"Balul coralilor" – 2858 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
DADancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
HBHugo Ball
Hugo Ball (n. 22 februarie 1886, Pirmasens, Germania, d. 14 septembrie 1927, San Abbondio, Suedia) a fost un scriitor care a participat la fondarea curentului dadaist din Zürich, reprezentat de Cabaretul Voltaire. S-a alăturat lui Max Reinhardt la Școala acestuia de Arte în 1910, fiind angajat ca regizor. Frecventează Café des Westens\", cafenea ce devine locul său de întâlnire cu tinerii poeții ca : Johannes R. Becher, Georg Heym, Richard Huelsenbeck, Klabund, și alții. Regizor la teatrul din Munchen în 1913 și colaborator la ziarul « Revoluția »( publicat de către F.S. Bachmair în 1913 ) împreună cu Seewald, J.R. Becher, Erich Mühsam. La puțin timp după izbucnirea războiului el și cu soția sa, Emmy Hennings, emigrează în Suedia. Amândoi s-au angajat imediat – Hugo ca pianist iar Emmy, a devenit cântăreață. În februarie 1916 el a fondat Cabaretul Voltaire în Zürich. I-a întâlnit pe Jean Arp, Janco, Tristan Tzara, și mai târziu pe Huelsenbeck și Serner. Intențiile sale față de...
3 poezii, 0 proze
FHFlorina Handoca
povestea vieții mele începe în aprilie atunci când melcul iese din a lui cochilie; am fost, sunt și voi fi o revoluționară, chiar dacă pare-o "teorie" cam bizară; în viața asta n-am participat la nici o revoluție dar, sigur, pentru asta găsesc eu o soluție. acum sunt absolventă de liceu, mândrul Colegiu Național "Iulia Hasdeu"; am planuri mari pentru viitor... (oricum, nu să devin scriitor); în clipa asta visez să termin bine bacu' că dacă nu... mă ia dracu'! vreau foarte mult să vizitez această lume, să văd a Himalayei culme, să povestesc locuitorilor din România că doar în țara lor stăpână e prostia. *bacul, eu l-am terminat, evident, l-am si luat; acum ma pregatesc sa plec la facultate la una din strainatate.
1 poezii, 0 proze
TMTudorache Maria-Mirabela
Traind intr-o lume aproape imposibila, incerc sa ma desprind de Mirabela cea de toate zilele.Poate ca multi nu sunt satisfacuti de cum Dumnezeu sau mai stiu eu cine i-a creat.Si eu am cateva nemultumiri, asa ca am ales a creez o noua Mirabela, o Mirabela pe gustul meu. I-am bagat in minte ca puterea nu exista, nu majoritatea trebuie sa decida, banul este o scuza penibila, iar tot ceea ce conteaza in viata e iubirea. Se pare ca nu a trebuit sa ma chinui cu ea. A inteles singura. Cu asta e mai speciala decat toti. Chiar si decat toate rudele si familia ei. A cochetat cu fotbalul, handbalul, baietii, matematica si teatrul, dar partea creativa i-a pus capac. Asa ca nu are decat sa se dedice aproape in totalitate scrisului (poezie, proza si piese de teatru). Dar...a intalnit iubirea(acum pe cea reala). O sa iubeasca, o sa scrie si o sa fie fericita, avandu-le pe amandoua. E tot ce si-a dorit. Cat despre ceea ce scrie, nu tot este adevarat. Doar iubirea conteaza...
10 poezii, 0 proze
DDDenise Duhamel
poeta americana contemporana. 1993- Zambeste! 1995 Femeia cu doua vagine 1996 Cum a cazut cerul 2001 Regina pentru o zi:poeme alese si inedite 2005 Mille et un sentiments *** Denise Duhamel is an American poet. She was born in Woonsocket, RI, in 1961. She received her B.F.A. from Emerson College and her M.F.A. from Sarah Lawrence College.[1] She is a New York Foundation for the Arts recipient and has been resident poet at Bucknell University. She has had residencies at Yaddo and The MacDowell Colony.[2] Duhamel has also collaborated with Maureen Seaton on Little Novels, Oyl, and Exquisite Politics. Of this collaboration, Duhamel says; "Something magical happens when we write - we find this third voice, someone who is neither Maureen nor I, and our ego sort of fades into the background. The poem matters, not either one of us."[3] Duhamel names Lucille Ball, Roseanne Barr, Andrea Dworkin, Alyson Palmer, Amy Ziff and Elizabeth Ziff (who make up the singing group Betty) and the 70s...
2 poezii, 0 proze
Balul coralilor
de Ilarie Voronca
somnul presară rubine pe frunzele ochilor cum izbucnește deodată flacăra glasului, albastră peste urna închisă în coaste, din vegetația de umbre seva sângelui se ridică pădurile sapă în curcubeie...
\"Vânt, toriditate și hiperalcoolemie\"…monografie
de Andrei Lucian Dragoi
Vântul, neascultător câine de vânătoare, a scăpat din lesă și mărșăluiește de zor, marcându-și teritoriul pe scoarța copacilor… o arteziană febrilă, cu aer plin de parfumuri exotice, feromoni umani...
XI (Acum în tipografii)
de Ilarie Voronca
Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră Și curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăcerii Noaptea a pus...
Datinile sătenilor
de Miclăuș Silvestru
... era vremea frumoasă în Duminica Paștelui, la fel ca și în Sărbătoarea Floriilor... soarele mângâia cu razele sale binefăcătoare obrajii dealurilor și ai copiilor la joacă, pletele copacilor ce-și...
VI (Să întârzii)
de Ilarie Voronca
Să întârzii în aroma acestei zile de munte, Cu soarele care e în bobul de rouă ca-n strugure glucoza, Cu aerul ca o rochie albastră în vitrina poienei; La veverițele ca niște ulcioare pline de vinul...
F(irst) love- momente
de Vătafu Gabriela Teodora
M-a purtat pe umeri cum melcul își poartă casa, doar că eu eram un castel. Mă duc să-mi fac un ceai (ceai de tei). Caut ibricul cumpărat de tata când eram o copilă, un ibric roșcat cu minuni...
Împăratul păsărilor
de Mihaela Rascu
A fost odată, cum nu a mai fost niciodată, o împărăție a păsărilor. Ele trăiau în căsuțe colorate care împânzeau pământ, văzduh și ape, fără să fie deranjate de nimeni pentru că aveau un împărat...
mâța
de Ioan Postolache-Doljești
august.un an de atunci.luna soarelui, a lui și a crapilor. zorii prevestesc o zi numai bună de driluri burdușite de adrenalină.soarele-și ridică geana și-l vede la pândă cu ochii pe plute.liniștea...
Sub aripile destinului
de Mahok Valeria
Sub aripile destinului O, Salieri ! Câți urmași ai în viață... câți, presupuși fii ai dreptății râd onestității în față, cum râde dracul, când se răsfață. Câte caractere frumoase și talente pe valul...
Peisaj de vară cu ciuperci otrăvitoare
de rechesan gheorghe
Mi-am așezat șevaletul pe un dîmb, deasupra taluzului, în umbra rară a unui arin, de unde aveam o perspectivă largă asupra văii: liziera întunecată, verde intens, în fundal, lanul cu spice zburlite,...
doar te ne urmat de verb
de ștefan ciobanu
știu iubito au început toate ușile să se trântească parcă sunt niște picături de ploaie ce prevestesc o rafală noi ne ascundem prin semințe și ne privim cum putem mergem din mlaștină în mlaștină am...
Salcia
de Sorin Coadă
În umezeala pârâului, își păstrau verdele doar frunzele de podbal. Ea părea de necuprins. Rămânea neschimbată în ritmul alert al anilor, doar anotimpurile îi transformau lăstarii rari. Tremurul...
Viața este vis(col)
de Pestrea Ion-Daniel
Stihiile ne conduc viețile (Coridoarele mașinilor oarbe) Ah! vântul vorbește dar nu pe limba mea, arborii, ei fandează precum spadasinii Lumina e puțină ne aflăm În colțul cel mai umbros dintre cele...
„Everything is so fuckin’ green”
de Alexandra Ghita
Când stăteam pe acoperiș, un înger cu aripi gri mi-a șoptit că la noapte voi muri fericită. I-am mulțumit de veste și el și-a luat zborul lăsându-mă pe mine în urmă cu toate temerile, toate gândurile...
Lobul sării
de Virgil Teodorescu
1 Eu nu știu care din turnuri și-a cucerit întâietatea, și care zi din săptămână te-mbracă-n haine de argint. Mi s-a părut că luni sau vineri. Luni sorb pădurile absint. E mai subțire glezna ta, luni...