"Ce joc" – 21327 rezultate
0.01 secundeMeilisearchprimul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
MAmotorga alin
cu ce sa incep?da ,cum am inceput sa scriu poezii.am inceput din joaca,prostindu-ma cu altii colegi de clasa,facand biza in versuri uni de altii.asa am inceput sa scriu si asta se intampla prin generala.am continuat sa scriu,caiet dupa caiet,nimeni nu stia de pasiunea asta a mea pt ca n-am vrut sa se stie,era secretul meu.le-am scris ca pe un jurnal si asa au si ramas pana in ziua de azi.ce o sa public pe site-ul asta nu-s decat fragmente fiindca m-am lasat de poezie. uneori mai scriu din plictiseala... e ca un joc... daca tot cititi lasati va rog si un comentariu.vreau sa vad daca am ceva de imbunatatit la poeziile publicate aici.
9 poezii, 0 proze
CACorneliu Traian Atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...
583 poezii, 0 proze
ISIoana Stanciu
poezia mea este lumea ce-mi sta la picioare; nu tin cont de reguli atunci cand gandesc, simt, tremur, respir si scriu. sunt copil, iubesc, la distanta, imbratisez soarele dimineata, ma joc cu cearcanele celui de langa mine, colorez iarba cu talpile goale, ma-mbrac in camasi barbatesti, ma reincarnez vara in scoici, iar visele-mi penduleaza intre munte, mare, unde, nori, raze, ochi mari, gene lungi, zambete sincere.
5 poezii, 0 proze
florina matei
o discrepanță îngrozitoare, majoră din 5 mai - înca nu știu ce să fac cu TOATÃ VIAȚA și nici cu Moartea. așadar mă joc.
1 poezii, 0 proze
GSGusetu Sergiu
Portret Sunt indiferent cu prostia, Subestimez agonia Mă joc cu ironia, Am un suflet arid Aripi frânte Trăiesc în vid, Iubirea a încetat să mă încânte Am uitat să zbor Plutesc pierdut, ca un nor Iubirea nu e pt minți complexe Care văd dincolo de aparențe, Inhibat de un sentiment necunoscut De un chin neîntrerupt, Erup cu violență Lipsit de cadență, Privat de fericire Uitat în nemurire Lipsit de un strop de iubire, Sunt un portet În culori moarte Drogat cu vise Și idealuri deșarte, Nascut pe 08 04 1990, la falticeni jud.Suceava, un adolescent ce imbratiseaza cuvintele ca pe niste prieteni dragi.
3 poezii, 0 proze
ana ion
Viata nu consta in realizarile materiale, pentru ca dupa ce mori ele raman aici, pe Pamant! Viata consta in cultivarea sufletului, in acumularea cunostiintelor necesare pentru a trece la urmatorul nivel! Viata este un joc!
2 poezii, 0 proze
TOTonca Oana
Am început să "sunt" prin aprilie 1983 și de-atunci am publicat un volum de versuri intitulat "SUNT" și tot felul de poezii si "micro-eseuri" prin diverse reviste și antologii. Mai nou, am terminat jurnalismul și "mă joc" de-a redactorul la revista Rring, de-a transaltorul si de-a... "technical writer-ul" la firma DigitAIR și vizez la un ziar online... peste ani și ani :) Am început să scriu din joacă, apoi, ajungând într-o zi la concluzia că joaca e prea puerilă am încetat să scriu și, mai nou, când mi-am dat seama că joaca este ceea ce ne ține cu capul în nori și cu picioarele pe pământ și ceea ce mă reprezintă, am reînceput să scriu.
38 poezii, 0 proze
AAana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
dar George?
Incep si ma termin in aceasi clipa, in aceasi esenta diluata a starilor. Incerc sa inteleg clipa innoirii si inevitabila clipa a deznadejdi. Si totul nu depinde decat de noi. Devenim ce vrem, e raspunderea noastra, indiferent de jocurile subtile ale detinului. Timp este destul, asta conteaza cel mai mult. Am o stare care incepe sa semene cu viata, am niste ganduri care incep sa semene a idei. Cred ca inima incepe sa bata incet, incet sa nu produca proabusiri.
1 poezii, 0 proze
Ce joc
de grama marius
Ciudat, parcă ieri desenam raze de soare, parcă mai ieri înșiram fragii în paiul uscat, ce trist, parcă mai ieri eram copil, iar azi m-am trezit plin de responsabilități. Oare universul e mulțumit de...
ce joc, Doamne! ce joc!
de Bejliu Anne-Marie
forme geometrice haotic lăsate să cadă în centrul unui creier pe care-l poartă omul iubire şi ură bucurie şi tristeţe flux reflux şi pasărea care pluteşte deasupra umbrelor acoperindu-le neîncetat cu...
Joc nebun
de Ana Virlan
Ce joc amar am început să joc, Fără oprire și fără de noroc... Apa de pământ încercând s-o despart De parcă valul nu ar curge tot către uscat... Ce joc cumplit am început să cern Și binele de rău nu...
Jocul de puzzle
de Iuliana Serban
“Ce frumos e cerul noaptea!”, își spuse Maria, pierdută de ore întregi în pragul ferestrei, rătăcind pin lumi născute la hotarul realului cu imaginația și cuibărite, prin cine știe ce joc al...
Ce vise…
de domnica onea
Ce vise,ce lume,ce joc... Când viața se vinde prin troc Ruleta-i la ordinea zilei Jucăm simulacrul iubirii. Când lumea-i cu susul în jos Urâtul e-un fin făt-frumos Pocita e divă-n palat Minciuna e...
Joc
de Ileana Mălăncioiu
Îmi iau numărul meu de pietre Și le așez cât mai riscant Și-ncep jocul convinsă Că oricum voi pierde. De ce joc totuși? Mă veți întreba. Ce altceva pot să fac? Vă voi răspunde. Apoi liniștită Voi...
Joc prostesc
de Dobre Irina
Totul a inceput cu o zi plictisitoare si un joc, un joc dur , fara reguli in care fiecare cuvant zis, fiecare privire era o abatere de la ceea ce promisesem. Ne-am aruncat intr-un joc nebun..din care...
Ce e iubirea? (Cheia e la tine!)
de Evelina Dobre
Ce e iubirea? Chiar, cine știe? O simți cum te prinde O simți cum te-nvie Un gând care naște O privire furată Și ochii ce cheamă Iubire ți-arată Dorința te poartă Pe culmi de plăcere Fantasme se nasc...
Dumnezeu improvizează jocuri absurde
de Cristina Muntean
Mi-am improvizat discursul pentru seara asta scena asta e și ea o superbă improvizație eu n-am făcut decât să aduc florile câte patru bănuiesc că acum douăzeci și ceva de ani și ai mei s-au pregătit...