"Banca din fața porții" – 16115 rezultate
0.03 secundeMeilisearchJurca Bianca
invat din greseli si imi place sa traiesc viata la extrem, dar cateodata singurul loc in care ma simt bine si in care simt ca traiesc este biroul in fata caruia se intampla magia . . . arta creatiei. . . poezia. :)
5 poezii, 0 proze
Dobrescu Bianca
„Ne face plăcere să reluăm o rubrică mai veche a revistei noastre - DEBUT. Cine are talent, are șansa ca într-o singură zi să iasă din anonimat... Azi, Bianca Dobrescu. Mioveni, o localitate așezată undeva pe Paralela 45 din emisfera nordică. Nu știu dacă fata a venit pe lume pe partea dreaptă sau pe partea stângă a liniei imaginare, dar s-a născut cu mult noroc. Și norocul ei stă în puterea de imaginație pe care se altoiește misterul creației. (..) Și scrie, lumea zice „în prostie”, pentru că nu știe să se mai oprească. Și poezie, și dramaturgie, dar mai ales narațiuni. De curând a trecut la roman. Timpul va dovedi dacă e vorba de ceva temeinic sau numai de o pâlpâire de flacără de paie. Noi ne facem datoria să-i deschidem poarta spre celebritate.” Marin Ioniță ( Revista Argeșul) id: icanplaywithmadness
4 poezii, 0 proze
Don Pedro Calderon de la Barca
DON PEDRO CALDERÓN DE LA BARCA (1601-1681) Don Pedro Calderon de la Barca s-a născut la Madrid, în 1601. Tatăl său a fost, Don Diego, descendent al unei familii de nobili. Se pare că numele lui de familie vine de la unul dintre strămoșii săi, ce părea să se fi născut mort, apoi conform obiceiului vremurilor, a fost pus în apă fierbinte, pentru a verifica dacă este cu adevărat fără viață, apoi la contactul cu apa cu temperatură ridicată, a izbucnit în primul lui scâncet. În 1625 s- a înrolat sub steagul Ducelui de Alba, mergând în Flandra și în Italia, în primul rând, în Flandra trebuie să-i fi fost plăcută șederea, pentru ca multe personaje din dramele sale sunt flamande și de asemenea, datorită nobilei sale mame, dona Ana Maria Henao, care era de origine flamandă. Din păcate campaniile militare la care a luat parte nu au fost glorioase și de aceea nu sunt menționate de Don Pedro în niciuna din operele sale. În schimb, în viața sa academică a fost mai mult decât genial: tatăl său,...
1 poezii, 0 proze
Alexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
Clima Alexandru
Un tanar iesit din banca facultatii ,ingreunat de povara unui servici usturator cauta o regasire in vise ,versuri si catrene
1 poezii, 0 proze
cheregi raluca
scoala generala si gimnaziala la scoala generala nr 2 din motru, nu am intreprins nici o activitate care sa demonstreze vreo calitate intru-cat timiditatea ma tintuia intr-o banca de clasa. citirea unor carti intr-o vacanta mare cred ca m-a trezit, mi-a trezit gandirea. liceul la colegiul national george cosbuc, cls11. orele de romana in care profesoare imi spunea uneori:am vazut ca esti mai diferita, imi place cum gandesti; iar alteori: ce lenesa esti. nu am realizari in domeniul literaturii doar o participare la concursul marin sorescu de la valcea anul 2006. nimic nu e nou sub soare, universul este insa mare, din negura iese mereu ceva nou.
1 poezii, 0 proze
Virgil Șchiopescu
Fiu al croitorului Gheorghe Șchiopescu, s-a născut la 17 februarie 1922 în Turnu-Severin. Datorită hărțuielilor la care era supus tatăl său din cauza activității socialiste, familia Șchiopescu se mută în 1929 la Lugoj. În acest oraș își va termina Virgil Șchiopescu studiile primare și liceale, ca șef de promoție. în 1945 a absolvit cursurile Academiei Comerciale din București. După terminarea studiilor superioare, a fost numit director al Băncii Naționale din Făget unde s-a împrietenit cu Gheorghe Gârda, veteranul poeziei în grai bănățean, de la care a "prins și gustul pentru poezia în grai bănățean". În 1949 revine la Lugoj în calitate de inspector la Banca Națională, funcționînd și ca lector la cursurile profesionale pe țară (1957-1960). Din 1965 se stabilește în Timișoara fiind conferențiar la Facultatea de studii economice a Universității din Timișoara. În anul 1973, obține titlul de doctor în economie. În afara îndatoririlor profesionale, Virgil Șchiopescu a desfășurat o bogată...
1 poezii, 0 proze
Traian Mihai
Traian Mihai (1880-1912) Poetul Traian Mihai s-a născut în comuna Geoagiu în anul 1880, tatăl său a fost pensionar militar,iar mama sa originală din comuna Balșa, din familia Damian. Studiile le-a făcut la Liceul săsesc din Sibiu, apoi la Paris, Strasburg, unde și-a luat doctoratul în științe economice. În anul 1897 a publicat un volum de poezii, „Adieri”, tipărit la Orăștie în tipografia Minerva, institutul tipografic, societate pe actiuni. S-a stabilit pentru un timp la București unde a lucrat la Banca Națională a României. Aici a scris un tratat în două volume intitulat „Politica monetara a României-1906-1907” lucrarea considerată ca o operă științifică economică de valoare. A scris și câteva cărți în limba germană și alte lucrări cu caracter economico-financiar. Prin anii 1900-1901 a colaborat intens cu ziarul Activitatatea din Orăștie sub conducerea lui Aurel Munteanu. A decedat în anul 1912 la Sibiu și a fost înhumat la Orăștie unde se afla părinții lui. Năzuințele lui literare,...
2 poezii, 0 proze
Heinrich Böll
Heinrich Theodor Böll (n. 21 decembrie 1917 – d. 16 iulie 1985) a fost unul dintre cei mai proeminenți scriitori germani după ce de-al doilea război mondial. Romancier și dramaturg Heinrich Böll a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1972. Notă biografică: "Am vrut să scriu dintotdeauna, am încercat de timpuriu, însă cuvintele le-am găsit abia mai târziu," mărturisește Heinrich Böll. A inceput să scrie din copilărie, a publicat prima carte abia la 30 de ani, iar în 1972, la 55 de ani, a primit Premiul Nobel pentru literatură. S-a născut în 1917, fiind al optulea copil al unei familii care ura războiul. Primii bani care i-au căzut in mână a fost o bancnotă de un miliard de mărci, pe vremea când tatăl lui ridica de la bancă bani cu căruța pentru a-și plăti ucenicii. A luptat în al Doilea Război Mondial (inclusiv pe teritoriul României), iar drama provocată de demența nazistă a marcat opera sa. Heinrich Boll este, înainte de toate, un umanist: răspunsul găsit la ororile...
1 poezii, 0 proze
Balan Florentina Daniela
M-am nascut in Buzau, un orasel mic si prietenos, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea...desi daca merg acum acolo, chiar si o saptamana sa ma plimb zilnic pe strazile orasului, este posibil sa nu mai recunosc nici jumatate din oamenii pe langa care voi trece. Am fost (...si cred ca inca mai sunt)..un copil romantic...visator..cu suflet de artist..care din pacate in prezent este prins in mrejele cotidianului artificial si superficial care ne conduce viata prin prisma banilor (sau a nevoii de bani)... Recunosc ca de multe ori uit cum sunt cu adevarat,..si devin un robot economic, o unealta a societatii...insa in momentele cand ma regasesc...incerc sa scot ce e mai frumos din suflet si sa exprim iubirea prin arta...poezie...fotografie...rareori desen... Sunt in Bucuresti deja de 6 ani...nu imi dau seama cand a trecut timpul...lucrez la o banca cu nume...visez la ziua cand o sa traiesc cu adevarat din iubire, pentru iubire, iubind...arta...
5 poezii, 0 proze
Banca din fața porții
de Gabriela Marinescu
Am hotărât să o aștept pe mamaie pe banca din dreptul porții; o bancă veche din fier și lemn; inițial erau 3 blăni, paralele, fixate în șuruburi de scheletul metalic, acum una s-a rupt la mijloc și...
Melancolie
de Ioana Anghel
Mi-am trimis copilăria la sanie Au trecut vreo câțiva ani de atunci, Acum copilăria mea bea șampanie Și nu mai ascultă niciuna dintre porunci. Mi-am lăsat copilăria în zăpada rece, Jucându-se...
Calatoria - fragment povestile scrinului
de Sorin Teodoriu
Și am plecat printr-un ochean spart din loc în loc, un fel de canalizare orășenească, intrau pe acolo furnici, te îmbiau cu tot felul de locuri nemaiîntâlnite, pe multe nu le luam în seamă pentru că...
Uriașii
de sorin golea
lumina a inundat satele judeţului giurgiu. prin căldura strălucitoare, aproape carnală, căutăm cetatea argedava, prima capitală a regelui burebista. o găsim în apropierea localităţii novaci. „aici...
sunt varză și încă ceva
de Bejliu Anne-Marie
lenea mentală prin ciocul primăverii întârziate bate în tocul ușii gândului las visele toate să-și taie venele pe banca așteptărilor absurde privesc golul din urmă golul din jur golul din fața porții...
La cules de rodii in cartierul Rahova 15
de Anni- Lorei Mainka
- Nein, nu avem nevoie de telefon! A decretat tata într-una din legile ce aveau sa domnească peste noi, atunci când mama a avut o ocazie să avem și noi, ce aveau colegii mei din centrul orașului: un...
Popasul albastru - I -
de Emil Iliescu
Lăsasem în urmă cu ceva timp d-lui Olimpiu Grigorescu, un prozator de geniu al zilelor noastre, o modestă încercare literară, ce-mi aparținea. Speram ca faima domniei sale să-mi deschidă drumul spre...
de bolci
de emilian valeriu pal
Da veniți de bolci nu? Ne întreba bunică-mea pînă era să pierdem autobuzul. Se întîmpla de fiecare dată cînd se apropia Sfîntul Francisc D.Assisi. Cum naiba puteam lipsi noi de la bolci. Era hram în...
Muza
de Mihaela Rascu
- Neața bună, dom’ pescar, cu cârligu’-n buzunar! - Mă Poetule, decât să stai și să tai frunză la câini, mai bine te-ai apuca de-o treabă! - Să stau pe baltă și s-aștept peștele ca mata?...
Fotografia
de Mihaela Rascu
- Ești un fotograf mediocru, lipsit de inspirație, care nici măcar la nunți nu ești chemat! Cuvintele usturătoare ale celei care îmi fusese tovarășă de viață mai bine de doi ani, se înfipseră direct...
