"Clișeu14: un pod, iubirea..." – 2326 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
762 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
Clișeu14: un pod, iubirea...
de Ottilia Ardeleanu
Un pod mobil iarna aceasta clătinată, rigidă și lălâie, peste care am trecut băbește, cu plante asudate pe frunte și rugăciuni speriate de gripa animalică. S-a lăsat de sus, scrâșnind din dinții...
Clișeu34: carte
de Ottilia Ardeleanu
Câteodată, mă răsfoiesc. Încep de-aiurea. Nu o iau cu prima pagină. Nici de la cuprins. Nici măcar de la sfârșit spre început. Asta pentru că nu am proiectat un final. Este o carte nesfârșită. Mă...
capricii de toamnă
de Anisoara Iordache
e toamnă iar.... scântei ale blândeței printre frunze de nufăr... un cântec de nai alină pădurea...- din negură, apare treptat un strop de lumină. capriciu la plecarea fratelui iubit și flori...
Clișeu 63: în stare să ne vândă diavolului
de Ottilia Ardeleanu
Ne-a luat mai întâi mama. A târcolit-o pe când eram la școală. Noi o știam bine, iar ea nu putea, nu avea cum să ne spună cum era, că nu era de spus. Era ca o suferință pe care nu o vezi când crește....
înaintea prașilei
de George Pașa
nu mă fac, nicidecum, frate cu oricine până dărâm puntea, chiar dacă de ea se vor agăța strigând \"ajutooor!\" așteptările noastre. nu-i nimic, vor veni altele, se vor târî prin pulberea veacului...
Somn
de Ciobanu Vlad
Somn Aaaaaaa… cat de obosit sunt! O cada, o cada! Regatul meu pentru o cada! Ce cliseu! Cat imi place! Cat mi-ar placea o cada calda... Inot printre baloane de sampon, capul imi scapa pe sub luciul...
Clișeu13: cînd un bărbat...
de Ottilia Ardeleanu
Mai știi ploile acelea acide când grâul și-a pierdut genele dese, porumbul s-a sufocat în propriile voaluri de mătase mucegăită iar floarea-de-soare și-a frânt gâtul și-a murit încruntându-și...
Clișeu10: O dimineață ca un mărțișor
de Ottilia Ardeleanu
Dimineața se arăta suavă și fragilă ca un trup de primăvară somnoroasă mângâiată de un uriaș cu fața arzând roșu-auriu, înălțându-se dinspre marea ce părea potolită, măcar pentru o vreme, de dorurile...
Clișeu12: despre ceva despre care nu aș fi spus, însă mi-e dor
de Ottilia Ardeleanu
Eu am un frate. De fapt, nu-l mai am. M-a părăsit de ceva vreme. A găsit de cuviință să renunțe la relația noastră înainte de a se fi conturat. A plecat în lumea lui, departe de sentimentele mele...
Clișeu11: despre o astfel de tinerețe nu s-a spus, încă
de Ottilia Ardeleanu
Tinerețea este ca o poșetă de damă. O arunci pe un umăr, nici nu trebuie să știi care, și pleci. Alergi, aproape. Sari ca un cangur cu marsupiul strâns pe corp, eventual cu o curea lată și o cataramă...
Clișeu15: Jumătatea strâmbă
de Ottilia Ardeleanu
Ce oribil să ai trupul sfâșiat de durere și de mânie, în același timp! Sunetul acela al ascuțitului pe un polizor cenușiu cu mult mai rotund decât brâul soarelui, un du-te - vino abraziv ucigător în...
Clișeu44: A sosit!
de Ottilia Ardeleanu
O jumătate de oră. Numai atât de când ne privim ochi în ochi. Eu îmbujorată, fâstâcită, rezemată doar pe un picior, celălalt pe o treaptă ticsită de frunze ruginii căzute din nucul care trage cu...
Clișeu16: anotimpul săruturilor
de Ottilia Ardeleanu
Nu credeam că și ofrandele dragostei, săruturile se repartizează pe eșantioane de timp, ca și când ai tăia clepsidrele în bucăți și le-ai privi cum își scurg viața pe rând, exact în ordinea în care...
Clișeu17: Despre fericire
de Ottilia Ardeleanu
Vreau să vă mărturisesc ceva. Fericirea are rafturi. Da, nu glumesc. Nucul din curtea școlii prinsese ceva rotunjimi și cum umbrea prea tare spațiul de joacă, a preferat să se dedea meșteșugarului,...
Clișeu18: grădina
de Ottilia Ardeleanu
Azi am ieșit în grădina întreținătoarei, adică a mamei care ne alăptează cu bani, norme, bonuri și, din ce în ce mai rar sau deloc, cu sporuri, prime și al 13lea, pentru curățare... Curățenia de...
Clișeu24: Exilată într-o carte
de Ottilia Ardeleanu
E dimineață. Mă trezește vântul care s-a împleticit în copertina de la balcon, făcând din onduleuri fluierul lui Pan. Soarele insidios se uită prin ochean direct la mine. Apoi, suflecându-și mânecile...
Clișeu41: o zi însemnată de timp
de Ottilia Ardeleanu
Mâine, iar. Mâine îmi pun inima într-o cupă. Uite, a început să sprintenească precum o căprioară în țarc. Și are ochii negri și umezi. Atât de negri că se-ntrec cu boabele de tămâioasă. Atât de umezi...