"Clișeu53: oamenii din care faci parte" – 2329 rezultate
0.09 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
763 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Clișeu53: oamenii din care faci parte
de Ottilia Ardeleanu
Te uită! Din clipa în care nu le mai arăți că exiști. Oricât de multe lucruri ai fi făcut. Pentru ei. Chiar dacă ai lăsat să împrumute cuvinte, gesturi, mimică. Un pic și telefonul, apartamentul sau...
Eu, despre mine...
de Ioana Camelia Sîrbu
Eu sunt. Încerc să mă joc cu un clișeu, cu un val de care să mă țin, deși este cu apă stătută, mituită cu multe sunete de adaptare. Eu încerc să fac surf, surf prin viață… Numai că mă lovesc de...
Clișeu 61: Vremuiește
de Ottilia Ardeleanu
Zănateca. A luat-o pe miriște, pe drumul dinspre pădure, printre ciulini și-a sfâșiat jupele de țigancă focoasă în care se tot împleticește de când a intrat în sat, străină de gospodarii care își văd...
Crimă și pace bună
de Marius Marian Șolea
29 Timpul consumat era tot mai alert și se făcea din ce în ce mai remarcat, recuperând astfel perioada în care păruse a nu avea personalitate. Cel neconsumat, rebutul, cel la care nu se mai gândește...
\"...escu”
de Mircea Cărtărescu
Ghicește mai întîi: sînt bărbat sau femeie? Asta te va face să-mi mai citești o dată numele, peste care ai trecut, poate, ca peste un bloc compact de wingdings. Dar nici măcar atît nu poți să afli...
Clișeu15: Jumătatea strâmbă
de Ottilia Ardeleanu
Ce oribil să ai trupul sfâșiat de durere și de mânie, în același timp! Sunetul acela al ascuțitului pe un polizor cenușiu cu mult mai rotund decât brâul soarelui, un du-te - vino abraziv ucigător în...
Citiți în ARCAD@ din aprilie ultimele noutăți despre Submarinul Iertat
de Fluerașu Petre
Citiți în revista ARCAD@ ultimele noutăți despre Submarinul Iertat, într-un interviu cu Ruxandra Cesereanu și Andrei Codrescu. Despre Literatura fără menajamente cu Lucia Dărămuș: \"De ce iubim...
Un fost primar. Îmbulzeală la fotoliu
de george geafir
- Bună ziua! Îmi permiteți să iau loc la masa dumneavoastră? - Poftiți. - Parfumache, mă numesc, zise noul venit. - Onorat. Nae Ocnăreanu, se prezentă vechiul client, bucuros că are cu cine schimba o...
Clișeu7: O dimineață turnată în plumb
de Ottilia Ardeleanu
Una adormită, căscată și cu ochii lipiți de umbre bâjbâind străzi morocănoase, cocârjate și fără dinți. Negricioasă, rigidă și mohorâtă, cu zorii denși căzuți pe gene încărcate de greutăți și de...
Clișeu33: felul de-a fi
de Ottilia Ardeleanu
Încep să observ, din ce în ce mai mult, apropieri ale oamenilor, de felul meu de a fi. Cum vorbesc, de exemplu. Sau cum exprim anumite păreri. Ce cred eu despre oameni și despre modul în care ar...
Clișeu46: Copacul
de Ottilia Ardeleanu
Să vă povestesc despre mine. Eu sunt un arbore imens, crescut în ograda bătrânului anticar. Dacă l-ai fi întrebat, nici el nu ar mai fi știut cum am ajuns în felul acesta. Semănase, cu mulți ani în...
de la cultura de masă, la incultura de salon
de Dan Cârlea
După ce, ani de-a rândul, am fost inseminați artificial cu zicala \"românul s-a născut poet\" și culturalizați, cu anasâna, în masă, a venit și vremea inculturii de salon, a prostului gust poleit și...
Destinația finală (17)
de Helia Rimoga
CAPITOLUL 17 JOCURILE MAJESTÃÞII SALE Îndată ce Laura Tănase se instală ca Director General și intră în contact cu subalternii ei direcți – Petre Mazilescu și directoarea economică – înțelese perfect...
Un fost scafandru vindecă suflete prin muzică
de Dușan Baiski
O anumită muzică poate îmbolnăvi. Un alt gen muzical poate vindeca. Muzica lui Gheorghe Iovu face bine sufletelor, fie ele sănătoase, ori bolnave. Și în timp ce unii fac averi uriașe zăpăcind mințile...
“Orice istoric care se respectă știe că istoria nu este un tribunal”
de Ghinea Nouras Cristian
- Domnule Adrian Cioroianu, ce înseamnă Institutul de Istorie Recentă a României, care este locul său în societatea actuală românească? - Cred că este un demers foarte interesant. Am mulți prieteni...
clișeu58: 21 spre 20
de Ottilia Ardeleanu
Septembrie sfâșiat de nori curge îmbibat de nostalgii. Numai ferestre lumea asta în care mințile noastre în atingere la un gând-lumină ar zgudui cosmosul și cioburi din ceea ce suntem ar pluti...
Clișeu52: gong!
de Ottilia Ardeleanu
Nimic nu este mai surprinzător decât metamorfozarea timpului. Mă intrigă felul cum se alungește, se turtește, se răsfiră, se încâlcește... Cum se dilată a veșnicie, ori se contorsionează și se...