"Clișeu 61: Vremuiește" – 4279 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
762 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
LCliviu clisu
dar eu mă tem și compar, eu vorbesc despre slăbiciunea mea, despre ceea ce ar putea avea legătură cu mine, și niciodată analizînd, niciodată, e un lux atroce.
81 poezii, 0 proze
EBElena-Cristina Bărzoi
Simt nevoia să scriu...fără explicații de prisos. Atât știu : am adunat buchete de gânduri. Unele amestecate cu altele : cu gânduri personale, cu trăiri, cu clișee deja știute. Poți picta tabouri cu culori sau poți zugravi viața dând sens și viață cuvintelor. Pentru că la inceputul lumii a fost Cuvântul, vreau să cred ca noi suntem povești, nu oameni. Citiți-mă ca pe o poveste, nu ca pe un om. Poveștile sunt mai frumoase decât oamenii!
6 poezii, 0 proze
Clișeu 61: Vremuiește
de Ottilia Ardeleanu
Zănateca. A luat-o pe miriște, pe drumul dinspre pădure, printre ciulini și-a sfâșiat jupele de țigancă focoasă în care se tot împleticește de când a intrat în sat, străină de gospodarii care își văd...
Clișeu11: despre o astfel de tinerețe nu s-a spus, încă
de Ottilia Ardeleanu
Tinerețea este ca o poșetă de damă. O arunci pe un umăr, nici nu trebuie să știi care, și pleci. Alergi, aproape. Sari ca un cangur cu marsupiul strâns pe corp, eventual cu o curea lată și o cataramă...
Clișeu16: anotimpul săruturilor
de Ottilia Ardeleanu
Nu credeam că și ofrandele dragostei, săruturile se repartizează pe eșantioane de timp, ca și când ai tăia clepsidrele în bucăți și le-ai privi cum își scurg viața pe rând, exact în ordinea în care...
Clișeu31: arșiță
de Ottilia Ardeleanu
Îmi simt gâtul secetos. Un lung deșert spulberat de vânt. Mâini de nisip rotind soarele. Căzând arse de buzele lui fierbinți rotunjite aproape cât obrazul stâng al pământului, pe care pielea se...
Clișeu41: o zi însemnată de timp
de Ottilia Ardeleanu
Mâine, iar. Mâine îmi pun inima într-o cupă. Uite, a început să sprintenească precum o căprioară în țarc. Și are ochii negri și umezi. Atât de negri că se-ntrec cu boabele de tămâioasă. Atât de umezi...
Clișeu51: drumul spre o altă viață
de Ottilia Ardeleanu
Pe vremea aceea, în Timișoara era civilizație comparativ cu restul. Eleva cu ochi ușor migdalați și visătoare, dar niciodată lipsită de simț practic și de umor, voia cu orice preț să urmeze acolo...
Clișeu
de Andrei-Tudor Dumitru
În fiecare noapte orașul îmi distruge visele ca un film american prost cu reclamă și premii multe - un clișeu cu Bruce Willis. În fiecare noapte sub felinare dansează fantomele orașului - amintiri un...
clișeu
de Liviu-Ioan Muresan
ca o zi memorabilă pentru fordul meu găunos ziua în care genunchii goi atingeau schimbătorul de viteză și viteza inimii. de aici am pierdut noțiunea timpului știu acesta e un clișeu dar sînii tăi...
Cliseu
de Iolanda Badaluta
Te-am visat alaltăieri. Erai la o cafea și mă așteptai Când am venit, mi-ai spus \"ai îmbătrânit\" Atunci cerul agatat de geana S-a scuturat. \"Am început să picur\", ți-am zis Îmi spăl timpul...
cliseu
de MITRUT S IOAN
se crapa de ziua o noua dimineata ma strange la piept o noua primavara imi incolteste in creier doliul noptii se risipeste lasand in urma un suspans dialectic ostirile intunericului se retrag...
Cliseu
de Katherina Alexandra Vivirschi
Ceasul trece, cliseele revin; simt iar aerul. Sub pasul tau imi recunosc viata. Cit de trecator e totul. Chiar si lumina ochilor tai. Ma uit pe ceas. E devreme...prea devreme. Imi suna telefonul la...
Clișeu
de Bojinca Iulian
Te vei naște pur și tremurător în sânul mamei Vei crește inocent și năzdrăvan Fragil și năbădăios te vei supune karmei Cunoaș-te-vei iubirea în fiece an Ferit de rău tu singur vei reuși Supus...
Clișeu
de ioan albu
Pe vremea aia Când tata mă amenința zilnic cu pârnaia Și deplângem în localuri condiția umană Aveam teorii, știam să mint bine O făceam cu o sinceritate acum uitată Þin minte cum ni se răzvrăteau...
Clișeu
de Maria
Până la sfârșit te chinui să înțelegi ceea ce știai de la bun început.
Clișeu
de bodea emil felician
Cu fața pe genunchii lui, Deosebită, prin oftat, Redă lucrarea nu știu cui: ,,Doică stând\'\'... la alăptat!