"Când sunt singură " – 20733 rezultate
0.01 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
JLJemna Ramona Laura
Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...
2 poezii, 0 proze
CKConstantin Jedi Knight
Eu exist doar cand sunt doi - Eu si Ea. Pana atunci nici nu se pune problema lui "a fi"... O caut pe Ea, pe Acea mie UNICA Seherezada, singura care imi intelege sufletul pentru ca este in fond chiar Ea... vindecand si soptind...
12 poezii, 0 proze
Ioana Cristina Popescu
Scrisul este un hobby ce m-a urmarit de cand sunt mica. Prima si de altfel singura mea poveste - nepublicata vreodata, am scris-o cand aveam 9 ani si avea caini drept personaje. Poet preferat - Bacovia. Consider ca este unul dintre putinii poeti care exploreaza culmile tristetii atat de apasatoare. Atata de explicita este senzatia de dezolare in poeziile bacoviene, incat practic ai putea-o palpa. Admirabil... Unul dintre scriitorii preferati este Edgar Allen Poe, ce in povestirile lui reuseste sa mentina tensiunea si suspansul pana aproape de final. Il consider un autor greu previzibil si din acest motiv il respect foarte mult. Alte hobby-uri - muzica, lectura
3 poezii, 0 proze
PJPreda Jeni
Cand am venit pe lume,Dumnezeu a avut un scop clar cu mine si anume acela de a iubi oamenii cu toata puterea fiintei mele,pana la epuizare,daruindu-le totul,pana la sacrificiu,chiar daca cele mai grele momente ale mele le-am,,savurat''singura. Iubirea de oamneni intr-una din manifestrile ei,este ceea ce sta la baza timidelor randuri pe care le scriu si care sunt de fapt o extensie pe hartie a ceea ce simt si gandesc. Desigur,unul cate unul,cei mai importanti oameni din viata mea, sunt actori pe scena gandurilor si trairilor mele cele mai profunde.Oamenii sunt inspiratia...si repiratia:)
7 poezii, 0 proze
OCOctav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
DDaniela
Imi place sa zambesc dar totodata stiu cand trebuie sa fiu serioasa, uneori sunt timida, alteori vesela si deschisa spre comunicare. Recunosc, iubesc sa flirtez din cand in cand insa niciodata nu ma autoinvit acolo unde stiu ca nu imi este locul. Iubesc lucrurile simple si nu sunt atrasa de bogatia materiala a unui barbat ci mai degraba prefer sa mi-o asigur de una singura sau impreuna cu acesta. Pot chiar spune ca ma enerveaza acei oameni care se dau bine pe langa mine aratandu-si cat de gros au lantul de la gat, ghiulul de pe deget sau… I’m totally turned off by such practices!
8 poezii, 0 proze
CCcorina coman
Sunt născută la 04.07.1964, în partea de nord-est a Podișului Transilvaniei, în Depresiunea Bistriței, localitatea Lechința (în germană Lechnitz - "Pârâul uscat"), o așezare minunată, preponderent deluroasă. Am fost un copil imposibil, am făcut clasa I-a de două ori, prima oară cu fratele meu mai mare, când aveam cinci ani, în localitatea natală, iar în clasa a VI-a nu am mai vrut să merg la școala, decât cu condiția ca mama să mă mute la școala cea mai bună din Bistrița. De atunci mi-am croit drumul singură. Sunt mama unui băiat de excepție, sunt economist și uneori încerc să scriu… poezie.
7 poezii, 0 proze
Anca Ciobanu
M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...
11 poezii, 0 proze
OMOANA MARTIN
Cum aș putea să mă caracterizez? o gândire extraordinar de complexa cu o memorie fugitivă. Sincer? Mă bufnește râsul doar când scriu aceste rânduri,dapăi să mai le și citesc?!! Mă amuză să mă caracterizez singură în nenumărate feluri, să mă auto-analizez,deși iau foc dacă cineva încearcă să mă caracterizeze negativ. Cine ar putea răzbate substraturile conștiinței mele pentru a mă caracteriza într-un mod cât de cât fidel? Sincer, nu cred că e cineva care măcar să se gândească la asta și cu atât mai puțin să se auto-determine să o facă! E ciudat câte moduri și metode de a gândi ascunde subconștientul gândirii umane. Sau firea umană o face în mod conștient? Iată ceva la care merită să mă gândesc, deși în zadar aș face-o, deoarece nu sunt psiholog pentru a mă putea determina să ajung la o concluzie cât de cât corectă și logică. Acum mă întreb: CE SUNT EU? răspusul e cât se poate de simplu, însă mai mult sau mai puțin elucidator: sunt un bob de muștar într-un univers de argint în continuă...
10 poezii, 0 proze
veronica popa
Născută în 1973 în Oradea, îndrumată în tainele poeziei de profesorul meu Gheorghe Șuteu, tot de el tăbăcită cu timpurile verbului și cazurile substantivului, am absolvit Facultatea de Litere, licențiată în litere și teologie.În prezent sunt profesor de Limba și literatura română. Scriu sporadic doar atunci când o poezie mă bântuie insistent, altfel ele (poeziile) îmi fac vizite scurte pe care însă nu mă străduiesc să le materializez. Singura mea ieșire la public a fost participarea la Festivalul Național de Poezie Nichita Stanescu ediția 2005.
59 poezii, 0 proze
Când sunt singură
de Carmen Sorescu
am pe vene un fel de celuloză, o substanță organică întrebuințătă în industria poeziei, se pot fabrica iubiți, insectare, dar mai ales fantome, din alea super de senzație care vin noaptea și pun...
Când
de Pop Mariana
Când sunt singură, Mintea o ia razna Și plăsmuiește tot ce aș fi vrut Și n-am făcut... Inima se lasă mereu amăgită Și trăiește intens Fiecare fericire-dezamăgire, Cu speranța sufletului pereche......
Absolut singură
de Raluca Oana Helgiu
Știu că sunt singură. Am această certitudine. Știu că nimeni nu e de partea mea. M-am săturat de atâta snobism, de atâta mizerie în suflete, de atâta răutate. Nu mai vreau să văd oameni pe lângă mine...
Baladă pentru verișoara mea foarte singură și Skepsisul verii
de Iulia Elize
Mai încolo va începe un fel de apartenență la banca ghinioanelor, care ne va atinge pe epidermă, ușor, cu încetinitorul ce frumoasă ți-e pielea ca laptele este un copil, mi se pare Ionuț, el vorbește...
Nu mai știu
de Adriana Hanganu
Mă doare când sunt singură și nu știu cum să dezleg ițele prea încâlcite ale unei vieți de cânepă. Mai tare mă doare când nu sunt singură și nu pot mă să desprind din decorul prea fals al vieții de...
O poezie
de Oana Toader
Încă mă mai găsesc ascultându-te când sunt singură precum aș asculta un cor scandinav și privesc cu ochi mici și urechile ciulite cum îmi povestești dintr-un portativ cu mulți bemoli din care nu...
Cuvintele
de Luiza
Sunt cuvinte pe care le iubesc. Le iau cu mine cand plec, le invelesc sa nu raceasca, le ascund in fundul sacului, sa nu le gaseasca la control. De cele mai multe ori, raman ale mele. Nimeni nu le ia...
Ca-ntr-un refren de Amy Lee
de Ștefania Pușcalãu
Plouă pe refren de Amy Lee când timpul trece ca un trup de femeie într-o rochie lungă și neagră de seară. Sunt vinovată de tristețea pe care o înțeleg când sunt singură (așa cum mă știi) cu cărțile...
complex matern
de Cristina-Monica Moldoveanu
încă un om sondat și atât ca o mină veche ori poate o carieră nouă de zeci de ani de când sunt singură mi-au putrezit emoțiile percutante a rămas doar hematitul rar de indiferență într-o lume în care...