"Bosque vacío. Pădurea-pat nupțial" – 177 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
TSTeodor Sentis
Por la calleja vienen extraños unicornios. ¿ De qué campo, de qué bosque mitológico ? Más cerca, ya parecen astrónomos. Fantásticos Merlines y el Ecce Homo, Durandarte encantado, Orlando furioso. Federico García Lorca, Procesión
3 poezii, 0 proze
ABAlain Bosquet
Anatole Bisk, dit Alain Bosquet, né à Odessa (Ukraine) le 28 mars 1919 et mort à Paris le 8 mars 1998, est un écrivain français d'origine russe. Il est le fils d’Alexandre Bisk, négociant en timbres-poste et poète, et de Berthe Turianski. Émigré en Belgique, il fait ses études à l'Université libre de Bruxelles, puis à la Sorbonne. Mobilisé en 1940, il fait la guerre dans l'armée belge, puis dans l'armée française. Il se retrouve rédacteur du premier journal de Charles de Gaulle, La Voix de France, à New York, en 1942. Il débarque avec l'armée américaine en Normandie en juin 1944. De 1945 à 1951 il est chargé de mission au conseil de contrôle quadripartite à Berlin. En 1958, il part deux ans aux Etats-Unis où il est professeur de littérature française à l’université ‘’Brandeis’’. Il sera ensuite professeur de littérature américaine à la faculté de lettres de Lyon de 1959 à 1960. De 1961 à 1971, il est directeur littéraire des Editions Calmann-Lévy D'abord journaliste, traducteur et...
126 poezii, 0 proze
Bosque vacío. Pădurea-pat nupțial
de Dragoș Vișan
Pădurea rochie nedeșirată și-a comandat din timp nunta dintre -nceputul lui noiembrie și sfârșitul lui aprilie - unirea zodiei de apă cu alta de pământ Ploaia a spălat-o-n seve și scorburi a trecut...
en el bosque de zuriza
de Albert Cătănuș
2 (o pereche) cromozomi au plecat La plimbare Singuri printre străini. La plecare le-am dat o umbrelă Și o sacoșă de plastic transparent plină de încredere. Au plecat. Ploua. Erau triști. Pe drum...
The Seafarer
de Ezra Pound
May I for my own self song\'s truth reckon, Journey\'s jargon, how I in harsh days Hardship endured oft. Bitter breast-cares have I abided, Known on my keel many a care\'s hold, And dire sea-surge,...
Me encanta Dios
de Jaime Sabines
Me encanta Dios, es un viejo magnifico que no se toma en serio, a él, le gusta jugar y juega, y a veces se le pasa la mano y nos rompe una pierna o nos aplasta definitivamente, pero esto sucede por...
Cazul spitalului bucureștean CF2
de Dragoș Vișan
Somnul veciei din care m-au trezit brusc e-un somn trist ce-mi intră în carne Apa rea curge roșcat-brun prin venele mele nevrând să-nchidă ecluza aeriană N-am deloc sentimentul că aș mai fi...
A apărut Nr. 4, 2010 al Revistei de Experiment literar Feed Back
de Paul Gorban
Inainte de sarbatorile pascale a iesit de sub tipar nr 4 al revistei iesene Feed Back. va invit sa o rasfoiti si sa va bucurati de ea. Totodata atasez si o parte din curpinsul revistei. Editorial...
Manuscris incomplet de la Marea Nordului III
de Tosa
nucleară e trei și se apropie dimineața. sunt la jumătea sticlei de Kraken, mănânc alune în coajă, ascult muzică tare lovesc zgomotos cu degetele în masă și expir fumul gros de țigară direct într-o...
Despre poezie *
de Alain Bosquet
Nefericirea-i că ești scrisă, și tragicul, că ești în vers. Sonetu-mi vinde margarete, să-ți cumpere doi ochi deschiși, și cu-o imagine îți umple genunchiul gol;ca de o rață sălbatică îi pare rău,...
Autopsia neantului
de Alain Bosquet
Niciodata nu mi-e dor de mine. Nu-s decat clipa care-si recunoaste caderea. Sunt verbul care nu exprima nici fiinta, nici lucrul. Uit ca mi-am pierdut amintirile, pietricele pe un biet drum. Sa...
Simplu ca buna seara
de Alain Bosquet
Acest silex e silex: un punct final; nici suspine, nici remuscari. Acest mugur e mugur pe platan, pe artar: simplu ca buna seara. Aceasta mare e uda si melodioasa: o auziti? Acest cal este cal, in...
Această marmură unde doarme o mângâiere
de Alain Bosquet
Această marmură unde doarme o mângâiere. Această fereastră care cheamă la ea muntele, plaja și luna sfioasă. Cormoranul acesta care se uită la stâncă. Fructul de colo pe care un umăr îl încălzește....
Tu ești obiectul
de Alain Bosquet
Tu ești obiectul, ideea ce-l înfrumusețează, conceptul care-l ucide. Ești răspunzătoare de fularul acesta galben, ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrâne. Când tu numești azurul, marea,...
Ce curte făceam peninsulelor
de Alain Bosquet
Ce curte făceam peninsulelor. Ce credință juram crizantemelor de noiembrie. Cum ne căutam capitala printre peștii greoi și bunele tristeți. Ce nume vesele dădeam neantului, memoriei, îndrăznelilor de...
În numele dorurilor
de Alain Bosquet
În numele dorurilor din care se naște cristalul. În numele verbelor masacrate din care se iscă berzele. În numele tainei bătrâne care unește muntele cu cetaceele-amurgului. În numele gustului pentru...
Când pătrunzi
de Alain Bosquet
Când pătrunzi în adâncul tău, orbită de sânge, ca și cum în ceață ai strangula din greșeală un zeu, nu descoperi nimic, nici carne nici suflet, ci o neliniște cu plumbul ei, și, prea aproape de...
Un stejar era gata să-și aducă aminte
de Alain Bosquet
Un stejar era gata să-și aducă aminte. O colină visa multe vise. Un fluviu iubea înserarea mai tare decât e voie să iubești. Flăcării sale temătoare lumânarea își povestea copilăria. Un lac avea...
Între mâinile noastre gângania moare
de Alain Bosquet
Între mâinile noastre gângania moare – era un proverb dezamăgit. Sub ochii noștri platanul se spânzură – era un poem ce se-mpotrivea cuvintelor noastre. Trebuie să ne coasem buzele și să ne pedepsim...
Genunchiul tău povestea nașterea copacilor
de Alain Bosquet
Genunchiul tău povestea nașterea copacilor. Drumul era felin și-ți devora ochii. La han, un copil confunda melodia cu părul tău. La câți sori aduceai mângâierea celei mai blânde aurore ? Călătorii...