"Alunecare din moarte" – 9365 rezultate
0.02 secundeMeilisearchivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Catalin Ionescu
Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.
2 poezii, 0 proze
CTcrisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
AMAlexandrina Mateescu
Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.
22 poezii, 0 proze
Alunecare din moarte
de Diana Rizoiu
Zgomote surde se sparg de ziduri. Sunete alunecă drept sânge pe perete. O mână udă de lacrimi rotește iluzii Sfârșite de vise alunecate din minți nebune. Clocot de speranțe explodează în fața...
Drumuri in memorie
de Daniela Elena Rus
Drumuri în memorie Trestia sună bătută de lună, Apa clipește din solzi de pește, Floarea limpede de nufăr ațipește... Despletite tristeți din gânduri care nu și-au aflat niciodată cuvânt. Salcia nu...
Cu trepte
de Georg Trakl
Cu trepte roz coboară piatra lin În smârc, râs negru, cânt de-alunecare Făpturi din camere tot ies și vin Rânjind în luntrea neagră moartea-apare. Pirat ce pe canal în roșu vin Catarg și...
Scrumiere infometate
de neaga cosmin
Pe margini de file tipărite Cu dinții în limba altuia, cu câte o pungă de lapte înghețat în echilibru pe spatele fiecărui cot și cu tăieturile săpate în spatele încheieturii cusute cu bandă adezivă...
înghițeam saliva cu gust de rîme și candida
de Leonard Ancuta
înghițeam saliva cu gust de rîme și candida în momentul acela am simțit că mă prăbușesc în gol, că nu există nimic de care să mă agăț, nimic să-mi oprească prăbușirea și căderea asta avea o măreție,...
Printre enigme
de Remus Cretan
Ma reduc la lumile simple, fiind convins ca trebuie sa existe cate o boare de speranta ca sa poti degusta disperarea. In lucrurile simple gasesc cele mai mari enigme. Si ca sa le construiesc...
Despletind fuioare din lună
de Maria Elena Chindea
e iarnă prea vastă-ntre noi suntem prea roșii sub unghia albă-a memoriei oasele ni se izbesc de cer trag fără milă gloanțe de carne-n rafale blurează timpul face ravagii crivățul sângelui artere...
amintiri din casa somnului
de dan petrut camui
împreună cu cei a căror întoarcere nu ajunsese la stadiul de masă critică copaci din chirpici se rugau pentru ce nu știam despre dragoste ideile îi separă pe oameni nu aveam curaj să privesc în...
viata, iubirile si moartea unei opere de arta neterminate
de tapuleasa marcel
“Nights in white satin , never reaching the end VIATA, IUBIRILE SI MOARTEA UNEI OPERE DE ARTA NETERMINATE Letters are written with no meaning to send” sau Saracele cuvinte, ma agat de ele cu...
matrioșca șampanie și caviar
de lucaci sorin
creierul meu obosit a ales bancuța vopsită-n albastru din parcul eminescu sunt în chișinău și trupul meu obosit fură câteva ore de somn apoi fură câte puțin din visele trecătorilor fură puțin și din...
Sunt doar umbra unui drum la nehotărât hotar
de ghinea vasile
În 2009 la Editura „Mesagerul” din Chișinău a apărut volumul „Rădăcină înstelată” semnată Constantin Marafet, cu o „Deschidere”, mărturisire de credință cu „O, Doamnă poezie, ucenic/ rămân în veac...
Evă lăturalnică
de Simion Cozmescu
rupe moartea o coastă de la mine și seceră cu ea de fapt cum să spun sunt supravegheat camere de filmare shake hand nu respira și cosește bate coasa o aud urlând heavy trash spre death music...
7 Haiku-uri
de Cosmin Soameș
Crimă Am ucis moartea Zdrobindu-mi ceasul. Acum Nu mai există timp. Alunecare... Oameni putrezind În vechiul sanatoriu; Vieți ce se surpă. Make love... Muge războiul, Vomită pământul. Eu Protestez...