"Atâtea astre..." – 20063 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAndreea
Sunt atatea evenimente, persoane, vorbe, zile relevante pentru ceea ce sunt eu astazi... bune, rele. In fine, am invatat ca sunt atatea lucruri gri pe lumea asta, incat ma feresc sa fiu bicolora. E mult prea riscant. De asemenea, as vrea sa evit sa ma definesc raportandu-ma la un anume lucru, prefer (macar pentru inceput) ca textele cuprinse pe acest site sa vorbeasca despre starile, gandurile, emotiile, reveriile mele. Si in final, despre mine.
2 poezii, 0 proze
Cristina Dinu
Bibliografia mea sunt eu...atatea stiu despre mine incat am uitat sa mi le mai amintesc!
1 poezii, 0 proze
Patrick
Cateodata poti si obosi intelegand atatea despre lume. Si crezi ca te relaxezi scriind
5 poezii, 0 proze
cristina dumitrache
M-am nascut si am murit de atatea ori incat am invatat nemurirea !
3 poezii, 0 proze
mihaela christescu
Absolvit liceu cultura generala,casatorita de doua ori,tot de atatea ori divortata,doi copii,fac "Stiinte cognitive si parapsihologie",in cadrul univ.Ecologice(fac ramasa neterminata),de profesie insotitoare de bord,actualmente pensionara.
7 poezii, 0 proze
DAdragomir amalia
jurnalism si somerie...doar atat si am spus atatea..
5 poezii, 0 proze
Alexandra Popa Scurtu
Prea scurta: 17 ianuarie 1980- 3 iulie 1999, Bucuresti Am terminat liceul si-aveam atatea vise, atatea vise...
8 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
Ceocoiu Cristian
Sunt nascut in Iasi, traiesc in Iasi si probabil voi continua sa traiesc in acest oras plin de atatea amintiri ce ma vor urmari toata viata. Viata mea a inceput la cumpana dintre ani si asa sunt si eu uneori: intr-o cumpana desavarsita, nestiind in ce parte sa merg. Procesul meu de maturizare a inceput in Iasi si mai ales la Liceul "Mihai Eminescu" pe care ma bucur ca l-am urmat opt ani de zile. Curios este ca poezia nu facea parte din viata mea, dar acest liceu si mai ales unele fiinte m-au facut sa ma trezesc sau poate dimpotriva sa am adancesc si mai tare in inefabilul poeziei mele. Imi pare rau daca biografia mea nu este satisfactoare dar eu sunt o persoana introvertita si nu imi place sa spun prea multe lucruri unor persoane pe care nu le cunosc foarte bine. Aceasta este o mica parte din mine.
6 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
intreaga Prefață a lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea \"Sânt pentru ca Este\" Au apărut în vremurile noastre, pe planetă, milioane de cărți și tot atâtea milioane de monumente ale prostiei și orgoliului de-a fi scriitor cu orice preț. Pădurile pământului au fost exterminate cu sălbăticie pentru a se tipări pe lemnul lor disprețul și aroganța unor indivizi care, în fața Creatorului, descalifică specia umană. Nu este prima dată când spun că lemnul plânge de durere când este imprimat cu stupizenia și obscenitatea umană și vibrează fericit atunci când se aplică pe el cerneala tipografică a Înaltului. Cartea lui Harry White de Danciu a bucurat lemnul sacrificat pentru a fi editată, afirm acum, când piața literară e plină de surogate subordonate mentalității de tarabă. E timpul altor cărți, a venit vremea ca “glorioasa literatură” să apună, să întâmpine cu respect o altă ordonare a literelor, cuvintelor, frazelor și sensului acestora. Omenirea trebuie să învețe altă limbă, una universală,...
0 poezii, 0 proze
Atâtea astre...
de Cristian Petru Balan
ATÂTEA ASTRE... Atâtea astre pentru atât de puțini oameni !? Atâta cosmos pentru mine ?? ! Dar cine sunt eu ? și de ce ? Prea mare atenție mi-a dat Dumnezeul Universului creându-mă... Prea mare...
Mai sunt mereu probleme
de Jianu Liviu-Florian
Mai sunt mereu probleme Mai sunt mereu probleme la câte un capitol Legat de concurență și liberul consum, Ca niște umbre albe, înaintăm prin viscol Spre lumea-n care totul e minunat și bun – Va fi o...
Împărtășit Paște
de Daniel Aurelian Rădulescu
Din tot ce am umanitate Mă vărs ca sfânt, ce iarăși naște Să fie doar de bun, dreptate, În fiecare zi... Un Paște. Din tot ce am dar, hărăzit Mă dăruiesc cu ce-aș cunoaște, Să pot vă fi ceva iubit,...
În amintirea Angelicăi
de Jorge Luis Borges
Cum s-au topit atâtea vieți precare În biata, neștiuta noastră moarte! Atâtea stinse vieți a căror soarte De amintire ține ori uitare! Cu moartea mea, se-ngroapă-n timp oprit. Prezentul piere cu...
În Eldorado
de Eugen Ștefănescu-Est
În Eldorado E-atâtea aur, Atâția bani, Atâta râset, Atâta zgomot, Atâta plânset De bani de aur Și-n aer curge Mirajuri scumpe, Vedenii roze, Parfum de flori, Cuvinte clare, Și rime rare, Și versuri...
Luna*
de Jorge Luis Borges
Povestea spune că-n acel uitat Trecut în care-atâtea-s făptuite, Nesigure, reale,-nchipuite, Un om a conceput nemăsurat Proiect de a închide universul În carte și-n avânt nesăbuit Nălțat-a manuscris...
V-ați așteptat să scot din gușă triluri
de Adrian Munteanu
v-ați așteptat să scot din gușă triluri torent de șoapte armonii celeste dar din gâtlej când mă-nălțam pe creste ieșeau văpăi pentru aprins trotiluri am răgușit de-atâtea flori oneste sădite-n colb...
Lacrimile tale...
de Alin Popa
iubito... deschide ochii lacrima lor e minunata... din ea vine lumina in ochii mei vreau sa-mi spui cum iti pui bratul usor sub cap si strangi din pumni cu aceleasi degete ce candva au stiut spune...
Haos
de Perdaica Andreea Claudia
Iti amintesti cumva de o iluzie? De-un joc de carti cu sufletele noastre In care reguli nu-s si e confuzie, Si totu-i guvernat de cele doua astre? Atunci poate ca ai vreo amintire Din jocul noastru...
fiori extatici
de FLOARE PETROV
transpun în cântec măreția dorinței de a deschide cerul plin de noroc aștept nerăbdătoare la gura portiței cu gânduri arzânde în sangvinic foc. deschid un nou capitol în antropologie sunt fiica...