"Acelei care pleacă" – 20044 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
ABAlexandru Bogdanovici
Născut la 8 iunie 1924, la Soroca, Basarabia, Alexandru (Șura) Bogdanovici urmează în aceeași localitate cursurile școlii primare și ale primelor clase de liceu, întrerupte de întâia sa arestare, iar clasele a VI-a și a VII-a (1938-1939) le frecventeză la Liceul Internat din Iași. Din martie și până la 23 august 1944 se află, împreună cu familia, în refugiu, la Râmnicu-Vâlcea, unde au locuit în strada Știrbei Vodă nr. 29. Din pricina altor privări de libertate, n-a izbutit să-și susțină bacalaureatul decât în anul 1947. A fost clasificat al 14-lea, din 104 candidați; șef al acelei promoții a fost viitorul profesor universitar, critic și istoric literar Liviu Leonte, care a avut neajunsuri nemeritate din pricina noii și ultimei arestări a colegului Bogdanovici, în 1948. Tot în 1947, Alexandru Bogdanovici se înscrie la Facultatea de Drept și Filosofie din capitala Moldovei. În anii 1939-1940, a frecventat și absolvit cursul de limba italiană la L’Istituto di Cultura Italiana in Romania,...
6 poezii, 0 proze
HBHenri Bergson
Premiul Nobel pentru Literatură în 1927. Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof evreu francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust. Studiază la Ecole Normale Supérieure unde obține în 1881 examenul de agregat în filozofie. În 1889 își susține doctoratul în litere cu două teze: Essai sur les données immédiates de la concience și Quid Aristoteles de loco senserit. A fost numit profesor la Collège de France în 1897, a făcut politică și, după primul război mondial, a fost interesat de chestiunile internaționale. Este foarte apreciat pentru remarcabilele sale opere filozofice, care i-au adus Premiul Nobel pentru Literatură în 1927. Filozofia sa este una dualistă – lumea acoperă două tendințe aflate în conflict – forța vieții (élan vital) și lupta lumii materiale împotriva acelei forțe. Ființele umane înțeleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă...
0 poezii, 0 proze
OIOana Iacob
Sunt o bucovineanca de 24 de ani, care are nostalgia tarilor de la sud si pasiunea lucrurilor care raman. Scrisul este unul dintre lucrurile care raman. Cel putin asa se spune. Vreau sa ma dezvolt, vreau sa cresc, vreau sa devin, la randu-mi, unul dintre acele lucruri care raman.
1 poezii, 0 proze
GLgeorge lupascu
M-am nascut undeva prin Bucovina, in vremuri in care omenia era un concept mult mai bine definit la modul practic, decat acum. Restul,am sa va spun altadata,ca pe un fel de poveste la gura sobei,intr-o iarna,ca acele de care-mi amintesc ca erau in anii copilariei mele.
64 poezii, 0 proze
Vitalyus Maximus Decimus!!!
Daca iubesti intradevar stelele,priveste spre ele si chiar daca ajungi pana la ele,sa nu uiti niciodata ca FERICIREA este mult mai departe!!! Vei realiza cand vei privi inapoi asupa vietii tale ca momentele in care ai trait cu adevarat sunt acelea in care ai iubit si ai facut lucruri in spiritul dragostei...Nu plange pentru ca a apus soarele,lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele.... Azi sunt aici,maine nu se stie,dar poimaine dispar!!!
1 poezii, 0 proze
HSHelena Schmetterling
Despre mine stiu sigur ca mi-ar fi placut sa fiu o printesa medievala. Sau sa ma plimb cu Stanescu mana in mana prin Union Square, sa-mi povesteasca despre cercuri si despre iertari. Despre ceilalti oameni stiu doar ca cel mai mult ma enerveaza momentele in care ma trateaza ca pe o femeie obisnuita. Sau acelea in care se pierd in jumatati de gesturi. In proiecte de vise netraite niciodata pana la capat. Cel mai des ma indragostesc iremediabil de aceia care valseaza in voie si dupa bunul plac pe portativ si-mi soptesc impletituri decente precum, iubito, while you’re traveling with me, desigur ca, you’ll never see the end of the road si baby, I think this is a song of hope. Mda. Si alte maruntisuri sentimentale de genul. Despre viata mea stiu doar ca imi scapa mereu printre degete momentul in care m-as putea aseza nestingherita pe un scaun, fie si numai pentru o clipa scurta de surpare in mine insami. Sau de adevar pe stomacul gol. Dar asta este alta poveste. Despre sufletul meu stiu...
17 poezii, 0 proze
MAMandra Ana-Maria
Pe 23 iulie 1986 m-am grăbit să ies în lume, să descopăr acele sunete pe care 7 luni le-am auzit și doar întruna m-am întrebat de unde vin. Copilăria a fost ca o minge de ping pong între viața la țară și viața la oraș, între natură și antropic. Școala generală m-a despărțit de prieteni și mi-a adus colegi. A urmat liceul. Prietenii eterne, clipe de vis. Anul 2005 a fost anul absolvirii. Pe scurt, v-am povestit 19 ani. Anexă: Scriu din plăcere, o mică pasiune care nu poate fi înăbușită. Nu zic că am talent. Iar dacă îl am, mai e până să îl fructific. Sper doar că veți înțelege ceva din ceea ce scriu. Dacă o singură persoană va înțelege, înseamnă că nu am scris degeaba.
328 poezii, 0 proze
EHEduard Anton Hazu
Am făcut multe năstrușnicii la viața mea și multe ar părea interesante pentru unii temerari în explorarea vieții din trecutul apropiat, parcă mai plină de sevă, mai ales că lumea de azi are mai puțină substanță, mai puțină adâncime. Totuși, cel mai important lucru din viața mea mi s-a părut "ÎNTOARCEREA LA CREDINȚÃ", ca fiind cea mai motivată formă de existență. Din acel moment am început să înțeleg lumea, locul meu, raportarea la divinitate. A mai fost de ajuns un imbold lumesc, o încurajare și ... am început să scriu. Mai sunt încă oameni minunați și mi-am propus să scriu despre ei așa cum i-am perceput eu. Intotdeauna m-au impresionat oamenii speciali, oamenii daruiți și dăruiutori. Simt că sufletul meu vibrează pe fregvența oamenilor desăvârșiți, ceea ce mă face să cred cu adevărat că în adîncul conștiinței noastre există implantat, de la "Facere", cipul acelui om desăvârșit care a existat candva în Gradina Edenului - Adam. Trebuie să înmulțești darul Domnului în toate. Dacă ști...
2 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
SISorin Iordache
Incerc ca nu uit gandurile proprii. Mai tarziu acele amintiri le reiau si le pun pe hartia murdara. O varianta revizuita, sub trecerea timpului, a ceea ce a fost candva gandit. Alteori scriu pur si simplu haotic pentru ca imi trec prin cap anumite ganduri care vreau sa le am mai departe alaturi de mine. Pentru asta nu imi lipseste niciodata hartia. Eu nu scriu pentru a scrie, eu scriu pentru a nu uita.
7 poezii, 0 proze
Acelei care pleacă
de Eugen Galateanu
Vei fi mereu aici Alături de tristețe Ca un dulap cu ușile deschise Ca poza sepia din alte vremi Vei fi mereu aici Cu fiecare pas ce ne desparte Cu fiece minciună nerostită Ca jumătatea mea ruptă din...
Cisterna cu lacrimi
de serban georgescu
Există doi limacși pe inima mea: unul este Patria, celălalt Mama mea. Promiscuitate impusă. Pe mine viața mă ruginește. Barca mai trebuie trasă și pe mal. Călăfătuită, etc. Poți să fii îndrăgostit,...
Citadela
de Antoine de Saint-Exupery
De prea multe ori am văzut mila rătăcindu-se. Noi însă, cei ce guvernăm oamenii, am învătat să privim în inimile lor si să nu acordăm grija noastră decît celor demni de atentie. Refuz să am milă fată...
(de)posedat
de Daniela Luminita Teleoaca
vine o zi în care te hotărăști în sfârșit să-ți scoți la vedere soarele și câmpia știința ta vs. nepriceperea într-ale timpului felul personal de a-ți trăi fericirea / marile frici amestecul de...
Uitându-mă la trecut
de nicolae costel alin
Uitându-mă la trecut Era trecut de vârstă majoratului și parcă își dorea să exploreze și el lumea din afară curții unde își petrecuse copilăria, fusese un copil cuminte crescut de bunica lui după...
Retina lui Homer (I)
de Nichita Stănescu
Titu, îti scriu cu mare gràbire pentru cà nu am loc de stat si mà aflu tocmai într-o garà. N-am nici un cuvînt potrivit la îndemînà, de aceea îti scriu razna si de-a dreptul. Trenul àsta lenes...
Puterea de a visa
de Petrasuc Ionut
E dimineata, soarele isi picura in stropi mici de stralucire razele sale. Imi acopera fruntea apoi ochii pentru ca in final sa-mi inunde toata fata fortandu-ma sa trec din nou granita. Ma dau jos din...
când toată lumea pleacă
de Nuta Craciun
o distanță va veni să latre la tine așa mi-ai spus te va împușca fără milă dimineața te vei trezi ținând în mâini un porumbel mort te vei întreba pe tine cât te va lăsa moartea să aștepți îmbrăcat și...
Să crești bine
de Florin Andor
săreai de-a lungul acelei cărări iarba prea înaltă se hrănea cu sunete ciudate alergând toate fricile din urmă realitatea născută a unei singurătăți între unu și unu alegeai maya niciodată înlănțuit...
Iubitii Diavolului
de Doru Alexandru
III Iubitii Diavolului Sunt ca un Dumnezeu care se stinge fara cunostinta Iar tu refuzi, refuzi sa ma conjuri; sa te conjur... Se trezise din nou alaturi de Karo. Erau inca unul in bratele celuilalt,...