"Clișeu28: vaporul vieții" – 2329 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
763 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Clișeu28: vaporul vieții
de Ottilia Ardeleanu
Când m-am urcat pe acest vapor n-am bănuit nicio clipă cât de departe mă va duce. N-am știut nici că va avea o direcție unică și că niciodată nu se va mai întoarce. Eram minunată, la început, de...
Clișeu8: nu atât despre prietenie cât...
de Ottilia Ardeleanu
E seară ca oricare perete mucegăit în care stele se fac a străluci pe-o parte, aceea în care nu te găsești, iar umbrele înfășoară soarele ca pe o pâine ce va trebui să-ți ajungă până la salariu....
Clișeu18: grădina
de Ottilia Ardeleanu
Azi am ieșit în grădina întreținătoarei, adică a mamei care ne alăptează cu bani, norme, bonuri și, din ce în ce mai rar sau deloc, cu sporuri, prime și al 13lea, pentru curățare... Curățenia de...
Clișeu20: sacrificăm și-apoi plângem
de Ottilia Ardeleanu
Aud plângând. Mă uit pe geam. Ciulesc urechile. Aproape liniște. Oameni care aleargă. Atât. Pentru ce? Pentru cine? Mă-ntorc la treburile mele afundate în gânduri. Pentru că vreau să vă spun că...
Clișeu22: plouă, deci nu mai vine nimeni
de Ottilia Ardeleanu
Plouă. Pe rotunjimile corpului se târăsc șerpi transparenți. Mulți și mici. Iuți. Încolăcindu-se unii cu alții, fâșâind. Fâșâind și înaintând spre coapsele crispate de teamă. Către picioarele...
Clișeu24: Exilată într-o carte
de Ottilia Ardeleanu
E dimineață. Mă trezește vântul care s-a împleticit în copertina de la balcon, făcând din onduleuri fluierul lui Pan. Soarele insidios se uită prin ochean direct la mine. Apoi, suflecându-și mânecile...
Clișeu25: Dac-aș putea ține sub papuc prietenia...
de Ottilia Ardeleanu
Prietenii mei nu mai sunt nicăieri. Poate că s-au ascuns în alți prieteni. Ori poate albul ăsta care mi-a sărit în față ca un urs înfometat e de vină. Mă înspăimântă. Mi se pare nefiresc de pur peste...
Clișeu26: relații
de Ottilia Ardeleanu
Relația mea cu lumea se bazează pe respect reciproc. Nu mi-a plăcut niciodată să umblu cu periuța. Mi se pare detestabil. Faptul că-mi place să scot frumosul din oameni, să remarc priceperea,...
Clișeu27: prima zi
de Ottilia Ardeleanu
Pentru nimic în lume n-aș vrea pământ pe lună! Mi-aș lua o poieniță cu dafini înfloriți. Un teren... cu tine. Aș tocmi un roi de albine să îngrijească de stupii cu miere. Pentru buze, ochi și inimă....
Clișeu29: regret
de Ottilia Ardeleanu
Îmi pare rău că trebuie să mă despart de un astfel de blog. Mai este o lună, nici atât. Mi se pare că îngrop aici o parte importantă din sufletul meu. Nu știu cât de mult contează pentru comunitatea...
Clișeu38: coduri galbene
de Ottilia Ardeleanu
Niciodată nu zburase. Niciodată cu aripi de fier. Niciodată nu fugise de viață. Dar acuma… Privea cum se duce casa la vale. Cum se duce satul. Doar acoperișurile mai pluteau. Câte-o lighioană mai...
Clișeu48: ultima zi pe țărm
de Ottilia Ardeleanu
S-au dus pe malul mării. O zi de noiembrie pe cerul căreia se răsturnase o găleată imensă de var în care se zbăteau ca de moarte câteva păsări, prevestea parcă, o bucurie întunecată. Mergea în față...
clișeu58: 21 spre 20
de Ottilia Ardeleanu
Septembrie sfâșiat de nori curge îmbibat de nostalgii. Numai ferestre lumea asta în care mințile noastre în atingere la un gând-lumină ar zgudui cosmosul și cioburi din ceea ce suntem ar pluti...
Clișeu
de Andrei-Tudor Dumitru
În fiecare noapte orașul îmi distruge visele ca un film american prost cu reclamă și premii multe - un clișeu cu Bruce Willis. În fiecare noapte sub felinare dansează fantomele orașului - amintiri un...
clișeu
de Liviu-Ioan Muresan
ca o zi memorabilă pentru fordul meu găunos ziua în care genunchii goi atingeau schimbătorul de viteză și viteza inimii. de aici am pierdut noțiunea timpului știu acesta e un clișeu dar sînii tăi...
Cliseu
de Iolanda Badaluta
Te-am visat alaltăieri. Erai la o cafea și mă așteptai Când am venit, mi-ai spus \"ai îmbătrânit\" Atunci cerul agatat de geana S-a scuturat. \"Am început să picur\", ți-am zis Îmi spăl timpul...
Clișeu No. 5
de lupu ionut catalin
simt că febra îmi scoate încet ochii îmi amintesc de rădulescu și violența cuvântului ascult fanfara militară și muzica satanei pe un mix strig hit me dj iar boul chiar îmi trage o palmă zdravănă...