"Clișeu16: anotimpul săruturilor" – 2326 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
762 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Clișeu16: anotimpul săruturilor
de Ottilia Ardeleanu
Nu credeam că și ofrandele dragostei, săruturile se repartizează pe eșantioane de timp, ca și când ai tăia clepsidrele în bucăți și le-ai privi cum își scurg viața pe rând, exact în ordinea în care...
Vreau o toamnă numai a mea
de ingrid klondike
Roșii suflete flutură-n vânt. Uscate-s demult tinerețile ierbii . Pe umăr , mi se coc lanțurile ca răvașele - n plăcintă . Toamna asta e a tuturor... De ce nu e numai a mea ? Nu vreau ca inima să -...
Copii și orfani
de Corneliu Traian Atanasiu
Ca și în studiul anterior, Cerșetori și orbi, am extras din cele patru antologii prezente pe internet poemele care cuprind cuvintele copil și orfan. Și ele se pretează la a promova doar prin simpla...
Otsukimi. Semnificații și obiceiuri
de Doru Emanuel Iconar
Sâmbătă seara am fost cu mom la Centrul cultural japonez. Mă bucur că a insistat să ieșim din casă, deși vremea numai de plimbare nu era. Ba, la reîntoarcere, ne-a plouat bine. Primisem de la doamna...
Clișeu18: grădina
de Ottilia Ardeleanu
Azi am ieșit în grădina întreținătoarei, adică a mamei care ne alăptează cu bani, norme, bonuri și, din ce în ce mai rar sau deloc, cu sporuri, prime și al 13lea, pentru curățare... Curățenia de...
Clișeu28: vaporul vieții
de Ottilia Ardeleanu
Când m-am urcat pe acest vapor n-am bănuit nicio clipă cât de departe mă va duce. N-am știut nici că va avea o direcție unică și că niciodată nu se va mai întoarce. Eram minunată, la început, de...
clișeu58: 21 spre 20
de Ottilia Ardeleanu
Septembrie sfâșiat de nori curge îmbibat de nostalgii. Numai ferestre lumea asta în care mințile noastre în atingere la un gând-lumină ar zgudui cosmosul și cioburi din ceea ce suntem ar pluti...
Clișeu 61: Vremuiește
de Ottilia Ardeleanu
Zănateca. A luat-o pe miriște, pe drumul dinspre pădure, printre ciulini și-a sfâșiat jupele de țigancă focoasă în care se tot împleticește de când a intrat în sat, străină de gospodarii care își văd...
Ante-primăvară
de Sonia Kalman
Cu iriși de căpșune și buze de vișină, puțin acrișoare, mâini scurte, mirosind a lemne de foc umede, ploape ce puteau închide și oceanele, dacă voiau, eu eram ante- primăvara din acel an. Cu patru...
Copilul Ghetii
de Ionut Vacaru
M-am născut aici. În lumea mea e frig și gheață, iar degetele îți degeră când mergi prin zăpada ce acoperă câmpiile pustii. Asta se întâmplă iarna, iar acum este iarnă. Un anotimp care durează de...
Focuri profane
de Valeria Manta Taicutu
Focuri profane Despuiată în mare măsură de simboluri mitologice, tributară unui antropocentrism de tip profan, care transformă eul poetic în simplă ființă biologică supusă intrării în neant, poezia...
propriu-mi carusel (XVII)
de Vali Nițu
Îmi e atât de foame, îmi este dor! Dacă aș putea să adun iubirea tuturor femeilor din viața mea, într-una singură! Atunci aș putea imagina, săruta, unicatul iubirii, o femeie pe care o tot „desenez",...
Ploua.....
de anonimul
Plouă...Plouă de aseară. Plouă peste tot ce a mai rămas din visele mele. Plouă peste un mic Paris in declin...Plouă și îmi aduc aminte de zilele frumoase...zilele de demult. Plouă peste toate rugile,...
Clișeu10: O dimineață ca un mărțișor
de Ottilia Ardeleanu
Dimineața se arăta suavă și fragilă ca un trup de primăvară somnoroasă mângâiată de un uriaș cu fața arzând roșu-auriu, înălțându-se dinspre marea ce părea potolită, măcar pentru o vreme, de dorurile...
Clișeu11: despre o astfel de tinerețe nu s-a spus, încă
de Ottilia Ardeleanu
Tinerețea este ca o poșetă de damă. O arunci pe un umăr, nici nu trebuie să știi care, și pleci. Alergi, aproape. Sari ca un cangur cu marsupiul strâns pe corp, eventual cu o curea lată și o cataramă...
Clișeu12: despre ceva despre care nu aș fi spus, însă mi-e dor
de Ottilia Ardeleanu
Eu am un frate. De fapt, nu-l mai am. M-a părăsit de ceva vreme. A găsit de cuviință să renunțe la relația noastră înainte de a se fi conturat. A plecat în lumea lui, departe de sentimentele mele...
Clișeu13: cînd un bărbat...
de Ottilia Ardeleanu
Mai știi ploile acelea acide când grâul și-a pierdut genele dese, porumbul s-a sufocat în propriile voaluri de mătase mucegăită iar floarea-de-soare și-a frânt gâtul și-a murit încruntându-și...