"Defăimarea răului" – 647 rezultate
0.02 secundeMeilisearchStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
Berinde Ovidiu
Mă numesc Berinde Ovidiu,născut acum 29 de ani în orașul ce urmă să fie simbol al Revoluției din 89,oraș al florilor sau mai numit orașul de pe Bega.A fost într-o zi de marți,pe data de 13,tocmai de aceea ,făcând haz de necaz,spun mai mereu că m-am născut într-o zi cu șase ceasuri rele și nu trei.Totuși,nu sunt deloc superstițios ,iar numărul 13 mi-a adus de cele mai multe ori noroc. Încă de mic,din clasele primare am fost atras de materiile umaniste,în defavoarea celor reale,pe care le găseam foarte complicate ,și greu de a le deslus””taina”.Dacă mai ține bine minte,era în clasa a patra,moment deciziv,când a trebuit să particip la un concurs de poezie pe oraș.Atunci mi-am încercat așa zisul talent pentru prima oară,scriind o poezie ,după puterile mele,despr flori.A fost apreciată ,câștigând chiar un loc doi,și am fost încurajat de către doamnă învățătoare să continui.Unele poezii din această perioadă ,cam puține la număr însă,le mai păstrez și astăzi,că o amintire a copilăriei și de...
22 poezii, 0 proze
Defăimarea răului
de Nichita Stănescu
Eu construiesc misterul nu îl admir. Fac cărămidă pentru zid de casă cuvântul care-l zic e pus pe masă și de mâncare este Când fi-vor să mă îngroape mort vor observa pe un copil dormind ce nu mai...
AM ÎNVĂŢAT...
de George Budoi
AM ÎNVĂŢAT... *A Am învăţat să nu răspund la aberaţii cu aberaţii. Am învăţat să nu răspund la abjecţii cu abjecţii. Am învăţat să nu răspund la abuzuri cu abuzuri. Am învăţat să nu răspund la...
Nunta Înmormântare
de Sorana Petrescu Felicia
M-a pus pe gânduri un anume scriitor… Se spunea că se identifică într-un mod, de-a dreptul straniu, cu personajele istoriilor sale. Fiecare formând parte din propria-i personalitate. De o...
Deștepți și idioți
de razvan rachieriu
Trăim într-o lume pestriță și eterogenă, ca un amalgam între deștepți și proști, bogați și săraci, curajoși și lași.Este o lume ce tinde spre periferia corupției și a violenței, căci anormalitatea de...
Sinele
de razvan rachieriu
Fiecare purtăm cu noi în viață lama rece a spadei rațiunii gata să despice structura gândirii prin raționamente eronate. Izvorul suferințelor din carnea rațiunii , luciditatea, despică , taie,...
defăimarea lui Shakespeare
de florin iordache
Defăimarea lui Shakespeare “-Ai scris cumva pentr\'un bărbat Ce l-ai fi vrut a fi femeie?... One question:l-ai avut în pat, Sau e mister ce are altă cheie? La ce ți-au folosit atâtea rime Și-atâtea...
defăimarea lui Paganini
de Anatoli Vinogradov
Din gangul care se strecura printre case, dînd într-altă uliță, trei trepte tocite și murdare te duceau la clădirea cenușie din Passo di Gatta Mora. Pe aceste trepte, spune legenda, alunecase o...
defăimarea lui Paganini
de Anatoli Vinogradov
Vioara și un sac de drum. Vânt, soare și praf. Ce poate fi mai presus de simțământul libertății depline când ai în față întreaga viață! […] Câteodată, lui Paganini îi făcea plăcere să azvârle câteva...
defăimarea lui Paganini
de Anatoli Vinogradov
Paganini luă vioara și, calm, apăru pe scenă. Ridică arcușul. Apoi, adresîndu-se publicului: - Nu putem fi mereu triști. Trebuie să ne îngăduim și câte o glumă. Urmă o cascadă de sunete îngrozitoare,...
defăimarea lui Paganini
de Anatoli Vinogradov
La 9 martie (1831 – reiese din context), în uriașa sală a Operei Mari, avu loc concertul lui Paganini. \"A fost o seară de neuitat!\" mărturiseau francezii. Cea mai frumoasă sală din capitala lumii...
Apel catre planeta
de Alex Dan
Apel către planetă În cele ce urmează sunt prezentate opinii strict personale ale autorului, acestea neavând nici o legătură cu vreo instituție, organizație sau asociație. Nu reprezintă decât o...
adagio
de Felix Onofrei
Anostitatea oricarui fapt de cultura subpaginica imi repugna ca si miscarile de du-te_vino de aprecieri injuste ale unei opere in ansamblu. Bonitatea actului lezarii prin scoaterea din uzul autoru-...
Copilărie
de bianca marcovici
Nu te apleca prea tare pe fereastră - îmi spunea mama mea. Aveam încredere in mine, pe atunci Era altceva să fii cu codițe blonde, neastâmpărată Credeam că pot să stau în extensie pe geamul de la...
Ispita efemerului
de REMUS BRAD
Ispita cunoașterii a înfierbântat și fascinat de-a lungul miilor de ani multe minți luminate. Adesea, cunoașterea a fost sinonimă cu sacrificiul suprem, ca singurul mod de a impune ideile novatoare...
Definiția istoricului
de Zilot Românul
Dator aș fi s-acoper, Iar nu să defăimez Pă cei d-un neam cu mine; Dar greu, frate! ohtez, Că n-am altfel cum face, Silit sunt d-adevăr: El îmi zice a scrie Toate pân\' la un păr. Rea este...
o limbă pierdută
de bianca marcovici
în ultima vreme roșiile s-au scumpit în țara roșiilor și portocalelor în ultima vreme corupția e descrisă cu lux de amănunte la știrile israeliene și la noi totul plutește suntem înconjurați, doar o...
Exagerări
de Dorina Șișu
Acțiunea de a exagera a devenit un obicei comun al societății, iar aceasta se găsește, din păcate, în toate domeniile. De exemplu, în literatură: în poezie, proză, eseu sau critică, acțiunea are...
despre libertatea de expresie
de FLOARE PETROV
Fiecare om se naște cu o zestre cerească și cu una genetică, ambele impregnate în ADN. Activitatea chimică din ADN, ne impactează emoțional și relațional, totodată deschide calea de aur a libertății...
