Poezie
Clișeu No. 5
1 min lectură·
Mediu
simt că febra îmi scoate încet ochii
îmi amintesc de rădulescu și violența cuvântului
ascult fanfara militară și muzica satanei pe un mix
strig hit me dj iar boul chiar îmi trage
o palmă zdravănă după ceafă
beau o cafea scriu un haiku
pe fundul înghețat al mării
năluca lui dumnezeu
(dar eu întotdeauna am știut să tac mai bine)
privesc o amazoană de la țară dansând pentru mine-n oglindă
apoi fac montajul unui film despre umbre
în toracele poemului
în toracele poemului petice și cârpe
bonjour tristesse
doar curioșii mai rămân
pauză
cu adevărat oameni de încredere
ne controlăm limbile colorate
în spațiul extraterestru al libertății
ne sperie umilința bătrânului
ce aruncă cu bărbăția de pereți
în orele de singurătate
când moartea este imaginea unei guri deschise
într-un afiș deasupra patului său
am fost cuminte anul acesta
am scris
că îmi doresc o slujbă în amurg
o dragoste în lucru pe șantier
răcoarea cămășii și dimineți străine
senin prin reveriile copilăriei
dar tot ce am primit cadou de la moș de crăciun
a fost un lansator de rachete
002.247
0