"Bice pentru iapa satului" – 20288 rezultate
0.04 secundeMeilisearchBadulescu Mihail Gabriel
Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...
20 poezii, 0 proze
Ion Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
Antal Claudiu
Un tanar cu o pasiune pentru proza ce nu are un gen si o incadrare intr-un curent. Nu invart cuvintele destul de bine pentru a fi poet, cu atat mai putin pentru a fi un scriitor dar, dupa vechea vorba din popor, "incercarea moarte n-are".
1 poezii, 0 proze
Jerome David Salinger
Jerome David Salinger (n. 1 ianuarie 1919) este un scriitor american cunoscut cel mai bine pentru romanul De veghe în lanul de secară (în engleză The Catcher in the Rye), o poveste clasică a adolescenței, care a cunoscut o popularitate durabilă de la publicarea ei în 1951. O temă majoră în opera lui Salinger este mintea activă si puternică a tânărului neadaptat și efectul izbăvitor al copilului în viețile unor astfel de oameni. Născut în New York, ca fiu al unui tată evreu și a unei mame de origine irlandeză catolică, Salinger și-a început cariera scriind povestiri pentru reviste din New York. Din perioada de început, mai multe povestiri – cea mai notabilă fiind O zi perfectă pentru peștii banana – au fost remarcate. De asemenea, înainte de a părăsi America pentru a lua parte la război, a publicat două episoade din ceea ce avea să devină De veghe în lanul de secară: Sunt nebun și Ușoară rebeliune în afara Madison-ului (Slight Rebellion Off Madison). A urmat Academia Militară Valley...
2 poezii, 0 proze
Cosmin Dragomir
dacă nu avem haz măcar să fim penibili, scriu de cativa ani, public de cativa ani, ma doare de cativa "e mai bine pentru ei sa ma urasca. asta ii face mai vigilenti. in general avem de a face cu prea mult cacat terapeutic" (Saul Below). E-mail: cosmindragomir21@yahoo.com, id-ul aidoma mailului Data nașterii: 23 iunie 1982
100 poezii, 0 proze
John Ronald Reuel Tolkien
John Ronald Reuel Tolkien (n.3 ianuarie 1892 - d.2 septembrie, 1973) a fost un scriitor, poet, filolog și profesor de universitate englez, cunoscut cel mai bine pentru cărți fantastice clasice: Hobbitul și Stăpânul Inelelor. A fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945 și profesor de limbă și literatură engleză din 1945 până în 1959. A fost un Romano-Catolic devotat și prietenul lui C. S. Lewis - amândoi fiind membri ai clubului de discuție cunoscut sub numele The Inklings. După moartea sa, fiul lui a publicat foarte multe cărți bazate pe notațiile lui și manuscrisele nepublicate, incluzând Silmarillion. Acestea, împreună cu Hobbitul și Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri și poezii legate între ele, precum și istorii fictive, dialecte inventate și eseuri despre lumi imaginare ca Arda și Pământul de Mijloc. Între 1951 și 1955, Tolkien a publicat un Legendarium al acestor povestiri. Deși mulți alți autori au publicat lucrări fantasy înaintea lui,...
7 poezii, 0 proze
Grigore Marian
Născut în București, din părinți moldoveni aflați la prima generație "în bocanci". Influiențat puternic de tatăl meu, care s-a străduit zadarnic să-mi transmită ideea că n-ar fi bine pentru mine să fiu ca el, adică cinstit până dincolo de marginile prostiei. Sper că, acolo unde este, nu-i pare rău că nu a reușit. Restul sunt doar repere biografice care s-r potrivi multora din generația mea, deci nerelevante.
1 poezii, 0 proze
Georges Simenon
Georges Joseph Christian Simenon (13 februarie 1903 – 4 septembrie 1989) a fost un scriitor de romane de crimă belgian. Un autor prolific ce a publicat aproape 200 de romane și numeroase lucrări mai scurte, Simenon este cel mai bine știut pentru crearea detectivului fictiv Maigret. A scris peste 200 de romane, traduse in peste cincizeci de limbi, dintre care 75 de romane si 28 de povestiri avindu-l drept personaj principal pe celebrul inspector Maigret. Pina astazi, cartile sale au fost vindute in peste 850 de milioane de exemplare in intreaga lume. Autorul moare in 1989 la Lausanne, in Elvetia, la virsta de 86 de ani. La Editura Polirom au fost traduse romanele: Prima ancheta a lui Maigret (2004), Inspectorul Cadavre (2004), Maigret si scoala crimei (2004), Cazul Louise Laboine (2004), Maigret se teme (2004), Maigret si mortul (2004), Nebunul din Bergerac (2004), Dansatoarea din Gai-Moulin (2004), Asta-i Felicie! (2004), Maigret la New York (2005), Maigret se insala (2005), Maigret...
2 poezii, 0 proze
Tatiana Bîrsa
BIOGRAFIE Cerul ma sculptase din țărână dăruindu-mi existența Și transpunând-o pe pământ și-a lăsat în ea prezența. Născută printre "ei", știu bine...mi-e sufletul în căutare... Mereu între azi și mâine, sunt vise, așteptări și contemplare. Cu trupul printre oameni, cu gândul rar pe-aici... Eu am schițat istorii, am strâns fragmente mici... Și am pictat tablouri, și am trăit printre eroi, Inventând o altă gamă...de iubiri, trăiri ,culori. De-am învăat să pot să cred în adevăr și bine E pentru că privind la cer am căutat cerul în mine Și dacă azi mai pot distinge pământul de ceresc E pentru că încă învăț: să pot, să lupt și să trăiesc! (Tatiana Bîrsa)
4 poezii, 0 proze
Amza Pellea
Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj - d. 12 decembrie 1983 în București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români, distingându-se atât în teatru cât și în film. A fost interpretul lui Nea Mărin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i–a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie. S-a născut la Băilești, într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC. Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă...
1 poezii, 0 proze
Bice pentru iapa satului
de elena gheorghiu
Neliniștea scormonește în privirea unei iepe rămasă doar o gloabă într-un sat de munte. Musca o ignoră, nu are timp să o mai înțepe, destinul ei acum are doar ocolișuri, pante. Bătrânețea care o...
Amin sau...Doamne Fereste?
de Daniel Cristea
În dupămiaza mohorâtă, Lăzărica stătea liniștită și spărgea semințe de dovleac coapte pe plita soioasă care se cerea îngrijită. Îi era lene să deschidă ușa la care de ceva vreme bătea preotul Teofan....
Spre necunoscut. Capitolul IX
de nicolae tomescu
Peste doi ani s-a mai născut un băiat Zaharie, iar peste încă trei o fată, Ana. Dumnezeu le-a luat pe următorul născut după un an. Era o fată. Victoria. Au mai trecut doi ani și altă nou născută,...
Focul lui Sumiedru
de Nicolae Diaconescu
Focul lui Sumiedru De câteva zile tot cărăm vreascuri și cetină de pe coastă, dar grămada nu crește ca altă dată când era cu noi nea Mitică zis Dumitru Găteajă. A ologit taman acu’. Zilnic trec pe la...
spre necunoscut Capitolul XII (19)
de nicolae tomescu
Se uitau unul la altul. Câte nu și-ar fi avut de spus. Dar nu puteau acum. Cel mic sporăvăia întruna, spunea despre calul lui de lemn, cum vin mereu copiii, nu numai din vecini, ci chiar din capul...
Liberă concurență
de Maria Coros
Profesorul Mihai Niculăieș mergea spre laboratorul de fizică, fredonând o arie inventată ad-hoc… Bine dispus, se gândea să le arate elevilor niște experimente spectaculoase și amuzante, așa cum le...
Spre necunoscut. Capitolul X
de nicolae tomescu
A coborât din tren în halta Hașagului. Avea la el doar un mic geamantan și o umbrelă mare, neagră, ce o purta agățată de brațul stâng. A luat-o, parcă ar fi fost un cunoscător al locurilor, pe Sub...
fragment de roman
de nicolae tomescu
A coborât din tren în halta Hașagului. Avea la el doar un mic geamantan și o umbrelă mare, neagră, ce o purta agățată de brațul stâng. A luat-o, parcă ar fi fost un cunoscător al locurilor, pe Sub...
Nici prostia nu mai e ce-a fost odată!
de ion pascal vlad
Zilele trecute, “șeful” meu îmi cerea să scriu ceva “de inimă albastră”. Sincer să fiu, nu știu exact de unde vine sintagma asta și cu ce se mănâcă. Am impresia, că a scrie despre așa ceva, înseamnă...
Spre necunoscut, Capitolul IX
de nicolae tomescu
Victoria era de câteva zile în vacanța mare. Vacanțele de crăciun și de paști au trecut prea repede. Acum va avea mai mult timp. E drept că va trebui să meargă și ea, cu ai ei, pe câmp, să ajute în...
