"Cel venit peste noapte" – 20391 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
MMMihaela Micu
In locul biografiei unei persoane, as vrea sa arat caracterul animalului meu de companie. Ghemotoc Să mă prezint... Ghemotoc, îmi pare bine de cunoștiință. Presupun că vă sună cunoscut numele de „Real” ? Deci trec peste orice descriere. Ceea ce nu știți voi este că, până nu demult, acolo a fost casa mea, o mare înghesuială unde am trăit cu frații și surorile mele, sau cel puțin asta îmi place să cred. În fine... lume multă, mâncare puțină, libertate redusă, iar despre dreptul la exprimarea propriei opinii nici nu mai încape vorbă. Toate astea până când i s-a năzărit unei fete să facă o vizită la căminul numărul 10, destinația Craiova, cartier Lăpuș, și văzând niște tizi de- ai mei, i-a venit straucita idee, ei și bunei sale colege de cameră, și prietenă...(spiritul_liber), să mă adopte pe mine. Nu vă spun cum, lăsându-vă pe voi să ghiciți. Așa am devenit „ șoricelul de bibliotecă ” , știu, nici eu nu cred asta, dar voi... Agitat la început, speriat de necunoscut, dar cu o...
2 poezii, 0 proze
MRMuntean Roxana
" Nașterea mea n-a adus nici cel mai mic câștig Universului.Moartea mea nu-i va micșora nici imensitatea,nici splendoarea.Nimeni n-a putut să-mi explice de ce-am venit, de ce voi pleca" Omar Khayyam
4 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903).
12 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903). Pentru G. Călinescu, el a decedat la 17 octombrie 1904. Iar ca loc al morții autorul “Istoriei Literaturii Române de la Origini până în Prezent” numește Capitala țării. Oricum, Ștefan Petică avea vârsta de 27 ani. Setea sa...
0 poezii, 0 proze
SSSomesan Sergiu
Mereu am spus că pentru cititori este importantă opera unui scriitor și nu locul unde, mai mult sau mai puțin întâmplător, a venit pe lume. Dacă acest scriitor va ajunge celebru, se vor găsi destui biografi gata să-i descâlcească ițele biografice, iar dacă nu, cui îi va mai păsa de el? Dar ca să satisfac, totuși, niște minime curiozități am să spun că m-am născut la 8 decembrie 1954, în orașul Reghin, iar școala am făcut-o în prea multe localități pentru a le menționa pe toate. (Le amintesc pe cele unde am stat cel puțin un an, în ordine cronologică: Ocnița, Teaca, Lunca, Codlea, Petroșani, Brașov). De scris am început să scriu prin clasa a șasea, pe când învățam în Codlea și profesorul meu de română mi-a sesizat talentul de povestitor, îndemnându-mă să scriu. Iar pentru a scrie - mi-a spus el - trebuie să practic cât mai multe meserii pentru ca, atunci când voi ajunge scriitor - el era convins de asta - și voi scrie despre un personaj sau altul, să știu despre ce vorbesc. De aici...
130 poezii, 0 proze
Gabriel FATU
S-a nascut intr-un sat numit Luminita, comuna Topolog, in judetul Tulcea. Dupa liceu a venit la Bucuresti si patru ani consecutiv a dat examen la teatru. Intr-un final a reusit, a absolvit in iulie 2000, dar vroia sa renunte, deoarece, credea atunci, "daca nu stii pe nimeni nu prea ai sanse....". A vrut sa mearga la Tulcea sa lucreze in asigurari. Primise o invitatie de la Cairo pentru festivalul de teatru din septembrie si a vrut sa mearga, totusi, sa joace spectacolul, sa nu incurce echipa. Si, s-a intors plin de glorie: a primit "Premiul pentru cel mai bun Actor". La intoarcerea in Romania, a primit un rol intr-un nou spectacol la Teatrul de Comedie, apoi la Nottara. A intrat si la televiziune, s-a angajat la UNATC (fostul IATC). Din 2004 pana in 2006 a jucat la Teatrul Foarte Mic. din Bucuresti. Din 2006 joaca in Laptaria Enache in spectacolele "HELL" de Lolita Pille (cu Adriana Trandafir, Cristi Iacob etc) si, in cea mai recenta productie marca Teatrul Daya, "SI CAII SE IMPUSCA,...
5 poezii, 0 proze
NMNicolae Paul Mihail
Mare umorist, realizator de sceanarii radiofonice și autor al multor publicații în revistele umoristice și de divertisment. Actual, locuiește în orașul Sinaia. Scenarist, prozator, epigramist, Nicolae Paul Mihail este cel care, alături de Eugen Barbu, a dat viață personajului Mărgelatu din legendarul serial, dar și cel care a încântat cu schițele sale umoristice. De numele lui Nicolae Paul Mihail se leagă existența a 29 de scenarii de film, printre care „Haiducii“, serialul „Urmărirea“, „Un august în flăcări“, opt filme de lungmetraj cu personajul principal Mărgelatu, dar și numeroase cărți pentru copii, nuvele satirico-umoristice. Povestea sa începe cu ani în urmă, pe vremea când era doar un copil. „Încă de când eram copii, eu și cu sora mea eram la concurență. Eu scoteam «Universul copiilor», iar sora mea, «Dimineața copiilor», două publicații copilărești, care au rămas undeva în memorie“, își amintește cu plăcere Nicolae Paul Mihail. Și totuși, conștientizarea talentului a venit...
1 poezii, 0 proze
grecu ioan
Venim singuri pe aceata barca ancorata in marea vietii pe care unii o numesc traiectorie personala sau destin;dar eu ii spun simplu:sansa.Viata mea este o continua cursa spre infinitul posibilitatilor si a ocaziilor.Viata este o loterie a sanselor! M-am nascut nu demult,cu ganduri tinere,dar cu aspiratii mult mai batrane,eruptii vechii isi au inca ecoul in mine,cel caruia ii place filozofia,poate ma intelege.E foarte greu sa faci un rezumat al propiei vietii,cand aceasta e de doar 16 ani,fara sa ai sentimentul ca omiti ceea ce e important,chiar daca spui doar banalitati! Poate ca sunt un introvertit,dar atata timp cat sunt eu pot face orice,chiar imposibilul!!!!!
3 poezii, 0 proze
FCflorentina craciun
Eu sunt cel mai drastic critic al meu. A-si vrea sa cred ca atunci cand paginile mele vor ajunge in fata cititorului vor intruni toate conditiile pentru a-l determina sa nu paraseasca aceste randuri. Ambitia este o trasatura de personalitate pe care o doresc dezvoltata bine la mine. De fapt, prin lucrarile mele, sper sa ambitionez mai multi scriitori de a veni aici pentru a se desavarsi. Ambitia insa trebuie sa fie limitata de legile firii... Deci va trebui sa vrem ce putem !
24 poezii, 0 proze
Lidia Dondesi
Născută în Drobeta Turnu Severin, 24.09.1956, din familie de funcționari, mama având aplicare spre litere fiind provenită din familie de învățători. Copilăria mi-a fost însuflețită de zilele petrecute la bunici, multe drumuri am străbătut cu bunica la școala din satul Cătune, localitate așezată pe malul Motrului de unde am învățat primii pași spre frumosul vieții. Dar dragostea pentru frumos a venit și din partea bunicilor paterni, locuitori ai satului Bala de Sus (Mehedinți). Bunica avea un deosebit simț al culorii ce-l transpunea în scoarțele țesute în zilele lungi de iarnă, constatare făcută și de pictorul Dumitru Gheață Colibași, care nu de puține ori a colindat zona imortalizând-o în tablourile sale. Iată, că și pentru „Jocul de cuvinte”, ceea ce m-a înconjurat a fost o sursă de inspirație. Școala primară am absolvit-o la Liceul Decebal, apoi gimnaziul și Liceul de arte plastice Șt. Paulian din localitate. De-a lungul anilor am lucrat ca profesor, decorator, în prezent desenator...
15 poezii, 0 proze
Cel venit peste noapte
de Silviu Somesanu
Cei care vor caimacul sunt mulți, cei care nu vor să iasă în față, așteaptă alții stau în umbră și vânează, stau la masă cu puterea. Unii se vor mulțumi cu îngrășarea nepăsării, cei de după colțuri...
Făt-Frumos cel caraghios
de Adrian Nicula
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, într-o țară îndepărtată, care nu are nimic de-a face cu lumea obișnuită, a fost odată, cum am mai spus, un împărat și-o împărăteasă...
[Re]Facerea omului
de nicolae silade
„pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinerețea lui” Geneza, 8:21 Mai înainte de a deveni rău, el era un om bun, un munte de bunătate era. Și înainte de a se înrăi, a făcut...
Poștașul
de razvan ducan
Peste noapte poștașul a fost dat în șomaj. Nimeni însă nu știe de ce și nici lui nu i s-a spus motivul. A fost chemat la serviciu „Resurse Umane” din cadrul Poștei zonale și i s-a comunicat pur și...
Pe chei la Smyrna
de Ernest Hemingway
Cel mai ciudat lucru, îmi spunea el, era să-i auzi cum urlau în fiecare noapte pe la miezul nopții. De ce urlau la ora aia, nu știu. Eram în port, și ei stăteau grămadă pe chei, și la miezul nopții...
Apel catre lichele
de Gabriel Liiceanu
Sunteti putini in mijlocul acestui popr, de vreme ce el s-a putut regasi peste noapte cu o asemenea forta si gratie; si totusi multi, daca ati putut face cu putinta, hrani si cautiona oroarea vreme...
Castelul din Carpați
de Vali Slavu
Aninoasa, cel mai mic și mai vitregit oraș al Văii Jiului, de fapt o comună ridicată peste noapte la rang de oraș, este locul de întâlnire a celor două Jiuri. Jiul de Est, izvorât din Parâng,...
anunt mortuar
de Ina Delean
Si in cel de-al saptelea an se va trezi din morti si va bate din nou la poarta guvernamentala: - Ce vrei tu, straine de un salariu ca al meu ? - Eu sunt, muma de guvern! Saracia ma-nconjoara! Macar...
Lunca florilor - IX -
de Emil Iliescu
Stroici și Prigor zăboviseră cu boierul bătrân la ora prânzului în salonul cel mare. De mult boierul Davidescu nu mai simțise suflet de om împărțind cu el binecuvântata pâine și cinstind masa cu...
La mărmântul tăi măicuță
de corneliu zegrean
Se oprește lângă o cruce înnegrită peste vreme Și-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme: - Mamă! Chipul tău trăiește, l-am avut mereu cu mine, Pribegind în lumea mare el mi-a dat puteri...