"Cel puțin câteva drumuri" – 20390 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
FGFredy Goldștein
Un colaborator de scurtă durată a revistei avangardiste Alge (a semnat doar în două numere din 1931), Fredy Goldștein avea la acea dată doar 6 ani. A spus câteva ”povești” transcrise în revista Alge de către Gherasim Luca. Încadrabilă în sens larg în familia prozelor urmuziene, ”poveștile” lui Goldștein sunt totuși de o factură relativ inedită (practicând, în mod diferit față de ceilalți algiști, ”delirul juvenil” specific publicației). Bâlbâielile, rectificările, onomatopeele și elementele de oralitate, laolaltă cu imaginația suscitată de morbidul și absurdul din România interbelică, remarcate de G. Călinescu mai mult în sens negativ, ar putea fi azi recuperate și valorificate cel puțin ca și curiozitate estetică, dacă nu chiar sub titlu de autenticitate, ca și elucubrațiile în versuri ale lui Petru Popescu-Poetul din revista unu (atât Fredy Goldștein, cât și Petru Popescu-Poetul fiind puțini discutați chiar și de experții avangardei, probabil pe motivul lipsei evidente de conștiință...
1 poezii, 0 proze
MPMircea Pavelescu
Nepotul lui Cincinat Pavelescu, Mircea Pavelescu (n. 14 octombrie 1908 - d. 1980) a fost și el un poet român. Alături de Tașcu Gheorghiu și Virgil Teodorescu a fondat revista de avangardă ”Liceu”, dar influența acestei perioade e mai degrabă subtilă asupra poeziilor din volumul de debut ”Pasărea Paradisului”, volum caracterizat de G. Călinescu drept «o poezie fantezistă firească și grațioasă, adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ștrengărească melancolie». În acest volum se simte și influența lui J.M. Levet Outvards și Louis Brouquier. Mircea se apropie de epigramă și e de presupus că își încearcă pana și talentul în catrene adresate cel puțin unuia dintre dânșii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă față singur săgeților trase de cei doi versați și deosebit de talentați înaintași ai săi, Cincinat Pavelescu și Ion Pavelescu. La 26.10.2002, orele 12, la Casa de cultură din Râmnicu Sărat și apoi – peste câteva ore - în Sala de ședințe de judecată a...
1 poezii, 0 proze
Vladimir Holan
poet ceh, nascut la 16 septembrie 1905 ; incepe sa scrie versuri de timpuriu si debuteaza la 21 de ani, cu volumul \"Evantaiul visator\" 1933-1938- redactor la revista \"ivot\" ( Viata)a Asociatiei artistilor; in 1968 primeste titlul de artist al poporului; in volumele publicate dupa 1960, mai cu seama in cele mari trei poeme, \"Noaptea cu Hamlet\", \"Toscana\" si \" Nopatea cu Ophelia\"( neterminat)se afirma ca un liric reflexiv, atras de marile teme ale iubiii si mortii; a scris si cateva culegeri de proza poetica si s-a remarcat ca un mare traducator moare la 31 martie 1980 Opera Evantaiul viselor-1926 Triumful mortii- 1930 adiere- 1932 Arc-1934 Vis - 1939 Primul testament - 1940 Noapte cu Hamlet - 1963 Noapte cu Ophelia - 1973 Toscana -1963 Toamana 1 vanatorii ce ar navali acum asupra indragostitilor ar orbi de prea marea apropiere. Tot asa este un pacat sa ucizi un sarpe, caci nu se zareste nici o femeie moarta. Desi aerul de pe deal bate in culori cel mai putin galben e galbenul...
0 poezii, 0 proze
VIVasile Ionac
Sunt cel care sunt și mult mai puțin decât cel pe care l-am visat... Născut 1958, Ardeal...cinci cărți de autor și...apariții în câteva antologii.
17 poezii, 0 proze
DGDaria Gordon
Niciodata nu mi-a placut sa scriu despre mine. Sau sa ma descriu. Asa ca textul acesta este, cu siguranta scris-sters-scris-sters de cateva ori. Dar mi-am facut curaj si iata-ma: m-am nascut la Constanta de unde am luat dragostea pentru mare si am invatat sa visez muntele. Am locuit in Ardeal de unde am invatat dragostea de traditie si de locul strabunilor. M-am mutat in Marea Britanie unde mi-am inceput cariera de medic. A scrie e ca si cum ai vorbi cu un prieten imaginar si i-ai arata ce vezi tu. E un vis mai mult sau mai putin real caruia ii dai aripi si il trimiti in lume. Si daca macar un om din cei care il citesc inteleg limbajul, atunci scopul a fost atins. Traim prin tot ceea ce ne inconjoara, dar visam cel mai frumos prin scris.
21 poezii, 0 proze
Burghelea daniela
Sunt un om ca oricare,cu suflet,cu vise,cu dureri si cu bucurii marunte de-altfel,multumit de tot si suparat pe toate,cu un eu zburlit a nedreptate si totusi invins de neputinta de a fi zeu.Sunt un om ca fiecare, cu un nume cat se poate de comun,cu un miez de viata putin uscat,putin ranced,dar cu destula seva care-mi da putere si pofta de a trai,alaturi de familia cu care m-a binecuvantat Cel de Sus.In curand voi rosti cu mandrie ca am 46 de ani,cu doar 25 pe cartea de munca,incercand cateva locuri de munca ca si contabil(ceea ce fac si acum).Candva am mai avut tentative de publicare,naive ce-i drept dar care au ramas doar atat.Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp chiar si atat.
33 poezii, 0 proze
Hristea Oana
..nimic notabil..cel putin nu pentru mine
1 poezii, 0 proze
Cristi
Am 26 ani (sau cel putin atatia am cand scriu aceste randuri). Am facut in liceu fizica-chimie, in facultate informatica si acum lucrez ca programator. Nu am fost niciodata in liceu "prieten" cu materia "Limba si literatura romana". Nu ne-am inteles, nu ne-am simpatizat... Nu imi placea sa comentez scrierile altora. Niciodata nu mi-a placut sa scriu sau sa vorbesc despre ce au scris altii. Parerea mea este: au scris pentru ca asa au simtit. Punct. Nu trebuie noi sa incercam sa despicam firul in patru, oricum nu vom putea sti daca scrierile lor au fost inspirate din fapte reale sau nu. Un poem, o scriere - orice scriere - trebuie apreciata pentru ca este. Atat. Trebuie simtita, nu analizata... Asta simteam atunci si asta simt si acum. Probabil de aceea nu imi place sa spun lumii de ce am scris una sau alta. Am scris pentru ca asa au vrut gandurile mele sa nasca acele cuvinte. Atat! Momentan traiesc in Strasbourg, Franta si nu as da orasul acesta pentru altul.
2 poezii, 0 proze
AAura
nascuta in locul si la momentul potrivit...cel putin asa imi place sa cred:)
5 poezii, 0 proze
eido
Nu importa... cel putin nu inca.
7 poezii, 0 proze
Cel puțin câteva drumuri
de Alexandru Mărchidan
cel puțin câteva drumuri zi de zi duc spre iarnă: strigătul mut presat în strigătele altor zile, recunoștința lăsată la nesfârșit să aștepte în afara inimii, necredința că lumina risipește...
fabrica de gheață nr. 2
de Leonard Ancuta
în seara asta nu se mai poate întâmpla nimic m nu mai poți fugi nu mai sunt drumuri către rio vegas sau steaua polară nu mai sunt decât visele care te fac să tresari sub pilota mea verde mâna mea sub...
Interviu cu Alfred Nobel
de Cristian Petru Balan
De la început trebuie precizat că niciodată până acum nu a apărut vreun interviu luat celebrului inventator Alfred Nobel, inițiatorul celui mai mare premiu internațional care îi poartă numele, textul...
20 de sec.
de Andrei Gamarț
20 tu te arunci sub mașină ai multă încredere azi nu ai vobit cu nimeni și asta te face mai bun ninge & este mai cald decât ieri te-ai dezbrăca firesc dar haina nu se dezbracă și nu îți închipui să...
Cu bicicleta la Troia (și câteva mirări)
de serban georgescu
Ideea de a pleca spre Troia pe bicicletă mi-a venit anul trecut (2009), într-o seară senină de iarnă, pe o bancă în fața Operei din București, în timp ce mă gândeam dacă să intru sau nu la spectacol....
Drumuri eminesciene
de Cornel Galben
Publicate inițial în România literară, Clopotul, Ceahlăul, Asachi, Antiteze, Anotimpuri, Petrodava și Realitatea nemțeană, studiile adunate de Ion Cârnu în volumul „Drumuri eminesciene\" (Editura...
Murphy la supermarket
de Dan Norea
Cu siguranță ați fost cel puțin odată în viață la un supermarket. Constanța are mai multe, majoritatea au răsărit în ultimii ani. Dar să nu vă închipuiți că e un oraș așa de mare. De curând la...
Partea a IV-a -Agonia-noua noastră academie de arte scrise
de Filip Tănase
După părerea mea, cel puțin la modul simbolic, așa ar trebui să se numească acest portal : Academia de arte scrise, pe care-l consider noul nostru Olimp și Montparnasse pentru considerentele arătate...
Capriorul de argint
de Postolache Carmen Rodica
Imi plăcea să bat drumurile de munte în facultate, mă racolase colega mea, Alexandra, care avea experiența excursiilor montane încă din copilărie. Sau mai degrabă eu o rugasem să mă racoleze. În timp...
Butoiul de varză de la Rotonda 17
de Nicolae Diaconescu
Butoiul cu varză de la Rotonda 17 22.02.2004 Intelectualul este un om al ideilor și din când în când simte nevoia să aibă și altfel de hrană decât cea de toate zilele. Cel puțin așa pățesc eu deși mă...