"Capatai" – 7931 rezultate
0.01 secundeMeilisearchKamo no Chomei
Kamo no Chomei- poet, critic și eseist de origine japoneză- a trăit în perioada de tranziție de le epoca Heian la peioada Kamakura. S-a născut într-o familie de preoți șintoiști, în Kyoto. Și-a început cariera de poet la curtea imperială. A fost numit de împăratul Go-Toba membru al Inaltului Birou de Poezie (Wakadoro), unde a excelat ca estetician și critic literar. In anul 1204 a devenit preot budist și s-a retras în muntele Ohara, iar în 1208 s-a mutat în muntele Hino (lângă Uji, la sud de Kyoto). Chomei și-a definit idealul de pustnic în lucrarea sa “Hojoki” (Insemnări din coliba mea, 1212), un “zuihitsu” (însemnări la întâmplare) care a devenit lucrare de referință în literatura japoneză. Opere: se remarcă în antologia Shin Kokinshu și în alte antologii imperiale Culegerea de versuri Kamo no Chomei Shu (1181) Mumyosho (Insemnări fără căpătâi, 1211) Hojoki (Insemnări din coliba mea, 1212)
1 poezii, 0 proze
BSBaird T. Spalding
Baird T. Spalding s-a nascut in Anglia intr-o familie de negustori care, timp de trei secole, a facut comert cu India. A fost dus acolo la varsta de patru ani. Inca din tinerete a fost atras de probleme religioase. Dupa efectuarea studiilor, a devenit specialist in mine. La o varsta tarzie s-a hotarat sa publice Vietile Maestrilor, opera sa de capatai. A trecut in lumea umbrelor in 1953, la Tempe, Arizona, la varsta de nouazeci si cinci de ani. Douglas K. Vorss, editorul sau, il cunostea probabil pe Spalding mai bine ca oricine datorita prieteniei lor care dura de ani de zile. Iata un extras din alocutiunea rostita de acesta la 22 martie 1953, la Tempe, la slujba celebrata in memoria lui Spalding: "Spalding era un rabdator si umil slujitor al tuturor celor pe care-i intalnea. Oricare ar fi fost imprejurarile, el nu ingaduia sa fie prezentat auditoriului ca o personalitate ce a realizat lucruri deosebite. Din 1935, am avut sansa unica de a calatori cu el prin mai mult de doua sute de...
2 poezii, 0 proze
JRJaufré Rudel
Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...
2 poezii, 0 proze
RBRaul Dorin Vasile But
Părintele Raul Dorin Vasile But s-a născut în localitatea Mireșu-Mare, jud. Maramureș, fiul lui Gheorghe, inginer minier și al Clarei, contabilă, primul din cei doi copii ai familiei. Copilăria și-o petrece în satul Cheud, jud. Sălaj, unde, sub grija bunicilor din partea mamei, experimentează prima întâlnire cu Dumnezeu, în rugăciunile fierbinți rostite șoptit la căpătâiul său de „mămuca”, femeie simplă, dar credincioasă, harnică și bună, cea care îl va și îndruma, mai târziu, spre slujirea Celui Sfânt. La Cheud, de mic, părintele va scrie, „inspirat de o carte de rugăciuni” primele sale versuri, și îi va promite lui Dumnezeu că-i va sluji! Ruperea de acel tărâm minunat al unei copilării fericite, în apropiere de Dumnezeu, se produce inevitabil cu puțin timp înainte de începerea primului an de școală (1985), când, la plecare, copilul Raul avea deja dorința de a împlini chemarea făcută de Dumnezeu și sporită de dragostea bunicilor, aceea de a fi preot. Orașul Baia Sprie devine un nou...
22 poezii, 0 proze
Capatina Daniela
" Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste..."
2 poezii, 0 proze
CBCătălina Bălan
Născută la 2 februarie 1995 în Chișinău
7 poezii, 0 proze
IAIANOSI ARTHUR ANTONIO
Momentan nimic...dar pe viitor cand voi capata notorietate(hi hi hi!!!)voi incepe cu "m-am nascut in" si voi termina cu "will be continued" Si seriozitatea asta in ce consta???
2 poezii, 0 proze
GMGeorge Mira
Născut în martie, 1976 (Căpățâneni, jud. Argeș) Absolvent al Facultății de Litere (Universitatea din Pitești) - 2001 Profesor de Limba și literatura română (din 2001 până în prezent) Poezii publicate în revistele: "Săgetătorul", "Argeș", "Cafeneaua literară", "Ziua literară", "Viața bacăuană"... Volum colectiv - "Pe aripile poeziei", Editura Alean, Pitesti, 2010 Premii: 2001 – Premiul al II-lea la concursul de poezie de dragoste „Leoaică tânără iubirea”, ediția a II-a, organizat de Centrul Cultural Pitești 2001 – Premiul I la „Marele concurs al primăverii. Viață de artist”, ediția a IV-a, organizat de cotidianul argeșean „Curierul zilei” 2003 – Nominalizare pentru autorii care nu au debutat editorial, la festivalul-concurs național de poezie „Avangarda XXII” – Fundația Culturală „Georgeta și Mircea Cancicov”, Bacău 2008 – Marele premiu, oferit de Consiliul Județean Argeș, la Concursului Național de Creație Poetică „Ion Pillat”, ediția a IV-a, Ștefănești 2013 – Premiul al III-lea,...
27 poezii, 0 proze
Camelia Bortos
Cuvantul este cea mai puternica arma pe care omul o mosteneste de la viata. El poate capata forme, chiar si culoare, poate schimba ganduri si sentimente, chiar daca nu poate fi atins. Sunt prea tanara, prea simpla si nestiutoare ca sa plamadesc titani din simple versuri, dar imi place sa cred ca-ntr-o zi voi avea si eu acea bagheta magica la varful degetelor, care sa-mi permita sa redau mai mult decat episoade cotidiene si teme comune. Pana atunci voi scrie, voi fi elevul model si criticul propriu.
2 poezii, 0 proze
MLMarc de Papillon de Lasphrise
Marc Papillon, seigneur de Lasphrise, dit aussi le Capitaine Lasphrise et parfois nommé Marc de Papillon, né près d'Amboise vers 1555 et mort vers 1599, est un poète baroque satirique et érotique français. Biographie Issu d'une famille méridionale appauvrie par les guerres, orphelin de père, il s'engagé très jeune dans les armées catholiques. Il fait de nombreux séjours à la Cour avant de se retirer à Lasphrise, près de Tours, vers 1587. Amoureux peu soucieux des tabous et des conventions, il reste le poète des Amours de Théophile, composées en l'honneur d'une religieuse [1], et de L'Amour passionnée de Noémie, composé pour une cousine, Noémie-la-Tourangelle, remarquables par leur ton libertin. Il y montre un souci de recherches formelles, ainsi qu'un goût prononcé pour le jeu avec la langue, comme ce sonnet « en langage enfançon » et cet autre « en langue inconnue » qui commence ainsi : Cerdis Zerom deronty toulpinye, Pursis harlins linor orifieux... Il est aussi l'auteur d'une...
1 poezii, 0 proze
Capatai
de CORINA PLESA
Scrie-mi cele zece porunci ale rasului tau ale plansului tau: Sa nu plec devreme sa nu cresc inlauntru sa nu caut cuvantul spune-mi ce vrei si ce trebuie! insa nu ma uita banuieste-ma!
căpătâi
de Stanica Ilie Viorel
avea ultimele gânduri și eu aveam ultimele cuvinte (ori, poate invers) și-am folosit ultimele gânduri și (cred) ultimele cuvinte și… ultimii bani din buzunar nu mulți, dar toți… - du-te acasă! asta...
LA CÃPÃTÂI
de IOAN RADU VÃCÃRESCU
Iată cum se-nșiruie cuvinte și silabe, litere și tăceri, limpezind melancolia, precum caii înzăpeziți și înghețați pe drumul de-ntoarcere din Rusia. Stau în genunchi – în genunchii sufletului, veghez...
La capatai
de Florin DeRoxas
Imi plange moartea la capatai rugandu-te parca sa mai ramai, caci parca si ei tu ii esti draga pentru acum si viata-ntreaga. Ma plange un fior ce pare de moarte, ma plange o foaie desprinsa din...
La căpătâi
de Silvia Miler
Părinte Mărțișor, Părinte fecioară, Cu tâmpla curată De gânduri furată De lacrimi spălată De Om neîntinată De Om ridicată La’nălțimea norilor Și genunchiul gâzelor… Părinte, copilul meu, Tu te-ai...
Fără căpătâi
de Florin Andor
ultimul adăpost l-am săpat în mers pentru omul cu auz fin știind că nimeni nu dă doi bani pe zilele rele acolo îi duc mâncarea după povața sângelui șoptindu-i urcă deasupra rotulei și vei afla cine...
La căpătâiul mamei
de Bucur Nicolae
Copleșiți de suferință O plângeam tăcuți și noi Poate buna ei credință O întoarce înapoi. Cu capetele plecate Ne gândeam cum a putut Să le-ndure ea pe toate Doamne, prin câte-a trecut... Sărăcia,...
în căpătâiul unui prieten citit
de Vasile Munteanu
prietene! pământul nu ne-ncape iar panegiricele au miros de chin ai luat din viața noastră jumătate și chiar și ultimul pahar cu vin ți se rostogolesc în păsări ochii lumina înverzește și te cred...
La căpătâiul ei
de Eduard Zalle
A uitat să mai plouă pe-aici. Inima a plesnit de căldură, E veche, mucezită și miroase. Barba i-a crescut aspră și sură. Câteodată, fără să vreau (Poate-i un vechi un obicei), Mai aștern câte-o...
sa pui doru\'n capatai
de Stefan GOGOTA
...pentru cine sa lasi spatii albe\'n destin? Daca traiul tau, de spirit e plin... de vor veni sa vada\'n urma ta sa lasi, de dor, si suflet si stea si apoi sa nu uiti, sa stii, sa plangi domol si sa...