"Atatea chemari" – 20063 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAndreea
Sunt atatea evenimente, persoane, vorbe, zile relevante pentru ceea ce sunt eu astazi... bune, rele. In fine, am invatat ca sunt atatea lucruri gri pe lumea asta, incat ma feresc sa fiu bicolora. E mult prea riscant. De asemenea, as vrea sa evit sa ma definesc raportandu-ma la un anume lucru, prefer (macar pentru inceput) ca textele cuprinse pe acest site sa vorbeasca despre starile, gandurile, emotiile, reveriile mele. Si in final, despre mine.
2 poezii, 0 proze
Cristina Dinu
Bibliografia mea sunt eu...atatea stiu despre mine incat am uitat sa mi le mai amintesc!
1 poezii, 0 proze
Patrick
Cateodata poti si obosi intelegand atatea despre lume. Si crezi ca te relaxezi scriind
5 poezii, 0 proze
cristina dumitrache
M-am nascut si am murit de atatea ori incat am invatat nemurirea !
3 poezii, 0 proze
mihaela christescu
Absolvit liceu cultura generala,casatorita de doua ori,tot de atatea ori divortata,doi copii,fac "Stiinte cognitive si parapsihologie",in cadrul univ.Ecologice(fac ramasa neterminata),de profesie insotitoare de bord,actualmente pensionara.
7 poezii, 0 proze
DAdragomir amalia
jurnalism si somerie...doar atat si am spus atatea..
5 poezii, 0 proze
Alexandra Popa Scurtu
Prea scurta: 17 ianuarie 1980- 3 iulie 1999, Bucuresti Am terminat liceul si-aveam atatea vise, atatea vise...
8 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
Ceocoiu Cristian
Sunt nascut in Iasi, traiesc in Iasi si probabil voi continua sa traiesc in acest oras plin de atatea amintiri ce ma vor urmari toata viata. Viata mea a inceput la cumpana dintre ani si asa sunt si eu uneori: intr-o cumpana desavarsita, nestiind in ce parte sa merg. Procesul meu de maturizare a inceput in Iasi si mai ales la Liceul "Mihai Eminescu" pe care ma bucur ca l-am urmat opt ani de zile. Curios este ca poezia nu facea parte din viata mea, dar acest liceu si mai ales unele fiinte m-au facut sa ma trezesc sau poate dimpotriva sa am adancesc si mai tare in inefabilul poeziei mele. Imi pare rau daca biografia mea nu este satisfactoare dar eu sunt o persoana introvertita si nu imi place sa spun prea multe lucruri unor persoane pe care nu le cunosc foarte bine. Aceasta este o mica parte din mine.
6 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
intreaga Prefață a lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea \"Sânt pentru ca Este\" Au apărut în vremurile noastre, pe planetă, milioane de cărți și tot atâtea milioane de monumente ale prostiei și orgoliului de-a fi scriitor cu orice preț. Pădurile pământului au fost exterminate cu sălbăticie pentru a se tipări pe lemnul lor disprețul și aroganța unor indivizi care, în fața Creatorului, descalifică specia umană. Nu este prima dată când spun că lemnul plânge de durere când este imprimat cu stupizenia și obscenitatea umană și vibrează fericit atunci când se aplică pe el cerneala tipografică a Înaltului. Cartea lui Harry White de Danciu a bucurat lemnul sacrificat pentru a fi editată, afirm acum, când piața literară e plină de surogate subordonate mentalității de tarabă. E timpul altor cărți, a venit vremea ca “glorioasa literatură” să apună, să întâmpine cu respect o altă ordonare a literelor, cuvintelor, frazelor și sensului acestora. Omenirea trebuie să învețe altă limbă, una universală,...
0 poezii, 0 proze
Atatea chemari
de Strizu Andrada
Atâtea chemări ma strigă... Să rămân,să plec,nu știu -- Dacă să plec e bine Sau să rămân e prea tarziu. M-am pregătit.Trenul așteaptă. Adorm o dată cu el. Simt ca dispar de-ndată Ce mintea-mi...
cum plecam cu tata la coasă
de Silviu Somesanu
rămân o vreme într-un dreptunghi săpate urmele trupului și un ceas de piatră într-o cruce de piatră care-și macină timpul în fire de nisip pe care le spulberă vântul pe ochii închiși ai morților din...
drum spre păcat
de viorel gongu
Sub pleoapa lăsată, brodată cu genele-n tremur Ascunzi în pulsații păcat inocent și primar. Pe ridul stingher trece-o lacrimă arsă spre geruri Călcând în picioare și datini și orice hotar....
Grădina chemării [partea a III-a]
de Doru Alexandru
Trupul părea inert în salonul mirosind puternic a dezinfectant. Părea cuprins de un somn fără limite, pierdut într-o lume din care numai el putea hotărî când se va întoarce. „Nu putem face mai mult...
Grădina chemării [partea I]
de Doru Alexandru
„Ai să alergi secole după ea Iar când o vei fi găsit, vei fi pierdut-o” I - Am visat-o din nou. Același strigăt pierdut în afara timpului, într-un întuneric în care nu mă puteam mișca. - Hm… Mi-ai...
Vară ascunsă
de Silvia Van
Plutesc atâtea întrebări În aerul pur Dintre priviri. Mă fulguie chemări Tot mai des. Cerul respiră alături Troienindu-mă adânc În lumină. Știu, port la brâu Jumătate de cheie. Știu, am pierdut...
Șirag de amintiri
de Danut Gradinaru
Dintre atâtea clipe, petrecute pe când eram copil, mi-aduc aminte multe; șirag de amintiri în curcubeu de vis, apar și deapănă, încet, încet în ritmul solitar. Crâmpeie retrezite, de mi de ori în...
Voi, oameni de zăpadă
de Gabriel Dragnea
De ce atâtea întrebări Că nu am fost, că nu mai sunt Și-atâtea gânduri au urmări În paradisul muribund? Că nu mai sunt ce-am vrut să fiu Îndestulat cu îndoială, Priviri ce lăcrimau pustiu Și-un gol...
În vibrația dorului – portativele zilei
de Maria Elena Chindea
în epiderma ta scrijelesc o scrisoare tandră în care dorul meu vibrează chemări subtile mai adânc ca tăcerea înainte de-a începe să desenez în dorință vreun chip îl dăruiesc oceanului să-i hrănească...
contravenție
de George Gîtlan
neîntinși pașii dor calea râde cu gura deschisă până la călcâie gata să înghită eventual fiecare pas înghețat pe asfaltul încins de atâtea nepășiri depășite pe linia continuă a chemării