"Clișeu49: regăsire " – 2326 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
762 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Clișeu49: regăsire
de Ottilia Ardeleanu
Când l-a văzut, a rămas cu ochii fixați, așa cum țintuiești un portret în perete. Albise. Toată înfățișarea devenise, intempestiv, o vreme nămețită și rece. Până și copacii păreau goi și dârdâiau...
ANALIZA LUNII SEPTEMBRIE 2003”POEZIE.RO”
de Frentiu Toma Adrian
ANALIZA LUNII SEPTEMBRIE 2003”POEZIE.RO” Statistica in functie de citirea textelor Datele au fost culese la 1 octombrie 2003 /7 a m Scuze pentru eventuale greseli . 1./Poezie Poate nu Paul Bogdan 340...
Clișeu41: o zi însemnată de timp
de Ottilia Ardeleanu
Mâine, iar. Mâine îmi pun inima într-o cupă. Uite, a început să sprintenească precum o căprioară în țarc. Și are ochii negri și umezi. Atât de negri că se-ntrec cu boabele de tămâioasă. Atât de umezi...
Apocalipsa la oră târzie din noapte
de Plopeanu Petrache
clișeu Venisem târziu acasă după o zi minunată și o seară încântătoare petrecută cu iubita mea. Aveam 24 de ani, o iubită, o colecție de hit-uri cu muzică bună, o vilă veche dar elegantă și bine...
Clișeu57: Vecinătate cu o femeie
de Ottilia Ardeleanu
Motivul scărpinării palmei stângi este adevărat. Am primit niște bani la care nu mă mai așteptam. Împrumutasem vecinei aproape toată pensia acum o jumătate de an. Are un nepot de vreo 4 ani cu...
Clișeu 61: Vremuiește
de Ottilia Ardeleanu
Zănateca. A luat-o pe miriște, pe drumul dinspre pădure, printre ciulini și-a sfâșiat jupele de țigancă focoasă în care se tot împleticește de când a intrat în sat, străină de gospodarii care își văd...
Alcovul ca buncăr
de felix nicolau
Indiferent dacă îi place sau nu, Florin Bratu este bine integrat în generația 2000. Aș spune chiar că acest cuplu adamic, actantul-liric și Lavinia, s-a impus ca o referință clasică pentru momentul...
Caramida din Zid
de Coman Cornel Alexandru
Am mainile reci, Si nu am chef sa scriu Nevoia ma obliga, Sa fiu ceea ce nu vreau sa fiu. Afara-i frig si innorat, Si vantul ma facu franjuri, Miroase a cliseu Dar e pur, adevarat. Dorul ma cuprinde,...
Clișee la foc mocnit
de Băbăruși Cristian
Culmea faptului este că abia mă aruncasem în pat să închid ochii pentru a mă odihnii…cică. Când am fost asaltat și aproape hârțuit de gândurile ce mă apăsau nărăvaș în minte. Și, ca să nu pierd...
nu se anunță averse
de nica mădălina
Despre teatrul jucat în spații înguste, inclusiv cafenele, poți spune multe, dacă asta-ți propui. Dar nu poți spune că te apasă. Ca spectator, te suspendă. Între intimitatea prezenței lângă actor,...
Cerșetori și orbi
de Corneliu Traian Atanasiu
Cerșetori și orbi Una din tendințele haiku-ului scris după ureche, fără exigențele rezultate din lecturi serioase, este manierismul, apelul la poncife și clișee pe care cititorul superficial le...
Oh, esti!
de Dorotea-Laura Ianc
Pentru că sunt genul de persoană care devine obsedată din prima clipă, care râde, zâmbește, dar 99% din aceste ocazii tragice nu simte că ar trebui să facă asta. Pentru că sunt cea mai ipocrită...
Clișeu9: ceva destul de înțepător
de Ottilia Ardeleanu
Pe la colțuri râdeau zorile, ca țațele printre ulucii vecini prinși în cuie de curiozitate. Soarele cu zimțuri razante se tot dădea cu gel și se pieptăna din față spre spate crezând că o să arate mai...
Clișeu29: regret
de Ottilia Ardeleanu
Îmi pare rău că trebuie să mă despart de un astfel de blog. Mai este o lună, nici atât. Mi se pare că îngrop aici o parte importantă din sufletul meu. Nu știu cât de mult contează pentru comunitatea...
Clișeu39: conștiință
de Ottilia Ardeleanu
De prea multă conștiință s-a dus! De prea mult suflet. Nimic nu-i mai aparținea. Era al tuturor, mai puțin al lui însuși. Niciodată nu a întârziat la serviciu. Vara pleca devreme de-acasă. Vedea...
Clișeu40: măiestrie
de Ottilia Ardeleanu
Îmbină scândurelele una câte una. Are o răbdare pe care o admir, privindu-l dintre pereții inimii. Nici nu bănuiește cât mi-e de drag. M-așez pe un scaun cu spetează înaltă. Croisem, mai demult, o...
Clișeu42: o clipă cât o viață
de Ottilia Ardeleanu
O bucată de curcubeu. Asta ajunsese. Înfășurat în tricolor. Pe care doar spiritul înălțat îl mai vedea cum flutură. Mândru. Cu un colț ca o mână la chipiu. Privirile toate dau onorul. Pentru ultima...