Căutare

Daca ma gandesc la propia-mi viata sunt tentat sa o compar cu trecerea prin anotimpul primaverii si al verii , atunci a fost copilaria si tineretea iar toamna ar fi tot o tinerete dar mai matura,mai plina de miez,de amintiri.Iarna nu stii cand incepe in viata ta pentru ca de fapt tot restul vietii ne pregatim pentru acel drum spre propriul Pol Sud. Mi-am petrecut anii intre masini si masinarii,in miros de sudura,de ulei incins,am trait si inca traiesc alaturi de truditorii fierului,e o arta ciudata pentru ca de fapt orice meserie e o arta si are artistii ei ,din pacate anonimi pentru ca nimeni n-o sa fie extaziat de o roata dintata sau de un strung. Mi-a placut mereu muzica ,de fapt sufletului meu i-a placut sa se inconjoare de muzica si cand ma simt dezamagit si foarte trist ascult piesa "Ocean cloud"cu Marillion.Sper ca pot sa transmit ceva bun din sufletul meu ,din modestia si intelegerea mea pentru ceilalti.

10 poezii, 0 proze

Ismail Kadare

- s-a născut pe 28 ianuarie 1926, la Gjirokastër, un mic orășel din Albania. - a absolvit Facultatea de Filologie la Tirana - studii literare la Moscova, la Institutul de Literatură Maxim Gorki - a debutat cu poezie: - ,,Visări juvenile\" - 1954 - ,,Melancolie\" - 1957 - roman ,,Generalul armatei moarte\" - 1963 îi aduce recunoșterea internațională - ,,Cetatea\" - ,,Cronica în piatră\" - ,,O capitală în noiembrie\" - Iarna marii însingurări\" - ,,Concert la sfârșit de toamnă\" - între 1990-1999 locuiește la Paris - în 1999 se reintoarce în Albania - ,,Piramida\" - ,,Umbra\" - Spiritus\" - ,,Florile reci din martie\" - cărți de memorialistică - ,, Moartea care ne-a unit\" - evenimentele din Yugoslavia ultimilor ani - în ultimul deceniu propus de patru ori pentru Premiul Nobel pentru literatură.

2 poezii, 0 proze

Ana Virlan

www.anavirlan.ro http://www.anavirlan.ro/biografie.html ------------------------------------------------------- Cronică literară ("Convorbiri literare", iunie 2007) Cristian LIVESCU DOI POETI ZÃBAVNICI – NICOLAE BOGHIAN, ANA VÎRLAN „subțire peliculă transparentă/ prin care trecem în divinitate” Un poet din tagma discreților zăbavnici este Nicolae Boghian (n. 2 febr. 1946, Ghigoiești, Neamț) aflat în urmă cu mai bine de trei decenii printre laureații Concursului de debut al Editurii Eminescu, alături de Gabriel Chifu, de care ne-am ocupat în numărul trecut. Volumul Ofranda mișcării (1976) anunța un autor sedus de explorarea imaginară a misterului helladic, cu mitologia și metafizica sa care au marcat atît de puternic destinul omului modern. Pe urmele lui Ion Pillat, și el fascinat de farmecul egeic (în Tărm pierdut și Scutul Minervei), de perfecțiunea templelor și coloanelor de porfir, la umbra cărora centaurii și nimfele coboară parcă spre a pluti prin iarba cu asfodele, Nicolae...

25 poezii, 0 proze

tina

Sunt un fir de praf in oceanul Vietii. Nu sunt rau dar nici foarte bun. Ma invart si eu in jurul unor idealuri, fac parte din jocul unor destine umane, simple sau complexe, sunt uneori trista ca nu pot face tot ce imi propun dar si fericita sa simt blandetea Soarelui, briza marii sau crudul verde al firului de iarba. Ii ascult pe toti, incerc sa inteleg, sa iert sau sa ma bucur. Nu-mi place forfota sociala de a fi in fata, prefer discretia, sinceritatea si iubirea pentru aproapele tau. Cred intr-un Dumnezeu atotputernic care ne vegheaza si ne indruma prin instinctul nostru. Imi plac lucrurile profunde, serioase, cladite cu truda si intelepciune. Imi place tacerea si anonimatul in viata atunci cand ajuti pe cineva. Urasc minciuna, lipsa de respect fata de valori si prostia afisata. Sunt un om care incearca sa fie OM... Viata mea e ca si a Dvs. sau a altora. Cu bucurii, necazuri sau vise. Vreau sa dau ce am in plus in mine, dar sa si primesc de la DVS., sa provoc si sa fiu provocata, cu...

21 poezii, 0 proze

crisan gabriela

REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...

10 poezii, 0 proze

Roberto Dall'Olio

Roberto Dall'Olio, născut la Medicina (Bo) în anul 1965, este docent de Filozofie și Istorie al Liceului Clasic Ariosto din Ferrara. Colaborează cu profesorul Antonio Genovese al Universității din Bologna pe tema justiției sociale . A publicat eseul În limită. Rezistenta chibzuită în Alex Langer (La meridiana, 2000). În poezia: Pentru aceasta sunt renăscut (Pendragon, 2005 cu o notă de Roberto Rovesi); Istoria ne învată. Poem istoric - civil (Pendragon, 2007); Minutul de tăcere (Edizioni del Leone, 2008); Viata de moarte (Edizioni del Leone, 2010); Noaptea pe pământ. Auschwitz după Auschwitz (Mobydick, 2011); Violete de iarnă. Cîntăret de dragoste (Edizioni Kolibris, 2013, cu note de Giampiero Neri și Umberto Piersanti). Multe din poeziile sale au apărut în reviste și antologii. Redactor al revistei "Închiesta" condusă de Vittorio Capecchi, trăiește la Bentivoglio în câmpia bolognesă. Este membru în...

0 poezii, 0 proze

Roman Ionela Nicoleta

Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...

6 poezii, 0 proze

dragos rotea

cand spun ca sunt de-la-mare, stiu ca asta e de cele mai multe ori suficient ca sa devin interesant pentru cealalta categorie, cea de ne-de-la-mare. e un interes superficial, ma ajuta sa leg conversatii, sa fac rost de musafiri vara si... da, cam atat. cred totusi intr-o amprenta pe care o lasa locul din care provii asupra omului care esti. asa ca eu nu-mi gasesc linistea. am un vuiet si o miscare interna continua chiar si cand sunt bine.

1 poezii, 0 proze

Jean-Pierre Claris de Florian

Jean-Pierre Claris de Florian, né près de Sauve à Logrian, le 6 mars 1755 et mort à Sceaux le 13 septembre 1794, est un auteur dramatique, romancier, poète et fabuliste français. Issu d'une famille noble et vouée à la carrière des armes, il naît au château de Florian, sur la commune de Logrian, près de Sauve dans le Gard, au pied des Basses-Cévennes. Sa mère, d'origine espagnole[1] meurt lorsqu'il est enfant et il est élevé au château de Florian. Son oncle ayant épousé la nièce de Voltaire, c'est à dix ans, en juillet 1765 lors d'un séjour à Ferney, qu'il est présenté au célèbre écrivain, son grand-oncle par alliance, qui le surnomme Florianet. A treize ans, il devient page au service du duc de Penthièvre[2] puis entre quelques années plus tard à l'école royale d'artillerie de Bapaume. À sa sortie, il sert quelque temps comme officier dans le régiment des dragons de Penthièvre. La vie de garnison ne lui convenant pas, il sollicite et obtient une réforme qui lui conserve son grade[3]...

1 poezii, 0 proze

Philippe de Beaumanoir

Philippe de Rémi sire de Beaumanoir est un poète et romancier français, né en 1210 et décédé en 1265. * Beaumanoir, Philippe de Remi, sire de ~. "Né de Paris emprès... Compiègne" (!), cel ce-a scris, pare-se, -n premieră absolută, un șir de 11 fatrazii, e tatăl autorului unui tratat (pe care-l aprecia și Montesquieu) de jurisprudență, și anume: Costumes de Beauvaisis, și, altminteri, autorul, pe la mijlocul secolului al XIII-lea, a două romane (sau, mai curând, romanțuri!), La Manekine și Jehan et Blonde, a unor poezii de curte sau de factură religioasă, și, mai ales, "surtout", după opinia lui Jean Dufournet (v. "Anthologie de la poésie lyrique française des XIIe et XIIIe siècles", NRF, Éd. Gallimard, Paris, 1989, p. 350), "des Oiseuses [un soi de "șotii", - cărora, azi, le-am spune, poate, lazies! - n.m.] et des Fatrasies." Acestea ultime, după același, țin "... de poezia făr-de-noimei și dezvăluie,-n ansamblul operei [lui Beaumanoir - n.m.], două trăsături...

1 poezii, 0 proze

De (ne)iarnă

de Aurel Petre

Prin somnul iernii pasu-ți trece moale, (Nu mai dospesc zăpezi din îngerescul cer), Culorile din nouri au zborurile tale Și s-a pierdut al șoaptei fir de ger. Prin nopțile topite te arunc în vise...

Vis de (ne)iarna...

de khalina khalina

Vis de (ne)iarna As vrea sa fiu pomada sufletului tau, cand istovit de toate, te-asterni in gandul meu... Nu am sa-ti iau povara, ci-n tainica soptire, pe cand te lasi in poala, o sa-ti alin durerea...

Povesti cu morala

de Irina Soneriu

Într-un sat îndepărtat, la poalele unui munte, trăiau, alături de tovarășii lor, doi bătrânei. Lângă o căsuță mică făcută din piatră de munte lipită cu chirpici, aveau un grăjduleț micuț în care...

ProzăAtelier

Prima zi de iarna

de Eugen Fulea

Ieri în prima zi de iarnă Ne-am iubit la fel…, în taină, Aveai roșu în obraji Buzele erau din fragi Care se doreau culese Pe-ndelete, pe alese.… Doamne ce frumos ningea Neaua ne acoperea … Dar...

Exercițiu de respirație

de petre ioan cretu

ultimele zile de noembrie zile reci vezi cum ne sfâșie amintirile? și cum frigul ne împresoară subtil ca uitarea la fel cum gerul încremenește iarba frunza valuri valuri cerul gurii se năclăiește...