Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Acel ceva dintre aripa si aer"20166 rezultate

0.06 secundeMeilisearch
40 rezultate
OJ

ozanda johanes

AutorAtelier

Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..

4 poezii, 0 proze

CA

Chirica Andreea

AutorAtelier

Sunt doar un cosmar a unei copile prost inspirate , ce m-a uitat in acest canal infernal al lumii si incerc sa supravietuiesc cum pot . Am incercat ( si inca incerc) sa duc o viata normala , si am copiat toate gesturile si aclimatizarile celor din jur ; asa ca m-am casatorit si am facut un copil . Mi-am dat seama ca nu este atat de urat pe cat pare , ci doar plictisitor uneori . Dar....atata timp cat un nebun ca mine isi duce veacul intr-o astfel de lume , mereu va gasi ceva atractiv , sau ceva de care sa se lege pentru a-si infrumuseta viata . Unul dintre acele lucruri este copilul meu LUKE ..... un vis devenit realitate :X .... o utopie a unei vesnicii abstracte .

1 poezii, 0 proze

D

Da

AutorAtelier

Ma numesc Andrii-Vlad Popa (numele mi se trage de la Andrii-Popa) si scriu pentru a-mi exprima trairile acumulate in aproape 40 de ani, pentru a compune, cu multa ravna, povesti ilar-scabroase din diverse franturi de viata ce palpita in jurul meu si pentru a scoate in evidenta deliciul unui discurs marait, cu ochi holbati si nas saltat strasnic in sus. Unele dintre situatiile redate nu au fost traite de mine, eu doar scriu ce as fi facut daca as fi fost intr-una dintre acele situatii. Inca ceva, contrar aparentelor, nu sunt "de gasca", astea sunt chestii de domeniul trecutului, de la 20 ani nu mai sunt in nici o gasca, ma vad doar, cand si cand, cu unul si cu altul, unii oameni foarte apropiati. Ar mai fi de spus ca, in 2006, imi pusesem singur pseudonimul "Da", pe care acum nu il mai pot sterge, insa am ales sa imi pastrez totusi vechiul cont si sa nu imi creez unul nou.

14 poezii, 0 proze

Honoré de BalzacHB

Honoré de Balzac

AutorClasic

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d.18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre,[1] G. Vannier cât și de filozofi ca Alain, Albert Béguin el a fost privit ca fiind un vizionar de către Albert Béguin. Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte. El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul...

27 poezii, 0 proze

Adriana Marilena StroilescuAS

Adriana Marilena Stroilescu

AutorAtelier

Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...

221 poezii, 0 proze

vorniceanu  ionutVI

vorniceanu ionut

AutorAtelier

Despre mine nu pot sa spun decat ca sunt un om normal cu ceva special...Acel ceva care se intalneste la multi,acel ceva care iti da putere sa transformi pana si cea mai amara lacrima intr-un sentiment pus pe hartie.. Acel ceva care iti da lumina in suflet si putere sa mergi mai departe.. Cred ca in final tot ce conteaza e sa lasi o urma.. O las si eu cum pot.

38 poezii, 0 proze

Popa VivianaPV

Popa Viviana

AutorAtelier

Acum am inceput sa scriu poezii...am 13 ani, si locuiesc in Galati.Puteti comenta orice referitor la ele, important este sa fie citite! :) ~~~~~~ Am inceput sa scriu poezii acum 3 ani. Acum nu mai am 13, ci 16 ani, iar domiciliul nu este relevant. In decursul acestor 3 ani, m-am orientat catre latura umana a liceului, si anume sectia de filologie, lucru care, cred eu, m-a maturizat, deopotriva, in gandire si in scris. Am luat o pauza lunga... am lasat noi sentimente si trairi sa se adune si am asteptat o explozie poetica, acel ceva care sa ma determine sa ma exprim iar in scris cu usurinta cu care o faceam la 13 ani si, in sfarsit, acest lucru s-a intamplat, sau cel putin asa sper. Va prezint acum rodul creatiei mele actuale care, as indrazni sa spun, se ridica deasupra celei anterioare. ~Viviana. P.S. Chiar si la 13 ani, descrierea initiala mi se parea mult prea simplista, infantila si insipida. ~~~~~~~~~ Se pare ca explozia poetica are loc, pentru mine, din 3 in 3 ani. Si uite-asa...

37 poezii, 0 proze

Traian Cristian NoeTN

Traian Cristian Noe

AutorAtelier

Nu este mai frumos sa ne dorim sa iubim, sa ne dorim sa nu mai gresim deloc, sa nu suparam pe nimeni, sa avem permament in vedere ca trebuie sa binedispunem persoana din fata noastra de fiecare data, sa zambim de cate ori privim..., sa gandim pozitiv, sa nu existe " daca, poate " ...? Daca iti doresti cu adevarat ceva, acel ceva il poti avea cu siguranta atunci cand intr-adevar simtzi ca il vrei. Trebuie sa simti ca vrei. Succes maxim Imi doresc sa cunosc oameni buni

13 poezii, 0 proze

DL

dan liberman

AutorAtelier

Nascut pe 16 iunie 1968. Contact: dan.liberman1968@gmail.com Profil: Sensibil, rece, brutal, strain in propriul destin. In cautare de altceva, de acel ceva ce poate schimba fie si pentru o clipa tortura cotidianului. Mult prea legat de timp, de forta clipei care ma zdrobeste. Timorat de finitudinea inexorabila. Intr-o viata viitoare, poate un fluture albastru. Azi, aici si acum, o incercare, un gand, o clipa, o bataie de aripa. Asta sunt eu.

5 poezii, 0 proze

Deleanu DragosDD

Deleanu Dragos

AutorAtelier

- De ce atunci cand incerc sa fac ceva bine, sa fac un lucru bun, totul iese rau si adesea dezamagesc persoana de langa mine? De ce ma mai chinui atunci? Ma chinui tot timpul sa zambesc si sa-mi exprim doar gandurile bune pentru ca sa fiu privit ca un om normal... - Si dupa cum un bun prieten al meu spunea: "Gandindu-te la literatura stii, deci gandesti ca scrii altceva fata de altcineva nestiind ca acel altcineva s-a gandit ca scrie altceva fata de acel altcineva"

26 poezii, 0 proze

Acel ceva dintre aripa si aer

de Nichita Stănescu

Prietenul meu de o viata, poetul Grigore Hagiu, cu infinita lui timiditate, mi-a spus doua, trei vorbe despre cutremurul care ne-a indoliat tara. Nu pot sa-i reproduc intocmai cuvintele, dar sensul...

ProzăClasic

Fata viselor mele...

de Andrei Dumitrescu

Fata viselor mele...? Roxana...Interesante vise pentru mine daca ea este soarele lor cel din urma...Ca si cum ea ar fi inteles lumea,iar eu nu as fi putut-o intelege nici macar pe ea in cea mai mica...

ProzăAtelier

Cântec

de Vasile Dumitru

Căldura stătea între garduri ca o pastă groasă. A venit dinspre Caramanu, tocmai din zarea vineție și tremurătoare, cursă dintr-un soare care ardea încă din zori. A trecut de movila de nisip,...

ProzăAtelier

mă numesc Erza

de Mondea Adrian

motto: "nu suntem străini / suntem azilul lumii" - Mariana Cornea Cu siguranță nu mi se va lua în nume de rău dacă recunosc că în fiecare din noi există "aripa", acea dulce vibrație, acel dor de zbor...

EseuAtelier

Dragoste salvatoare

de Dragoș Vișan

Iubirea poate fi verificată numai în împrejurările care cer sacrificii, pentru dovedirea atașamentului deplin între parteneri. Iubirea nu poate fi acordată niciodată compensatoriu, ca premiu, pentru...

ProzăAtelier

Marele albastru de Madagascar

de rechesan gheorghe

Aveam, prin clasa a VII-a, un coleg pe care-l detestam toți. Pînă și numele-i urîcios, Mirel Boțoghină, sugera un tip nesuferit. Boțoghină era un grăsan împiedecat, cu fața ca un bostan încrețit de...

ProzăAtelier

La spital...

de Raluca Oana Helgiu

Există lucruri pe care e bine să nu le spui nimănui. Poate nici mamei. Și, dacă ai putea, nu ți-ai spune nici ție. Iar acel ceva este legat de soțul tău, de faptul că s-a îmbolnăvit groaznic și tu nu...

Atelier

La spital...

de Raluca Oana Helgiu

Există lucruri pe care e bine să nu le spui nimănui. Poate nici mamei. Și, dacă ai putea, nu ți-ai spune nici ție. Iar acel ceva este legat de soțul tău, de faptul că s-a îmbolnăvit groaznic și tu nu...

Atelier

Spre necunoscut

de nicolae tomescu

Au coborât grăbiți din tren. Radu a plătit și și a lăsat pachetul la casa de bagaje apoi au cumpărat bilete spre Hașag. La câteva minute, după ce s-au urcat, trenul s-a pus în mișcare. -Astăzi o să...

ProzăAtelier

Aripile fermecate

de Mihaela Rascu

A fost odată, cum nu s-a mai pomenit de-atunci, un fiu de împărat care își dorea mai mult decât orice să zboare. În dorința lui cea mare, se cocoța pe acoperișul palatului în care trăia cu împăratul...

ProzăAtelier