"Colacii ei foarte aurii..." – 5646 rezultate
0.03 secundeMeilisearchozanda johanes
Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..
4 poezii, 0 proze
AOAurel Onișor
Aurel Onișor ( n. 11 iunie, 1967, Beclean, județul Bistrița – Năsăud - d. 30 septembrie 1994, Beclean ). Viața și-a petrecut-o la Casa de Copii din Beclean, pe străzile orașului, dar mai cu seamă pe malul râului Someș, prin pădurile din Beclenuț, unde îi plăcea să stea de vorbă cu furnicile, păsările și copacii. O întâmplare petrecută la Casa de Copii din Beclean avea să ne marcheze destinele. Era în 1976, când imensa bibliotecă a Casei de Copii din Prundul Bârgăului fusese adusă cu camioanele și basculată în spațiul clădirii unde astăzi își are reședința Casa de Cultură „Radu Săplăcan”. Într-o zi am pătruns, cu smerenie, în cetatea cărților. Am auzit un plânset de copil dintr-o galerie cu cărți: era Aurel Onișor, strângând la piept „Ceaslovul satelor ” de Esenin. Mai târziu ne-am întâlnit în izolatorul orfelinatului tratându-ne de purici și scabie. Alteori scotoceam în vaste gunoaie cioburi de sticlă colorate sau o bucată de ciocolată. Deseori ne aflam pe coridoarele întunecate unde,...
21 poezii, 0 proze
ion maria
1976: i-am stricat Craciunul mamei, ca doar nu era sa o las sa se distreze.. ..o copilarie de vis, adica am visat cu ochii deschisi mai tot timpul.. la un moment dat: m-am trezit ca eram mare, la propriu, problema.. nu mi-a placut acum: sunt tot mica, acolo in inima mea-un coltisor de iubire pentru tot ce exista si nu a fost nascut traiesc: pentru copacii ce infloresc primavara, pentru verdele din iarba, pentru soapta clipei ce va fi fost sa fie, sa descopar nonsensul, paradoxul ma fascineaza si strig in mine cand il prind in pumn, sa-i dau drumul nu vreau sa pot
1 poezii, 0 proze
MTmircea trifu
A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...
812 poezii, 0 proze
Colacii ei foarte aurii...
de Iulia Elize
GLAFURI (13). Despre stâni - Fragmente Doinele erau, desigur, mai rare. Oierii nu au nevoie de doină, pentru că ei nu au timp de amintiri, pentru că ei, bineînțeles, muncesc. Ei poartă oile de pe un...
Mica zână
de Petru Dincă
Trăiau odată un rege și o regină. Ei aveau un castel frumos pe vârful unui deal, plin cu tot felul de lucruri de preț, câmpuri aurii de grâu și o pădure de stejari bătrâni. Iar în regatul lor,...
Pasarea maiastra Fericirea
de Elisabeta Branoiu
de E. B. Pasărea Fericirii, cu aripile istovite de atâta zbor, Coborând din zările aurii, mai jos de nori, S-a așezat pe un copac, Cel mai mic și nechivernisit al pădurii. Ca să cunoască foarte...
A visa
de Vulcu Gabriel
Visul este lumea mea. Eu mănânc vise, respir vise, beau vise, fumez vise. Trăiesc într-un vis din care nu aș mai vrea să ies. Într-o lumină puternică, puternic umbrita mereu de aceleași gânduri...
Impresii și însemnări
de Vlad Flavius
Despre o premoniție (103) Seară sumbră, cenușie de făurar… Deschid, la întâmplare, taman la pagina 49, cartea Sandei Stolojan: Jurnal din exilul parizian. Iată ce nota doamna Stolojan, în al ei...
Pe strada noastră
de Dana Banu
Locuiam pe strada aceea la casa cu numărul 60. Zilele curgeau monoton și nu-mi dădeau nici un semn. Pe strada noastră era întotdeauna o liniște de duminică. În fiecare casă locuia cîte un om bătrîn....
Pâine și sare
de Daniel Puia-Dumitrescu
Dimineață de toamnă târzie, început de iarnă în Carpații Meridionali, lângă Făgăraș, comuna Șinca Veche; este Duminică, una dintre acele zile când știi că se va întâmpla ceva deosebit, când sătenii...
Protectorii Oraşului-De-Pe-Stânci (Et Praesidia Ad urbis Saxa)
de Carmen Vințan
Oraşul medieval Urbs-Etiam-Super-Abruptissimas-Petras (Oraşul-De-Pe-Stânci), construit pe marginea stâncilor se ridică triumfător din ceaţa densă a zorilor parfumate cu miros de pâine coaptă şi flori...
Cenaclul Agonia.ro – 16 decembrie 2006
de Paul Bogdan
Foto Sven Geier Sâmbătă 16 decembrie, la ora 14, îi vom întâlni în cadrul sesiunii cenaclului pe Andrei Novac și Marius Marian Șolea Moderatorii acestei întâlniri vor fi Felix Nicolau și Cosmin...
Povestea unui viermișor
de Doru Emanuel Iconar
În prunul din fața cabanei noastre trăia o familie de viermișori: tata, mama și fiul lor, viermișorul. Copilul viermișor crescuse de-acum și venise vremea să se așeze la casa lui. Pentru asta ar fi...
Arsita
de ANGER CRISTINA
Asfaltul frigea îngrozitor sub tălpile subțiri ale sandalelor și avea senzația sumbră că toată căldura aia călătorește vijelios prin corp până sus la cap. Mergea mai mult din inerție, dar nu mai știa...
Mesajul religios în scrierile laice
de Monica Filar
Există, din păcate, nu suficiente cărți în literatura laică universală care să conțină puternice mesaje religioase, iar dintre cele care există amintesc aici cărți precum „Idiotul” sau „Frații...
Sfarsit de toamna
de Larisa Petcu
O adiere blanda de toamna legana usor crengile copacilor. Cea de-a treia fiica a batranului an trece ca o zeita prin padurile intunecoase, iar copacii se apleaca in urma ei. Fosnetul de matase al...
Ungurii au pus “K”-ul în palinkă
de Nicoleta Stefanescu
Când au venit Hunii din străfundurile Asiei ca să se așeze în Câmpia Panonică, au adus cu ei numele unei băuturi complementare cărnii bătute sub șaua cailor, adică palinca (precum și alte lucruri de...
La Roșiorii de Vede
de Adriana Marilena Stroilescu
Scrisoare virtuală Bună dimineața, bună ziua sau bună seara tuturor, depinde ce timp o mai fi pentru fiecare în universul în care trăiți Au trecut câteva zile de când am venit de la Roșiori Ce am...
Semnat, Alexe
de Tudorache Maria-Mirabela
1.Încântată de cunoștință Mergea pe stradă, grăbită să ajungă acasă; plouase mai devreme. Iar ea, o mare iubitoare a mersului pe jos, nu avea umbrelă, ci doar geanta-ghiozdan de culoarea abanosului....