"Clipă de rătăcire" – 20109 rezultate
0.02 secundeMeilisearchiulian
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete!Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau... sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa-mi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi! Cred ca o sa va placa...
19 poezii, 0 proze
lefter sorana
Cand simti ca totul iti scapa,pamantul iti fuge de sub picioare,opreste-te o clipa,inspira,apoi expira si striga:asta e!Chiar daca totul iti pare un chin fara sfarsit,gandeste-te ca intr-o zi va lua sfarsit si va fi la fel ca la inceput:pur,cald,linistit.Nimeni si nimic nu te va deranja. Si ce daca totul e intors,totul iti merge rau,viata poate lua o alta turnura.Asta daca vrei cu adevarat!Daca te complaci in situatia in care esti,totul va fi pierdut. Trebuie sa speri,mereu sa crezi ca va fi bine!Pentru ceva te-ai nascut,dar pentru ceva bun,nu pentru chin!Fi tare,fi tu insati,fi asa cum ai fost mereu:nepasatoare,rece,dura.De ce te-ai schimbat?Nu erai asa!Unde esti,unde te-ai pierdut?Pe care drum ai ratacit?Regaseste-te! Vino!Simti ca totul e altfel?De ce lasi grijile sa te copleseasca,lasii sa te domine,raul sa te inraiasaca? SUNT DOAR UN SUFLET NEBUN CU TRUP DE FUM!
3 poezii, 0 proze
CUchipu din umbra
Crescuta intr-un satuc din Vrancea,maturizata prea devreme,am plecat intr-o lume care nu ma intelege.Am lasat curtea regat al copilariei mele,nucul-prieten vechi ce strajuia imprejurimile si m-am ratacit intr-un univers unde eu..am murit demult si a rams doar urma unui regret.Timpul a ucis clipa.M-am intors inspaimantata de unde am plecat dar nu am mai gasit decat cadavrul dulce al amintirilor si durerea mi s-a infipt pe veci in suflet.
16 poezii, 0 proze
Pop Stelu
ma regasesc in fiecare clipa de tacere, imi pun pe frunte raze din COROLA DE MINUNI A LUMII, imi spal sufletul in lacrima universului, si ma las coplesit de/o simpla mangiiere.
2 poezii, 0 proze
VAVasile Andreica
Jurnalist si webmaster la Informatia Zilei Satu Mare, m-am nascut cu un handicap fizic, dar am razbit, si acum privesc lumea clipa de clipa altfel...
4 poezii, 0 proze
SCSemida Ciorogar
... sunt o vioara neacordata... ...un suflet flamand... ...o poezie inca nerostita... ...o clipa de mult trecuta... ..sunt nimic...
6 poezii, 0 proze
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
moisin
imi place ziua de azi privita prin clipa pierduta de maine
2 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
HSHelena Schmetterling
Despre mine stiu sigur ca mi-ar fi placut sa fiu o printesa medievala. Sau sa ma plimb cu Stanescu mana in mana prin Union Square, sa-mi povesteasca despre cercuri si despre iertari. Despre ceilalti oameni stiu doar ca cel mai mult ma enerveaza momentele in care ma trateaza ca pe o femeie obisnuita. Sau acelea in care se pierd in jumatati de gesturi. In proiecte de vise netraite niciodata pana la capat. Cel mai des ma indragostesc iremediabil de aceia care valseaza in voie si dupa bunul plac pe portativ si-mi soptesc impletituri decente precum, iubito, while you’re traveling with me, desigur ca, you’ll never see the end of the road si baby, I think this is a song of hope. Mda. Si alte maruntisuri sentimentale de genul. Despre viata mea stiu doar ca imi scapa mereu printre degete momentul in care m-as putea aseza nestingherita pe un scaun, fie si numai pentru o clipa scurta de surpare in mine insami. Sau de adevar pe stomacul gol. Dar asta este alta poveste. Despre sufletul meu stiu...
17 poezii, 0 proze
Clipă de rătăcire
de Raluca Maria Blanaru
Încă simt parfumul puternic și dulce rămas ca o parafă pe pielea mea...îl simt întruna și mă pierd sub cenușia lui boare. Ai lăsat asupra-mi un val fumuriu de iubire, ca o țigară ce fumegă neîncetat...
o clipă de rătăcire
de sorina petrescu
Noaptea se lasă, Când ziua se stinge Tăcerea m-apasă, Visarea m-atinge, Încet număr stele Dusă de gânduri, Pătrund între ele N-au număr,n-au rânduri, Calea-i deschisă Prin nori și prin minte, Luna-i...
Intr-o clipa de ratacire
de Frentz Erika
Sarut fantomele trecutului Ce-mi bantuie prezentul Si-adorm pe piatra mormantului. Trandafiri pictati cu sange Ti-am pus la capatai, Raman cu tine, nu mai plange... Vom fi impreuna pe veci, Doua...
Orice femeie poate avea o clipă de rătăcire
de Emil Dogaru
— Eu, să știi, de-a lungul timpului, am avut relații corecte cu femininul... — se auzi într-un târziu dinspre un el oarecum revenit din transă. — Există și explicații. Am fost educat în ideea...
Dragostea nu minte
de ioana ilie
Dragostea nu minte O clipă de rătăcire, O clipă de fericire, Și spui că-i dragoste, Iubirea rar se naște. Dragostea nu minte Dragostea se simte, Iubirea-i cea care durează, Cu inima în ritm vibrează....
am fost tradata
de Berthier Corina
am ascuns in spatele stelelor o mana de vise desarte am incercat sa ii soptesc lunei sa- mi pastreze secretul dar... intr-o clipa de ratacire pentru o secunda de iubire am fost tradata
O altă tăcere
de Stanica Ilie Viorel
închizi atât de mult tăcerea între palmele tale încât ascunsul vorbelor fărămițate în gesturi în șoapte caută să se strecoare printre porii tăi atingerea mea aș fi așteptat o veșnicie dacă aș fi avut...
Tu?!
de Ela Solan
S-ar putea ca totul sa fie un vis, O clipa de ratacire in drumul meu spre nicaieri… Cu un gest amplu imbratisez lumea Si strangand-o la piept, cu ochii larg deschisi, Zbor dincolo de curcubeu… Eu...
Ei
de Raluca-Stefania Mihai
Privirea-i stinsă nu mai distingea nicio lumină. Orizontul își pierduse de prea multă vreme orice culoare. Răsăritul devenise apus. I se părea inutilă orice încercare de a se salva din prăpastia în...
risipire în cerc
de Bogdan Nicolae Groza
dacă am pune un zid între tâmplă și umăr ne-am putea închipui că s-a surpat din amfore albastre de cristal tot cerul fluidizat și am simți ostilitatea frustă a îngerilor de dincolo de noi dacă am...