Ovidia Babu-Buznea

Ovidia Babu (30 septembrie 1932, Silistra – octombrie 2009, București). Poetă și istoric literar. Fiica Angelei și a lui Nicolae Babu (scriitor în dialect aromân). Absolventă, în 1955, a Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității București, a fost repartizată la catedra de Istoria literaturii române moderne, unde a funcționat până în 1978, când s-a pensionat medical. În același an a obținut titlul de doctor în Filologie, cu teza Dacii în conștiința romanticilor noștri . Debutează cu versuri în revista „Luceafărul” în 1967, iar în 1971 debutează editorial cu volumul Poeme . Opera • Poeme , ed. Cartea Românească, București, 1971; • Dacii în conștiința romanticilor noștri , ed. Minerva, colecția Universitas, București, 1979; • Fără chip , ed. Cartea Românească, București, 1980; • Îmblânzirea miracolului , ed. Cartea Românească, București, 1983; • Stup împietrit (Poeme captive, 1985-1989 și Aproape postume, 1995-1996), ed. Cartea Românească, București, 1999; •...

29 poezii, 0 proze