"Doar petice" – 21354 rezultate
0.01 secundeMeilisearchDelicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
pacurarmiklós
Dualitatea este cel mai potrivit cuvant pentru a ma descrie:m-am nascut in Brasov,Romania si traiesc in Koszeg,Ungaria;tatal roman si mama unguroaica;anii de studii i-am petrecut la Colegiul National Economic "ANDREI BARSEANU" din Brasov iar anii de munca i-am indurat in Ungaria,Austria si Danemarca.Anii de Viata sunt cam peticiti ca ai oricaror romani din Diaspora,caci in strainatate viata nu e mai usoara ca in Tara, e la fel(!),doar ca noi,cei din strainatate,(constient sau inconstient) suntem adevaratii diplomati ai poporului roman.Tot ceea ce gandim spunem si facem este judecat,din pacate,in ceea mai mare parte prin prisma nationalitatii.Diaspora trebuie sa promoveze virtutiile si frumusetile pe care ni le-a daruit acea bucatica de natura pe care noi o numim Romania.Romania nu este teritoriul si locuitorii,ci ansamblul legaturilor (de orice natura!) pe care le detine,iar bunastarea Romaniei este in directa legatura cu bunastarea locuitorilor ei si depinde exclusiv de longevitatea...
2 poezii, 0 proze
Bogdan Petriceicu Hașdeu
Se trage dintr-o familie boierească de cărturari din Basarabia, născut la 16 februarie 1836(o alta variantă propusă este 26.02.1938) în preajma Cetății Hotinului, în satul Cristinești, ca fiu al boierului naționalist și savant Alexandru Hajdău. Atat tatăl său cât și bunicul au scris, e adevărat, în rusește, însă au abordat subiecte din universul românesc (folclorul și istoria națională). Înaintașii săi erau cărturari poligloți. A primit primele învațături în Polonia, unde tatăl său era professor. Bogdan vorbește de mic limbile română, polonă și rusă. Părinții se stabilesc în Basarabia, unde va învăța la un liceu din Chișinău. Apoi frecventează Universitatea din Harcov, preocupat de amoruri trecătoare, dar și de studiu. În această perioadă citește enorm; în timpul serviciului militar, de trei ani la cavalerie, ia parte la războiul din Crimea, dar demisionează din armata în 1856, când se anexează sudul Basarabiei la Moldova. El a trecut în acest ținut ca să scape de protecțiunea...
24 poezii, 0 proze
Salagean Ioan
De la tara, scolit in armata, ostean pana la pensie, acum retardat(RETIRED). IUBITOR DE CREATIE, CONSUMATOR AL ACESTEIA. Am descoperit foarte tarziu poezia, dar ma stradui a recupera. Mi-s dragi toti cei de aici!
1 poezii, 0 proze
Anisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
762 poezii, 0 proze
Fuzulî
Fuzulî (1495?- 1556) Pe numele său adevărat Mehmed, Fuzulî este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai poeziei turcești din perioada Divanî. A obținut favorurile și protecția sultanilor, șahilor și padișahilor, dedicându-le mesneviuri și beituri (forme poetice folosite în poezia orientală). Bun cunoscător al limbilor arabă și persană, el se va preocupa ulterior și de științele vremii, întrega lui operă fiind supusă influenței curentului religios sufit. A scris în toate cele trei limbile (arabă, persană și turcă), dar opera de referință rămâne “Divanul” scris în turcă, editat de mai multe ori la Tebriz, Baku, Istanbul, inclusiv în noul alfabet turcesc, sub numele de “Fuzulî Divanî” (Divanul lui Fuzulî), în 1948. La fel de important este și “Leylâ vü Mecnun” (Leylâ și Mecnun), considerat unul dintre cele mai reușite mesneviuri din literatura orientală.
11 poezii, 0 proze
Alecu Donici
Poet fabulist basarabean, născut la 19 ianuarie 1806 în apropiere de Orhei. Și-a început în tinerețe cariera militară la liceul de profil din Sankt Petersburg, după care revine la baștină și activează la început în Chișinău, apoi la Iași și Piatra-Neamț. Practică avocatura, dar și scrie mult. Era inspirat de fabulele lui La Fontaine și Krîlov. La 1840 si 1842 editează două cărți de “Fabule” cu opere proprii și traduceri. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce și publică “Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin “Țiganii”(1837) și alte creații ale clasicilor literaturii universale. Donici a avut un deosebit spirit de observație, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană. În creația sa sunt populare fabulele: ”Antereul lui Arvinte”, “Musca la arat”, “Racul, Lebada și Știuca” ș.a. A murit la 21 ianuarie 1865 la Iași, în România .
0 poezii, 0 proze
Giosuè Carducci
Giosuè Carducci (n. 27 iulie 1835 Val di Castello (Toscana) - d. 16 februarie 1907 Bologna) poet, prozator și eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1906, a fost o figură literară influentă a timpului său. [modifică] Motivația Juriului Nobel: "nu numai luând în considerație adânca lui cunoaștere și cercetările critice dar, înainte de orice, ca omagiu pentru energia creatoare, prospețimea stilului și forța lirică tipice capodoperelor sale poetice". Giosuè Carducci s-a născut în anul 1835 în Valdicastello (Toscana), ca fiu al unui medic carbonar. Studiile școlare și le face la Florența. După ce și-a luat doctoratul în 1856 la Scuola Normale Superiore din Pisa, Carducci a lucrat ca profesor de gimnaziu la San Miniato al Tedesco, orășel unde și-a publicat în 1857 prima colecție de poezii (Rime). Carducci a fost profesor de literatură italiană la Universitatea din Bologna, din 1860 până în 1904. A fost foarte popular ca lector. Interesat de viața...
0 poezii, 0 proze
Morais, Marcus Vinicius Melo de
Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.
0 poezii, 0 proze
Morais de, Marcus Vinicius Melo
Vinícius De Moraes Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.
1 poezii, 0 proze
Marcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....
4 poezii, 0 proze
Doar petice
de Mihaela Roxana Boboc
Suntem plini de petice Cârpit e totul în noi Pe dinafară, pe dinăuntru Nimic întreg, nimic original. Sufletul stă peticit în noi Cusut cu ața albă a iluziei Doar petice, aceleași clișee Scuze și...
praful alb
de Petru Teodor
Wild like a cherry-tree. Părul ei trecea în șuvițe. O sărutam cum adulmec florile cireșului printre frunzele late. Aș devora crengile cu flori cu tot, dacă ar fi buzele tale. Cerul era la vârful...
Mai am..
de Ciobanu Ana-Maria
Mai am doar a ta cămașă plina de parfum și-o călimară, Ce-mi face inima-mi sa fie atât de amară. Mai am o poza-ntr-un tablou uitat pe masa, Cu omul ce odinioară mă făcea sa fiu acasă. Mai am un plus...
Drujbele cistiga lupta cu Parcul National Piatra Craiului
de remus radu
Drujbele cistiga lupta cu Parcul National Piatra Craiului Peste linistea fiecarei nopti la Rucar, comuna argeseana de sub Carpatii Meridionali, trec cirduri de camioane burdusite cu busteni. Coboara...
Jurnalele Apocalipsei
de Nae Catalin Florian
Ploaia începuse să cadă. Mergeam de câteva ore bune pe aleea de beton și ora înserării se apropia. În stânga mea, cenușă. La dreapta, cenușă. Un imens câmp de cenușă și un miros de plastic ars care...
pastel
de sava pavel
cerul e haina din petice a unui călugăr lama vântul turmă de cai sălbatici ceața are culoarea muștarului și ploaia imită un motor Wankel cu piston rotativ de formă triunghiulară ca în filmul Câinele...
cântec antropoetic
de Vasile Munteanu
am rămas aceeași sălbăticiune ce împrăștie omătul sub copite doar că în loc de ierburi scot la iveală petice de asfalt sângele ce m-a podidit pe nas și pe gură nu-și poate domoli foamea nici depune...
de Rita Graban
în oglindă doar obrazul însingurării ce doare: muntele nevăzut, gheața, primăvara nesosită, acel blestemat entre-deux: cultural, sexual, paradoxal, lingvistico-istorico-vital n-am raportat niciodată...
Culmi diverse și haioase (8)
de Aurora Luchian
Culmea interogatoriului: să locuiești doar cu câinele, iar când ajungi acasă să te ia la rost că ai întârziat; Culmea loviturii: să-ți pice pe cap toate rudele sărace; Culmea deformării: să fii cu o...
