"Cu vântul uitării" – 22578 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
castronul-cu-masele
Castronul cu măsele
de felix nicolau
poezii-cu-ingeri
Poeme cu si despre îngeri
de Marius Surleac
aparece
Rahat cu Apă Rece
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
Clubul Poeților Dispăruți
Interviuri virtuale cu scriitori și oameni de cultură. Răspunsurile nu sunt imaginate, ci sunt rezultate din prelucrări realizate cu ajutorul inteligenței articiale asupra operelor acestora și asupra informațiilor cunoscute despre ei.
de Radu Herinean
ICIlie Constantin
Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în București), fiul textilistului Stan Constantin și al „taxatoarei de tramvai“, Ralița Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist și tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generației resurecționale și a paradoxismului. Studiază la Liceul Sfântul Sava din București, între anii 1953 și 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din București (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenție are loc și debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenție, 1960, alături de Nichita Stănescu și de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefațată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcționează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 și până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 și până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic București; îl aflăm apoi într-un post de redactor,...
6 poezii, 0 proze
FAFarcaș Alexandru-Emil
Visez cu ochii deschiși, și totodată încerc să raman cu picioarele pe pământ. Când se intâmplă să mă ridice vântul, mi-e teamă de momentul în care voi pune picioarele înapoi pe pământ, insă mă gândesc că e singura soluție. Decât a trăi într-o continuă iluzie? și caut cea mai ușoară metodă de a-mi face aterizarea cât mai lină. Odată cu picioarele pe pământ, mi-e greu să mă mențin, capul fiind la un metru și ceva in aer. E mai sigur, dar asta nu mă împiedică să îmi doresc mai mult. Un simplu elev la un liceu oarecare din Satu Mare. Născut pe 16 noiembrie 1993.
14 poezii, 0 proze
SAStoica Alexandra
Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...
4 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
ozanda johanes
Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..
4 poezii, 0 proze
PEPopa Evelyn
Nume: Popa Prenume: Evelyn n. 1994.28.II m.?-intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat/indepartat Concursuri literare: 2010: locul I Nichita Stanescu locul II Lucian Blaga -lista ramane deschisa cat timp scriu- Domenii de interes: medicina, biologie, chimie organica, alchimie, literatura, istoria civilizatiilor, astrologie... etc. Muzica preferata: Incepand cu cea mai muzicala dintre toate( cea simfonica) continuand cu rock, pop rock, dance, bluzuri... Limbi straine: engleza, franceza, rup germana, inteleg italiana si cunosc japoneza inafara de scriere. Cateva cuvinte: Scriu deoarece am un suflet,iar el in continua-i vibratie ma face sa tremur...acest tremur il astern pe hartie, vantul imi fura slovele si le risipeste pe cer...
14 poezii, 0 proze
MRMitra Raluca
Copil bălai născut în miez de iarnă sub zodia care a dat cele mai mule genii. Și cei mai mulți nebuni. 1986. Către ce converg eu? Către viață și dincolo de ea când va fi vremea (poate am sa vă vizitez). Suflet dual, am trecut pe la cifre ca în prezent să mai am un an juma' de litere. Pe unde o să ajung? "La mine" - spune-mi tu. Cred în Doamne-Doamne și-n minuni nu-de-om-făcute. Și-n copii, în flori, în fluturi. Tu crezi? sunt doar curioasă. Scriu cu stiloul, mai puțin la examene: acolo am pixuri norocoase pe care e inscripționat 1 nume. Ei da! am corupt și eu minori. Se fue de-acum... Vreau un E.T. ca mine și să văd lumea. Așa... o bucățică, cât să-mi înec dorul de aripi, să domolesc vântul de larguri din mine (și nu, n-o plagiez pe Olguța). Cum face trenul? Uuu... te duc... te duc... te duc... Mai vrei să vin?
9 poezii, 0 proze
MTMichel Tournier
Nume de referinta al literaturii franceze contemporane, Michel Tournier s-a nascut la Paris, in 1924. Urmeaza cursuri de filosofie la Sorbona si la Universitatea din Tübingen. Colaboreaza la Radiodifuziunea Franceza, apoi la postul de radio Europe I. De mai bine de patruzeci de ani traieste in casa parohiala a unui sat minuscul situat la patruzeci de kilometri de Paris. A debutat in 1967 cu romanul „Vineri sau Limburile Pacificului”, incununat cu Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze. In 1970 publica „Regele Arinilor”, laureat cu Premiul Goncourt. In 1972 ii apare romanul „Meteorii”, urmat de eseul „Vintul Paraclet” (1977), volumele de nuvele „Cocosul de munte” (1978, aparut in limba romana cu titlul „Piticul rosu”) si „Zborul Vampirului” (1982), romanele „Gilles & Jeanne” (1983), „Picatura de aur” (1986) etc. Din 1972 este membru al Academiei Goncourt. In 1993 i s-a decernat Medalia Goethe, iar in 1997 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Londra. La...
0 poezii, 0 proze
Camelia Bortos
Cuvantul este cea mai puternica arma pe care omul o mosteneste de la viata. El poate capata forme, chiar si culoare, poate schimba ganduri si sentimente, chiar daca nu poate fi atins. Sunt prea tanara, prea simpla si nestiutoare ca sa plamadesc titani din simple versuri, dar imi place sa cred ca-ntr-o zi voi avea si eu acea bagheta magica la varful degetelor, care sa-mi permita sa redau mai mult decat episoade cotidiene si teme comune. Pana atunci voi scrie, voi fi elevul model si criticul propriu.
2 poezii, 0 proze
Ccristian
Cuvantul este marginea ratiunii cea mai apropiata de valtoarea inimii!
1 poezii, 0 proze
Cu vântul uitării
de Radmila Popovici
Cu...vântul uitării chemarea-mi adoarme în pernă-adunând praf de litere vii și pudra nescrisă încarcă vechi arme – bu-buh! mă izbește același \"nu-mi vii\" Cu...minte mă las să mă poarte nesomnul...
Durerea uitarii de sine
de Marius Chindris
Impetuos si fara de cuvinte privesc pamantul straveziu cu ochii stelelor ce moarte arunca-n univerrs lumina si vad dureri cu umbra cum alearga pe continentele-amagirii, fara minte, si-mi pierd...
Pasarea uitarii
de Ramaiana Pana
Te-am lăsat să m-aștepți Pe-o ramură subțire... Nu voi veni! Să ierți Această rea pornire! Mă va privi genunea Cum zbor deasupra ei; Spre nicăieri, aiurea Mă duc și-ți mor, de vrei. Cu vântul mă voi...
nimic nu voi pierde
de Silviu Somesanu
mă îndepărtez de ţărmul iubirii pe mările liniştii cu vântul în pânze spre portul uitării am părăsit tot ce cunosc îndeaproape fără să privesc în urmă doar cu sentimentul căutării drumului oriunde...
Reminescențe
de Ovidiu Dan Ardeleanu
Clepsidra și-a cernut nisipul peste urmele pașilor tăi spulberate de vântul uitarii Dar în cenușa iubirii apuse mai este încă viu jarul ce mă mistuie în clipele înserării De ce nu pot uita cine ești?...