Căutare

00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...

10 poezii, 0 proze

Jaufré Rudel

Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...

2 poezii, 0 proze

Ion Marinescu

(n. 09.02.1927 – d. 06.05.1991) Poet, prozator, culegător de folclor și publicist. Autor a numeroase piese de teatru, proze, epigrame, fabule. Profesor de limba și literatura română la școala generală și liceul din orașul Călan. Fost director al școlii generale din localitate. -Volume colective: *Tinerețe fără bătrânețe (folclor din regiunea Hunedoara - culegere coordonată de Clemente Constandin) - Casa regională a creației populare 1961 *Ghici ghicitoarea mea - Editura Tineretului 1965 *Ceteră cu glas de foc (Folclor poetic din regiunea Hunedoara) - Casa regională a creației populare 1965 *Ghicitori - Editura: Ion Creangă - 1972 *Strigături din Hunedoara (culegere întocmită și îngrijită de Clemente Constandin și Aurelian Sârbu) - Deva 1972 *Sub arcuri de lumini (Volum îngrijit de Silviu Guga și Ion Marinescu) - Deva 1979 -Editează de asemenea o monografie a satului Chitid - Deva 1972

14 poezii, 0 proze

Mihaela Micu

In locul biografiei unei persoane, as vrea sa arat caracterul animalului meu de companie. Ghemotoc Să mă prezint... Ghemotoc, îmi pare bine de cunoștiință. Presupun că vă sună cunoscut numele de „Real” ? Deci trec peste orice descriere. Ceea ce nu știți voi este că, până nu demult, acolo a fost casa mea, o mare înghesuială unde am trăit cu frații și surorile mele, sau cel puțin asta îmi place să cred. În fine... lume multă, mâncare puțină, libertate redusă, iar despre dreptul la exprimarea propriei opinii nici nu mai încape vorbă. Toate astea până când i s-a năzărit unei fete să facă o vizită la căminul numărul 10, destinația Craiova, cartier Lăpuș, și văzând niște tizi de- ai mei, i-a venit straucita idee, ei și bunei sale colege de cameră, și prietenă...(spiritul_liber), să mă adopte pe mine. Nu vă spun cum, lăsându-vă pe voi să ghiciți. Așa am devenit „ șoricelul de bibliotecă ” , știu, nici eu nu cred asta, dar voi... Agitat la început, speriat de necunoscut, dar cu o...

2 poezii, 0 proze

Virgil Maxim

Virgil Maxim (4 dec. 1922, după unele surse 1923-1997) Elevul Virgil Maxim reprezintă unul dintre numeroșii foști deținuți politici care au lăsat urmă de aur în conștiința colegilor de detenție și în închipuirea celor care au auzit doar de el, fără să-i cunoască direct. Numele câtorva dintre aceștia sunt: dr. Traian Trifan, Traian Marian, studenții Valeriu Gafencu, Ion Ianolide și viitorul ieromonah Arsenie, pe atunci: Anghel Papacioc, tineri total dedicați vieții creștine Maxim Virgil s-a născut în anul 1922. Ca elev al Școlii Normale din Buzău, a fost arestat în ultima clasă, și condamnat, în 1942, la 25 ani muncă silnică, pentru apartenența la Frățiile de Cruce. Amnestiat prin Decretul din 23 august 1944, a fost ținut în continuare, timp de 20 ani, într-o detenție ilegală. Smuls din penitenciarul destinat elevilor – Târgșor –, socotit un element ‘periculos’, este aruncat în brațele reeducatorilor din Gherla, unde suferă chinuri indescriptibile. Totuși a supraviețuit torturilor și a...

2 poezii, 0 proze

Gelu Teodorescu

Absolvent al Colegiului Național Sf. Sava din București, promoția 1998, clasă de limbi moderne (engleză\franceză), licențiat în psihologie (Universitatea "Titu Maiorescu" 2003), boem în vremurile liceului, dar și ale facultății, fascinat de imagine, mai mult decât de cuvinte. Fără însă a le neglija deloc pe acestea din urmă, cu care am încercat să creez câte ceva, răzleț însă. În timpul liber (și nu numai), fotograf amator, cu intenții serioase de a deveni profesionist "cu acte în regulă" și cu "o stare de transmis" prin "creațiile" mele.

4 poezii, 0 proze

george dolphy olteanu

Despre autor. M-am nascut in Bucuresti in toamna anului 1977. Clasele 1-6 le-am facut in bucuresti iar clasa a saptea am terminat-o cu chiu cu vai intr-un sat din teleorman. Am intrerupt scoala pana in anul 1995 cand am absolvit la fara frecventa si clasa a opta. In 1996 am inceput sa lucrez la cotidianul „Tineretul Liber” ca reporter , sectia reporteri speciali. Dupa jumatate de an, a venit Vintu si mi-au facut vant si mie...In 1999 am intrat la searal la liceul „Nichita Stanescu „ din Bucuresti unde nu rezist mai mult de o luna si plec sa lucrez la cotidianul „National” unde am dat concurs si m-am angajat reporter..Dupa numai patru luni plec de la ziar si ma apuc serios de consumul de heroina. In 2001 fac o tentativa de a ma lasa de drog si ma angajez colaborator la ziarul „Azi”..Nu stau prea mult pe acolo si ma intorc, de data asta pentru doi ani, la heroina. In anul 2003-2004 dupa ce sase prieteni au murit iar eu insumi era sa decedez de doua ori, ma las singur de heroina, fara...

1 poezii, 0 proze

Babette Deutsch

S-a născut în 1895, la New York City. A ținut prelegeri asupra “Poeziei secolului douăzeci” la Universitatea din Columbia. Babette Deutsch este autoarea mai multor volume de poezie și critică literară. A tradus din opera lui Pușkin, Rilke și alții. Pentru operele sale literare a obținut numeroase premii, precum și titlul de Doctor honoris causa. E membră la National Institute of Arts and Letters și e considerată a fi decana literelor americane. A fost căsătorită cu scriitorul A. Jarmolinski. Poemele Babettei Deutsch au fost înmănuncheate în volumul “Selected Poems”. Caracteristic pentru opera autoarei este stăpânirea de sine în fața emoțiilor de tot felul cu care te întâmpină viața. Lirica ei dramatic picturală oferă momente ale vieții de fiecare zi, din care străbat convingerile și experiența sa, dar fără sentimentalism. Poemele, exemplare în sens clasic, înfățișează aspirațiile unui adevărat artist. Pe lângă harul poetic, ea deține și forța de a-și struni poezia, însușindu-și...

1 poezii, 0 proze

Cornel Ghica

Am aflat de mine, întâmplător. Cineva mi-a scris pe o bucată de hârtie ștampilată că m-am născut în data de 21 august 1975. De atunci, l-am crezut și am continuat să fiu singurul copil al părinților mei tineri. Eu tot timpul am fost copil și ei tot timpul tineri. Mai târziu, am aflat că absolvisem școala generală, liceul teoretic și o facultate de drept. Le făcusem într-un mod rebel, fără teamă, dar și fără rezultate excepționale; doar le bifasem într-un destin tipărit de mult. Între-timp mai făcusem și sport... și luasem medalii... și colindasem lumea. Aflasem că eram fericit și mă bucuram de prietenii mei. *** Din clasa a-2-a, am încercat să tot fiu poet. Ca un alchimist inconștient, am făcut experimente, am participat la tot felul de întâlniri cu caracter literar (...și nu numa'). Am și publicat (spre deliciul și bucuria familiei mele și a rudelor mele) în câteva tipărituri (mai mult sau mai puțin relevante). *** ...și tot trăind în lume am început să investesc. Apoi să câștig....

184 poezii, 0 proze

Casa fără număr

de ungureanu dorina

Miliardarul a înnebunit de când locuiește obsesiv în casa fără cifră achiziționată în urmă cu 20 de ani. Singurătatea îl leagănă în balansoarul de pe terasă, miliardarul își freacă cu tandrețe...

Atelier

Viata ...

de Stratulat Claudiu

Am cautat prin clipa care trece Si se dilata in lumina Prin spatiul unui vis, ce rece De gandul noptii se anina, Am cautat un strop de suflet In spatiul dintre ieri si azi Si am gasit aici un zambet...

aur și plecăciune, magiun și licurici cu termopan

de florian stoian -silișteanu

aur nu înseamnă altceva decât o gloată, o aglomerare de slugi, diaspora unei idei care merge în șlapi si se întoarce cu uia la mami si la tati . un popor de sfinți care taie-n felii lumina și repede...

Atelier

Ultima casă pe stînga

de George Asztalos

dacă vreodată vrea careva să mă localizeze îi spun mereu că stau în ultima casă pe stînga fără număr și fără nume prietenii mei cei mai mulți nu-s de-ai casei sunt ca și mine legați de exterioare...

Magiun pe pâine 32

de Anni- Lorei Mainka

un semn ...poate fi...poate sunt ... semnele se adună într-o pată de semne petele de semne dau o pătură de semne pe cei însemnați îi încălzește sub cearceafuri sub coverturi de semne cei trecuți pe...

underground

de Cătălin Al DOAMNEI

când făceam jogging întreg orașul se lua după mine și fiecare alergător primea prin telepatie exercițiile liber consimțite de la festinul unui zeu alegându-și o altă viață din sfera de plumb prădată...

fără număr

de Valeriu Sofronie

iar Tătucu’ a zis Să fie democrație că revoluție a fost destulă na, că fuse cu democrația ca și cu revoluția ca și cu femeile trebuiau să sângereze puțin dar de la o vreme le trece și se pun pe muncă...