Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Aluneca"11552 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
39 rezultate
CI

Catalin Ionescu

AutorAtelier

Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.

2 poezii, 0 proze

crisan teodoraCT

crisan teodora

AutorAtelier

O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..

3 poezii, 0 proze

crisan gabrielaCG

crisan gabriela

AutorAtelier

REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...

10 poezii, 0 proze

IO

ivan ion ovidiu

AutorAtelier

Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...

2 poezii, 0 proze

C

Chwoika

AutorAtelier

mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...

1 poezii, 0 proze

Petru AnghelPA

Petru Anghel

AutorClasic

Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...

1 poezii, 0 proze

Alexandrina MateescuAM

Alexandrina Mateescu

AutorAtelier

Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.

22 poezii, 0 proze

Albu Marius SilvanAS

Albu Marius Silvan

AutorAtelier

Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.

19 poezii, 0 proze

valeria tamasVT

valeria tamas

AutorAtelier

M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.

783 poezii, 0 proze

Aluneca

de iacob ciprian

Alunecă un bob de apă sărată Din coadă de ochi de fată Pe obrazul îmbujorat Se despică,șiroaie pe nas, Obraji,în părul aproape negru! Alunecă un bob de apă sărată În colțul buzelor de fată Și...

PoezieAtelier

Alunecă

de Sorana Petrescu Felicia

alunecă pe dunga neregulată, zgâriată de pixul fără pastă al destinului. alunecă în timpul fără clipe, ceasornicul, stricat, din cui, bătut în palma dreaptă a Mântuitorului. alunecă într-o imagine...

PoezieAtelier

Aluneca mana....

de mara manolache

Alunecă mâna pe chipul tău plin de stele, alunecă pe flori,pe cărări inchise cu gândul la izvoare și păduri cochete. Alunecă pe frunze,pe culori inchise uitate de tine,culese de mine. Mi-e dor de...

PoezieAtelier

Alunecă iarna

de Alice Diana Boboc

alunecă iarna - iar și din nou același cuvânt cu frunze călite de frig și presărate cu pământ ce scapă de ger sub un rug negru de vânt și zboară și zboară și lasă în zi o picătură de ceară cu margini...

PoezieAtelier

Aluneca încet

de Nistor Mircea-Iulian

Intinsă printre flori de mai, Cu vălul alb alunecând pe tâmplă, Stătea privind icoane dragi, Citind din cărți prea sfinte. Și se gândea la corcoduși în floare La primăvara ce-aducea căldură, Lăsând...

PoezieAtelier

Alunecă cuvântul

de mara manolache

Alunecă cuvântul în lipsa unui anotimp perfect se pierde strălucind rătăcind prezentul. Pe urmele zăpezii înfiorată de obraznicul frig încă răscolesc, mai caut fulgul meu din poezii. Tremură pădurea...

PoezieAtelier

alunecă fiori în linul clipei

de Ștefan Petrea

alunecă fiori în linul clipei cu ochii tăi când ochii îmi îmbrac și-ncalț sărutul unde-i rostul pipei pășind cu șoapta-n basmului iatac. de te mai cheamă zarea, înfiripe-i uitare, că-i odraslă rea de...

PoezieAtelier

Alunecă, mai harnică, sau rug

de Iulia Elize

Îți bat la uși trei crai, căci ești duioasă Pe pieptul plin, mărgele vin să-ți cânte Și n-aș putea mai mult, din oase `sânte Ca să își spun că ești, prea mult, frumoasă! Dar lumea nu e numai despre...

PoezieAtelier

Alunecare

de Hojda Viorel

Alunecare —————————————————————————— Alerg. Și simt durere. Și merg Și mă doare. ......... O, zei bicisnici și strigoi ! Ce este soarta pentru voi? Căci sunt eu cel ce cade; oare? Și alunecă În...

ProzăAtelier

Alunecare din moarte

de Diana Rizoiu

Zgomote surde se sparg de ziduri. Sunete alunecă drept sânge pe perete. O mână udă de lacrimi rotește iluzii Sfârșite de vise alunecate din minți nebune. Clocot de speranțe explodează în fața...

PoezieAtelier

Alunecand printre oameni

de va rog sa stergeti acest cont

O viata daca as mai avea As aluneca printre oameni Privind cum trotuarul de asflat se dilata spre cer Mii de petale rosii cad din cer fara sens Le ating si ma cuprind ca un vant de flori Si deodata...

PoezieAtelier