"Când prin trupul răstignit" – 20733 rezultate
0.03 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Danila Adriana
M-am nascut intr-un oras mic insa farmecul pe care l-am descoperit dincolo de zidurile aparent goale si de raceala resimtita la tot pasul in aer m-au indemnat sa caut alte culmi in a mi defini propria existenta si astfel mi am creat un nou univers.Arta....singura care poate vorbi chiar si atunci cand autorul nu mai e, mi a intins fragila sa mana si asa m am redescoperit pe mine,pe cea din launtrul meu.Ma plimb alene intre oameni stiind ca trupul imi poate fi intemnitat intr-o lume cruda ce doar judeca insa sufletul e liber sa zboare unde vrea!Desenand prin aer folosindu ma de cuvinte am realizat o serie de poezii(modeste,arta cred eu se masoara in sentimente,in ceea ce vrei sa transmiti,forma in care o faci nu este atat de importanta atat timp cat este originala)si cateva articole in proza. Atunci cand nu gasesti in cei de langa tine un sprijin,atunci cand cerul a fost sters cu o radiera si toate culorile vii au disparut,atunci ai nevoie de un prieten.Si daca el nu exista...atunci...
4 poezii, 0 proze
Claudia Eu
Sunt vie atunci când scriu poezie, Când mă-nfioară primul vers Cerându-mi să-i dau glas și sens. În rest sunt eu … mai mereu, Aceeași, neschimbată,eu, Cum mă știți … Necunoscuta x cam incomodă Banală în ecuația esențială, Paradoxal de importantă câteodată. Mă rătăcesc din când în când Prin noaptea îndoielii Mă dor tăcerile, Dar pot să râd, în fiecare zi, Vreau încă un miracol pe pamânt Și cred în strălucirea stelei mele.
16 poezii, 0 proze
diaconu valentin
sub felinarul de la colt azi stau si imi amintesc plangand, cum jurai ca ma iubesti, ca nu ma parasesti, nici gand; cu o mana sterg obrazul, alta pare sa se inchine, cand prin ochii inlacrimati te zaresc, zambind pe tine. multe amintiri placute, multe vise ce nu mor, marile iubiri trecute si cad prada sentimentelor, caci la felinarul casei tale, azi ingrop zambind trecutul, in inima mea nu mai esti nemuritoare, azi te-am plans in schimb...vreau totul 100 de ani se duc intr-o zi, e putin, e prea scurta pt a fi traita dar prea lunga pt a gusta din veninul dezamagirii, nu? Uite o vorba care ma inspira: doar oamenii mici pot ajunge mari pentru ca cei mari sunt acum ingeri!
2 poezii, 0 proze
Constant Cantilli
O figură originală a primei serii de simboliști români, provenită din cenaclul macedonskian, este și Constant Cantilli, născut în comuna Otojpeni, Ilfov, la 20 iunie 1875. Fiu de moșier, va face în tinerețe boemă literară, sport, publicistică. Studii începute la Paris și Bruxelles (poli tehnice și artă dramatică), întrerupte brusc după 1907, când sărăcește prin pierderea proprietății din Odeni, Vlașca. Pasionat ciclist, C. Cantilli întreprinde în 1894 o cursă București-Brașov, însoțit de „maestrul" Macedonski, aventură insolită, descrisă într-un original reportaj: Pe velociped, cursa între București și Brașov, cu o scrisoare a lui Alex. Macedonski (Buc., 1894). Este un adevărat sportiv, stabilind, în 1912, chiar și un record, distanța București-Paris, acoperită în 10 zile și 6 ore (Din zborul bicicletei, Buc., 1912). Scoate în 1896—1897 Revista modernă (colaboratori: Al. Macedonski, Ion Theo [Tudor Arghezi], Grigore Pișculescu (Gala Galaction), Cincinat Pavelescu, Iuliu C. Săvescu...
3 poezii, 0 proze
Bella Ahmadulina
Bella (Izabella) Ahatovna Ahmadulina (în rusă: Белла Ахатовна Ахмаду́лина) (n. 10 aprilie 1937, Moscova) este poetă rusă. Poetul Iosif Brodski o consideră cel mai mare poet rus în viață. Unica fiică a unui tată de origine tătară și a unei mame italo-rusoaice, Bella Ahmadulina și-a început cariera literară încă de când era elevă prin colaborarea la ziarul "Metrostroevets", perioadă în care și-a dezvoltat talentul liric participând la cercul organizat de poetul Evgheni Vinokurov. În 1960 este absolventă a Institutului de Literatură "Maksim Gorki". În 1954 se căsătorește cu poetul Evgheni Evtușenko, iar în 1960 cu scriitorul Iuri Naghibin. Al treilea soț, cel actual, este artistul Boris Messerer. Opera 1962: Strune ("Струна"); 1963: Genealogia mea 1968: Febră ("Озноб") 1969: Ore de...
1 poezii, 0 proze
Ghit Eugen
M-am nascut in vremea lui brumar Cand vantul sufla rece prin frunzar Si mustul se prelinge in oalele de lut Iar timpul trece iute, inmiresmat,si mut.
34 poezii, 0 proze
Aileen Havaa
Când lumea se cutremura, eu vroiam să mă nasc...când pămîntul nesătul îngurgita trupuri, eu mă bălăceam în lichidul amniotic, bucurându-mă încă de găzduirea în uterul de 5 stele, all inclusiv. De atunci tot merg împotriva curentului...mi-am trăit adolescența la 7 ani, maturitatea și mai devreme, iar acum mă hrănesc din câteva fărâme de copilărie. La 3 ani, pe când tăiam cu foarfecele ombilicul fratelui născut sub privirile mele, brusc m-am trezit din toropeala postnatală. Hormonii colcăind prin trup, mi-au lăsat liberă mintea, care a decis să trăiască în altă ordine.
5 poezii, 0 proze
Maria Hirtopanu
Eu m-am nascut acolo unde si muntii canta Cand se avanta vantul prin codrii cei merei. Avea pe gene lacrimi bunica mea cea sfanta, Si aveau si muntii lacrimi pe obrajii lor de strei
1 poezii, 0 proze
ZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
cralevici crina dora
mă plimb prin deșert...dacă voi găsi puțin apă voi spăla în ea fața sufletului. ce dacă nu sunt sigură că am suflet ?! îmi voi fărui unul plângând, chiar dacă lacrimile mele avide de apă vor usca și mai mult nisipul. voi desena pe el un cerc in care voi alerga până cand voi cadea in genunchi, apoi pe brânci, apoi voi cere iertare cercului ca voi fi fost nevoită sa îl tai în două prin existența mea.
1 poezii, 0 proze
Când prin trupul răstignit
de Silviu Somesanu
Când se cuibărește durerea-n om în miezul convingerilor apare îndoiala, gândul nemărturisit al temerii la trecerea peste praguri. O neliniște oarbă, un nonsens de idei bulversează zilele care vin,...
Pentru când ai să mă uiți
de Cristiana Popp
Îți simt degetele violete adânc încrustate pe trupul meu aprins. Clipele nopților mele îți poartă numele ca un vaier prelung al neputinței de a fi doar unul. Mirosul tău, sărat ca mările tropicelor...
când zborul nu e de-ajuns
de Calotescu Tudor Gheorghe
împachetez aripile și reînvăț mersul firesc sentiment între două nașteri o misiune de înger desfac clipele în entități de etern așez timpul în plan doar așa îl pot măsura când cu tic când cu tac...
Nebănuit miracol
de George Filip
Aduceți toți copacii la trupul meu nemort Așa scăldați bătrânii în falsele vibrații Am bănuit că-n fructul colindelor funebre Vă răsturnați în nimeni nebănuind tentații. De nu sunt dus pe gârla...
zelotul
de Grigore Adina
păi... hmmmm... ce-am vrut să zic... nu... deci... lasă-mă să mă explic.... de fapt... io... în niciun caz n-aș fi-ndrăznit... nici măcar gându să-mi ridic mai sus de dulcea ta genunche. și nici în...
Crucea lui Andrei
de Gheorghe Neagu
Culcată pe umărul lui, crucea se lăsa târâtă în susul și-n josul străzii, zgârâind asfaltul. Scrâșnetul frecării îi oprea pe trecători, umbre statuare, ca niște păreri ce năluceau trotuarele într-o...
Noutăți de la Valeriu
de Maria Tirenescu
14 septembrie 2007 INDUCTUS planuri alungite, contorsionate, un verb dedesubt și deasupra subțiind legăturile luminii cu lucrurile ca un înveliș, dar nu gest întrerupt, pudoarea rostirii trece-n...
Poemul mamelor
de Iulian Baicus
Poemul mamelor Când m-ai născut pe mine, mamă, într-o iarnă, coborîtă parcă din poveste Vîntul viscolea cu lupi cu coada colilie, căciuli din vulpe argintie și gulere cu ochi de sticlă Care privesc...
Agonie
de Vieriu Despina Mihaela
Era acolo, de ca si cum m-ar fi asteptat de multa vreme. Ochii caprui si blanzi ii erau larg deschisi ca intr-o mirare. Sclipeau. Puteam ghici in ei un fel de bucurie pe care expresia rioasa a fetei...
