constantin (n. 1939), care apare la Florin Manolescu, în Enciclopedia exilului literar românesc la litera B: Boc Daniel (Dan Constantinescu), poet. În țară a debutat cu poeme în 1968, în "Luceafărul" (seria Ștefan Bănulescu), unde Cronicarul l-a cunoscut ca tehnoredactor și corector sub numele Dan Bocaniciu. O figură cu totul aparte în peisaj, un artist cu talente diverse - muzician, poet, eseist, desenator -, un revoltat cu o biografie "americană", cîștigîndu-și existența de la 16 ani din lecții de vioară, dar și alte mărunte slujbe, fără legătură cu înclinațiile lui (administrator pe litoral, vînzător la PECO, muncă de teren cu echipe geologice...). S-a stabilit definitiv la Paris în 1983, unde trăiește din lecții de...
1 poezii, 0 proze
ACAnton Cristiana
M-am născut în Săveni (județul Botoșani), într-o noapte târzie de vară, pe 29 iunie, într-unul din anii copiilor indigo (1988). Locul în care mi-am petrecut primii doi ani de viață nu mai au nici o importanță - ne-am mutat la Sighetu-Marmației în 1990 (anul în care s-a născut Ale) și acum studiez limbile străine la Colegiul Național "Dragoș Vodă", în același oraș... ...Pe măsură ce răceala și neconcludența timpului au crescut, m-am văzut printre oameni, fără să știu că pornesc din cuvinte și sfârșesc tot acolo. Suflul divin a permis unei profane însetate de cunoaștere să trăiască în lume (sau în afara ei) într-o dimineață crudă de vară, când soarele încă dormea... Trăiesc lângă mare, cu ea în suflet..Doar în ea se mai revarsă toate cărările marilor întâlniri, la fel și iubirea mea stranie pentru o carte : Casa somnului.
19 poezii, 0 proze
CAConrad Aiken
Conrad Aiken (1889-1973) a fost un poet la un moment dat prețuit de colegii săi de vocație (a fost prieten personal cu T.S. Eliot și cu Malcolm Lowry, de pildă), dar despre care s-a apreciat că nu a atins gradul de excelență al poeților cu adevărat mari ai vremii. Poate și din cauză că s-a arătat preocupat mai ales de melodicitatea versului, de impresionismul notațiilor (poezia, din punctul său de vedere, este „o serie caleidoscopică de momente incandescente”), de un „joc cu ideile deopotrivă de vesel ca cel cu stările de spirit sau cu senzațiile”. În realitate, spunea singur despre sine însuși, el a fost „în căutarea unui fel de poezie absolută, o poezie în care intenția nu ea tât să stârnească emoții doar, ci să convingă de o anume realitate, să folosească emoțiile sau simțul realității (tangențial și aluziv expus) cu aceeași rece detașare cu care un compozitor folosește notele sau acordurile”. Aceasta a contribut fără îndoială să facă versurile sale „excesiv de melodice” și ca...
1 poezii, 0 proze
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
Virgil Maxim
Virgil Maxim (4 dec. 1922, după unele surse 1923-1997) Elevul Virgil Maxim reprezintă unul dintre numeroșii foști deținuți politici care au lăsat urmă de aur în conștiința colegilor de detenție și în închipuirea celor care au auzit doar de el, fără să-i cunoască direct. Numele câtorva dintre aceștia sunt: dr. Traian Trifan, Traian Marian, studenții Valeriu Gafencu, Ion Ianolide și viitorul ieromonah Arsenie, pe atunci: Anghel Papacioc, tineri total dedicați vieții creștine Maxim Virgil s-a născut în anul 1922. Ca elev al Școlii Normale din Buzău, a fost arestat în ultima clasă, și condamnat, în 1942, la 25 ani muncă silnică, pentru apartenența la Frățiile de Cruce. Amnestiat prin Decretul din 23 august 1944, a fost ținut în continuare, timp de 20 ani, într-o detenție ilegală. Smuls din penitenciarul destinat elevilor – Târgșor –, socotit un element ‘periculos’, este aruncat în brațele reeducatorilor din Gherla, unde suferă chinuri indescriptibile. Totuși a supraviețuit torturilor și a...
2 poezii, 0 proze
IIIon Th. Ilea
Ion Th. Ilea (n. 17 iunie 1908, Bistricioara/Bistrița Bârgâului - d. 1983, Bistricioara) a fost un poet, prozator și memorialist român, unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai așa-zisului grup de "tineri poeți ardeleni" (din care mai fac parte Emil Giurgiuca, George Boldea, Mihai Beniuc ș.a.) care se remarcă printr-o lirică la limita dintre tradiționalism și modernism. Ca și la Beniuc sau Giurgiuca, Ion Th. Ilea, mai ales în "Gloata", are unele accente sociale în maniera lui Aron Cotruș. Poetul a fost caracterizat ca "...făcând parte din rândul poeților care se definesc prin sforțarea de a se elibera de didacticismul coșbucian prin violența specifică a expresiei, prin asprimea versului, spre a fi în ton cu problemele europene ale liricii” (G. Călinescu - Istoria literaturii). E născut din părinți țărani - descendenți din familia lui Ilea de Borgo (nobili), rămâne orfan de tată la vârstă fragedă. E nevoit să-și câștige existența ca simplu muncitor în diferite branșe, dar absolvă...
1 poezii, 0 proze
MJMartin Luther King Jr.
Fost activist politic și protestant statunitens, lider al drepturilor civile, devenind în anul 1964, la vârsta de doar 35 de ani, cel mai tânăr premiu Nobel pentru pace din istorie. Numele său se alătură pentru activitatea pacifistă celui de Gandhi, liderul pacifismului. Martin Luther King Jr. fiul lui Martin Luther King Sr. și al Albertăi Williams King, fratele mai mic al lui Willie Cristine și mai mare al mezinului Alfred Daniel Williams King, s-a înscris la vârsta de 15 ani la colegiul pentru cei de culoare și anume Morehouse College, formal, fără a fi urmat cursurile precedente. În anul 1948 își termină studiile de specialitate dorind să devină avocat; dar ca prin urmare, la sfatul tatălui său începe cursurile de teologie, inițial în Pennsylvania unde în anul 1951 ia bacalaureatul în teologie, ca apoi pe 5 Iunie 1955 să primească doctoratul în filozofie la universitatea din Boston. La 25 de ani devine preot într-unul dintre cele mai profunde orașe ale Sudamericii unde situația...
1 poezii, 0 proze
JTJean Toomer
Jean Toomer (1894-1967), recunoscut ca unul dintre poeții inovatori ai anilor ’20, a ridicat pe culmi noi expresia artistică a negrilor americani. Tatăl lui fusese negru născut liber, iar Eugene, de unde provine prenumele Jean, a fost doar mulatru. Jean Toomer a fost unul dintre cele mai proeminente talente ale renașterii negre. Printre scrierile sale, cea mai de seamă este Cane (1923), un volum de poeme, povestiri și schițe. La aceasta s-au adăugat piese de teatru și multe alte poeme și povestiri care relevă idealismul rasial și democratic.
7 poezii, 0 proze
JLJemna Ramona Laura
Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...
2 poezii, 0 proze
AGalexandra gavrila
Nascuta in '84 in Rm.Valcea. Cocheteaza cu proza si eseurile inca de pe bancile liceului Mircea cel BAtran din orasul natal.Dar a ales sa urmeze stiintele sociale, absolvind facultatea de Asistenta Sociala din Bucuresti.Si-a regasit vechea pasiune prin descoperirea intamplatoare a unui text scris cu ani in urma si s-a hotarat sa revina la vechea indeletnicire a cuvintelor.
1 poezii, 0 proze
Doar unul s-a ales
de Maimut Diana
În geniu nesfârșit s-a claustrat de lume… Neînțeles etern,nebun orice ar spune! Un ev spiritual parcurs într-o secundă, Simțiri de heruvim s-a hotărât s-ascundă… Găsindu-și locul între...
Catrene
de George Bogdan Ganea
1.Acelasi om, acelasi interes. Nu inteleg de ce nu s-a schimbat. Stie ca a gresit atunci cand a ales, Sa fie prof’ de mate, si-i pacat. Pentru Marin Dolteanu. 2.La fel ca inainte ma gandesc, Ca tara...
voi sunteți rodul viei...
de silviu dachin
„Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă țară. Când a...
cerul deasupra orașului
de Ligia Pârvulescu
Simțeam ceva. Zilele deveniseră orbitoare. Totul se multiplica în clădirile de sticlă și în gheața care acoperea orașul cu o încăpățânare parcă nesfârșită. Am ajuns în stația de urcare fără să știu...
Coșmarul (III)
de Mihai Gindu
De-a lungul potecii pe care înaintam, se puteau zării cranii de oameni și de animale, abandonate pe marginea drumului prăfuit și plin de cotituri bruște, precum și câteva cruci răzlețe ale unor...
Oamenii și arborii
de Valerian Ciobanu
Regele nuc. I-am spus așa doar unui singur om —- lui Ion Ahgelnici și acela de la Cobâlea, căruia odinioară ziarul "Sovietskaia Moldavia" din anii 1967 și 1969 i-a consacrat câteva pagini. La...
Poporul suveran
de ADRIAN ANGHELESCU
Poporul suveran e-o utopie Menită să ne gâdile timpane E ca și când asculți o melodie Care nu ține însă loc de foame Găselniță pentru democrație Puterea votului majorității S-a dovedit așa precum se...
Caietul cu proză
de Paul Pietraru
CAIETUL CU PROZĂ Celor care au adâncit potecile munţilor Pe tata l-am găsit prăvălit peste tablourile mele, le privea mereu, ori de câte ori avea nevoie de o bucurie. O bucurie specială, ce-i ajungea...
Într-o lume nouă, noi vom fi primii aleși s-o înțelegem
de Marinescu Victor
-Soarele are degete? -De ce? Așa îl știu dintotdeauna. Când mă trezesc dimineața, e ca un grăunte în spicul de grâu și încet încet își face loc până în pâinea noastră. Tu cum mănânci pâinea? -Păi...