"Cumva, vrem a înnopta" – 20024 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
BGBogdan Nicolae Groza
doar semne de întrebare îmi pun când trebuie să răspund cine sunt. în rest, un om ce căuta cîndva o lumină si a găsit foc în răceala celorlalți. m-am "justițiabilizat" din când în când, dar asta pentru că am avut cândva posibilitatea de a ma juca de-a juristul. Vârsta variabilă. Când imatură, când prea înaintată. Azi am cam trecut de 40 ani; mâine poate voi împlini 25; iar poimâine voi fi un bătrânel simpatic de vreo 9 ani, că de, voi da și eu în mintea copiilor odată și odată, dacă n-am făcut-o cumva. Am mai parcurs și alte etape ale vietii, cu fiecare încăpățânare de a mă revedea în oglindă, însă nu vă spun nimic altceva despre ele din cauza ridurilor din suflet. Am ca referinte "Pasărea din tâmple", "Evadările unui poet domestic" și puteti liniștiți să mă strigați cu apelativul "Bă, Bogdanule!" Și o cărticică mai nouă ”Poetul se duce. Poemul seduce...” Am cochetat și cu proza "Life. Love. You!" mai mult din curiozitatea de a vedea dacă am atracție față de ea, și ea față de mine....
592 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
AAndreiMarinescu
Despre mine atat as vrea sa cunoasteti:cred ca m-am nascut din cuvinte,de aceea cand termin de rostit un cuvant,mi-e teama ca nu cumva sa se destrame ceva din launtrul meu ingeresc.
1 poezii, 0 proze
ARalex robu
imi fac masteratul in filologie. m-am apucat sa scriu poezie in anul ii de faculta, dupa ce am dat de un om cu care nu cred ca o sa pot fi impreuna si voiam sa ma dau in spectacol in fata lui. in rest, citesc, ascult muzici misto (portishead, bjork, radiohead, king crimson et al) ies cu prieteni la care tin ft tare si ii stresez de depresat ce sunt de vreo 2 ani (ies cu ei ca sa nu innebunesc, ca sa ma tin cumva in comunitatea lor, sa iau un pic de caldura de la ei). mail: lxrobu@yahoo.com mess: lxrobu
12 poezii, 0 proze
VRValeria Lioara Roman
Șapte lucruri pe care nu le vei regreta niciodată: *Să arați bunătate unei persoane în vârstă. *Să distrugi o scrisoare scrisă la nervi. *Să-ți ceri scuze, salvând o prietenie. *Să oprești o ceartă pe cale să distrugă reputația cuiva. *Să-l ajuți pe adolescent să se găsească pe el însuși. *Să-ți faci timp să faci ceva frumos pentru mama ta. *Să accepți părerea lui Dumnezeu despre orice lucru. Doar câteva dintre motivațiile care aș vrea să mă însoțească pentru restul vieții mele... oricum, nu prea palpitantă. Cât despre regrete...ele n-au viitor! http://oamenganduri.blogspot.com/
58 poezii, 0 proze
MDmarjus dasad
sunt cumva altfel...
205 poezii, 0 proze
EGeva mariae grosu
ma tem ca nu cumva prostia sa se rezeme de stalpul din fata al portii, purtand straiele intelepciunii
1 poezii, 0 proze
GAGOLCEA LAURENTIU ALEXANDRU
Am început să scriu la începutul anului 1991 pentru a spune cumva ce nu puteam spune pe vremea aceea care încă mirosea a dictatură . Am început să scriu bacovian descoperind că există întradevăr "terapie prin scris ". În anul 1993 încurajat de colegii de clasă și de profesoara de limba română Gearmaty Salvina am obținut locul doi la concursul din vremea aceea "Tinere condee" . Am scris și scriu poezii despre viață, despre tine, despre mine și despre gândul nostru nespus, ascuns poate și nouă în momentul acesta . "Nu scrii fiindcă ai ceva de spus , ci fiindcă ai dori să spui ceva " Cioran - Sfârtecare
8 poezii, 0 proze
Cumva, vrem a înnopta
de Andrei Trifas
Două stele și o noapte Se prosternă-n fața noastră Întrebând ciudat și-n șoapte Cum e-mpărăția voastră? O tu noapte albastră Ce-ntuneci viața noastră, O voi stele luminate Cum străluciți cu toate....
Mănăstirea Argeșului
de Iulia Elize
”Și cum îl videa, Domnul îi zicea: - Mândre ciobănaș Din fluier doinaș, Pe Argeș în sus Cu turma te-ai dus, Pe Argeș în gios Cu turma ai fost. Nu cumv-ai văzut, Pe unde-ai trecut, Un zid părăsit Și...
Ultima feștilă
de Lucian Pop
Ultima feștilă Demult, în Germania fărâmițată în sute de stătulețe, trăia prințul Guzu, stăpân al unui oraș faimos prin școlile și cărturarii de tot felul. Toți locuitorii orașului publicaseră cel...
Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”
de Cornelia Georgescu
*24. Refuzul. Nici nu se îndepărtaseră prea mult de ceilalţi, când Nick, care de abia aştepta momentul în care ei doi vor rămâne singuri, o îmbrăţişă puternic şi o sărută îndelung, nu doar o singură...
Săptămîna nebunilor
de Eugen Barbu
Venezia rămăsese de mult în urmă. Prin cristalul verde aburit al carozzei nu se zăreau decât palele ploii, ciuruind pomii fără frunze din marginea drumului. Fanalele trăsurii aruncau o lumină...
Delir de influență
de Lucian Gheorghe
S-a făcut ceasul opt. Până acum, anonima oră opt nu a avut nimic de spus, dar cu îndârjire și fără nici un fel de remușcare, a devenit marele ceas Opt. El, unicul, mă întoarce acasă, încercând să-mi...
Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”
de Cornelia Georgescu
*29. O seară cu Sid Kelso. Afară nu se înnoptase, era încă seară şi nici nu era foarte târziu. Prin urmare, Lia decise să rămână puţin prin oraş; nu era obosită. Se plimba îngândurată, fără o ţintă...
Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”
de Cornelia Georgescu
*25. Bolnavul. O nouă dimineaţă îşi anunţă sosirea. Era joi, 25 ianuarie 2091, dimineaţa celei de-a cincea zi de când se aflau pe planeta Proxima. Rând pe rând, se treziră toţi, mai puţin blonda...
Ajutor din spațiul cosmic
de Cornelia Georgescu
Era în plină toamnă, pe la mijlocul lunii octombrie. Afară se înnoptase deja, fiindcă ziua scăzuse simțitor, cedând teren „rivalei” sale, noaptea. Întregul oraș Craiova, cuprins de liniște și...
Ce-ai făcut din tine?
de Zoltan Terner
Zoltan Terner Ce-ai făcut din tine? Îmi adresez și îți adresez, sângerând de gând greu, presupuse/posibile judecăți de făcut pe înnoptate, la capăt de drum.: Ele-s un fel de răspunsuri greu de rostit...