"Cum zbura pe stradă un rinocer" – 20352 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
LDLiviu Deleanu
Nascut la 8 februarie 1911 la Iasi. La 16 ani, ii apare prima carte, "Oglinzi fermecate". Cartea s-a bucurat de o larga si pozitiva presa literara. La aceeasi virsta, redacteaza "Vitrina literara", dupa care se incumeta sa-si editeze propria revista, "Prospect". In 1937, ii apare la Bucuresti cea de a doua carte, "Ceasul de veghe", care are numeroase ecouri in presa, fiind mentionata de G. Calinescu in "Adevarul literar si artistic", precum si de Isabela Sadoveanu, Enric Furtuna, St. Popescu, G. Spina etc. In acelasi an, publica ciclul "Sabii peste Spania", tradus in citeva limbi. In 1940, editeaza al treilea volum de versuri cu titlul sugestiv "Glod alb". Liviu Deleanu este cunoscut ca un poet prin excelenta liric, stilist remarcabil si minuitor iscusit al cuvintului. "Liviu Deleanu porneste din noapte si poposeste in bezna. Nu stiu cum s-a facut ca acest pui (...), crescut pe maidanele Iasilor, nu e nici sentimental, nici elegiac, nici liric; e dur ca un pietroi si aspru ca zgura....
1 poezii, 0 proze
Ciu Radu
Cum trece timpul......daca as putea sa stau pe loc, poate ca lacrimile ar inceta sa curga si as putea sa uit cat de albastru arata cerul in seara asta.
47 poezii, 0 proze
VSVartolomei Simona
Cum mai trece timpul....26 de ani (intre timp m-am si maritat)....si lucrurile incep sa capete forma...cuvintele incep sa capete forma....sufletul insusi ia forma universului.E bine.Astazi, doar astazi, e bine.
47 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
IIoana
Cum să fac să nu-mi iasă nimic complicat sau simplu?!Sunt un om mai mult decat normal, uneori prea normal.Acest lucru se poate observa atunci cand ma asez incomod intr-un fotoliu, si ma apuc sa citesc; atunci cand ma chinui sa prind ceva bun la tv, cand imi e frica de mine mai mult decat ar trebui...etc Imi e frica sa imbatranesc, as prefera sa sar direct la moarte, sa nu prind perioada in care ma vor napadi durerile si gandurile pesimiste. Din cauza simplitatii mele absurde, imi place sa cred ca nu am nimic iesit din comun.Doar alte pasiuni si anume: calatoriile, cititul, scrisul si muzica.
1 poezii, 0 proze
OMOANA MARTIN
Cum aș putea să mă caracterizez? o gândire extraordinar de complexa cu o memorie fugitivă. Sincer? Mă bufnește râsul doar când scriu aceste rânduri,dapăi să mai le și citesc?!! Mă amuză să mă caracterizez singură în nenumărate feluri, să mă auto-analizez,deși iau foc dacă cineva încearcă să mă caracterizeze negativ. Cine ar putea răzbate substraturile conștiinței mele pentru a mă caracteriza într-un mod cât de cât fidel? Sincer, nu cred că e cineva care măcar să se gândească la asta și cu atât mai puțin să se auto-determine să o facă! E ciudat câte moduri și metode de a gândi ascunde subconștientul gândirii umane. Sau firea umană o face în mod conștient? Iată ceva la care merită să mă gândesc, deși în zadar aș face-o, deoarece nu sunt psiholog pentru a mă putea determina să ajung la o concluzie cât de cât corectă și logică. Acum mă întreb: CE SUNT EU? răspusul e cât se poate de simplu, însă mai mult sau mai puțin elucidator: sunt un bob de muștar într-un univers de argint în continuă...
10 poezii, 0 proze
paladi claudiu
asa cum iti doresti
1 poezii, 0 proze
Avalon
Sunt cum sunt, incerc sa nu ma las dus de val. In viata eu spun ca toate vin la timpul lor. (da, cred ca toti avem un destin prescris) Tristetea ma face sa scriu, poate pentru a ma minti si a imi creea lumea mea. Nu ma intreb de ce pentru ca imi place asa cum e. Nu traiesc intr-o lume a viselor doar incerc sa vad aceasta lume mai buna.
1 poezii, 0 proze
Rraluca
incep cum a inceput un bine cunoscut simbolist roman: "aici sunt eu, un solitar"...sunt solitara cand plang si rad, cand urasc si iubesc, cand uit si invat...cuvinte simple, o idee, o viata intreaga am petrecut incercand sa aflu totul, dar m`am ales doar cu frumusetea si misterul pe care le voi venera pana la moarte...
5 poezii, 0 proze
RNrozina nicolae
"Nu cum sunt eu sunt eu. Ci cum esti tu sunt eu. Un fel de tu intors, pe care nu l-ai mai lasat sa fie eu"N.S.
7 poezii, 0 proze
Cum zbura pe stradă un rinocer
de petre ioan cretu
înainte de roată a fost câine a trăit s-a gudurat a lătrat și a mușcat ca un maidanez a mers cu coada în vânt fudul cum nu a mai fost nimeni până într-o zi când a vrut să muște o roată de la o super...
2 statii, seara.
de Madalin Olariu
Cu un oftat batranesc usile se inchisera si vagonul se puse in miscare scartaind din incheieturi. E cinci si deja e bezna, gandi, incercand sa se fereasca din calea sacosei de rafie pe care o baba o...
MOARTE CLINICÃ
de Ioan Dan
Căldura se lipise jilav de inul cămășii în timp ce imploram pantofii să-mi ducă picioarele spre apartamentul de la etajul nouă. Intru în lift cu țigarea lipită de buza de jos. Liftierul, un tip mic,...
Nevroza de sfârșit de toamnă
de Alexandra Onofrei
Mușchii toamnei se atrofiaseră în jurul unei grămezi de scrum imense. Sălciile plângeau și trecătorii le ștergeau lacrimile. Nicio frunză nu mai zbura pe traiectoria propusă de vânt, ci se tolăneau...
A infinita scrisoare
de Ioana Camelia Sîrbu
Dragul meu, Știu că-s doar eu aici ca o fantasmă incoloră pe o pânză freatică de durere și lumea inodoră și sură se doare cât de mult se poate și soarta noastră e atât de albastră încât câteodată...
Gata de culcare, copii?
de Adriana Gheorghiu
Gata de culcare, copii? Cum? Deja mă așteptați să vă spun povestea cu Șoricelul Þic care-și moaie codița în călimara cu cerneală și scrie poeziile “Chiț! Chiț!”? Sau povestea despre Motanul Tom care...
Note august 2019
de serban georgescu
Pe un site de vânzări biciclete, un stop spate e prezentat drept ”Lumină personală Lucina” Dumitru Buzatu, PSD, urlând la Digi24: ”Ce vină are PSD că polițistul de la 112 nu știe să vorbească?” Ca să...
cer senin...
de Corina
cer senin si grade multe...asa pot descrie intr-o singura fraza ziua de azi...desi ar mai trebui adaugat ceva:plictiseala,ganduri multe si un pic de nervi...toate astea sunt insa pe interior caci...
Omul pe care-l văd
de Andrei Arsene
Omul pe care-l văd I Nu departe de locul unde eram ieri am reușit să mă strecor în mintea lui. L-am văzut cum săpa o groapă pătrată. Dincolo de el era un cal care aștepta legat aproape fără a se...