"Aceiași tați, aceleași mame" – 20244 rezultate
0.08 secundeMeilisearch
EGEugène Guillevic
Eugène Guillevic (semnând adeseori sub semnătura simplă Guillevic) a fost unul dintre cei mai mari poeți francezi ai secolului XX. Stilul său, foarte direct dar și sugestiv în același timp, se caracterizează prin respingerea metaforelor. A fost tradus în mai mult de 40 de limbi diferite în 60 de țări. A primit, printre altele, Premiul Goncourt (1988), Marele Premiu Național Pentru Poezie (1984) etc. *** Eugène Guillevic (Carnac, Morbihan, 5 août 1907 - Paris, 19 mars 1997) est un poète français de la seconde moitié du XXe siècle. Il ne signa jamais ses nombreux recueils que de son seul nom, Guillevic. Il vient au monde dans le paysage pierreux et marin de la Bretagne. Puis son père, d'abord marin, se fait gendarme et l'emmène à Jeumont (Nord) en 1909, à Saint-Jean-Brévelay (Morbihan) en 1912, à Ferrette (Haut-Rhin) en 1919. Après avoir passé un baccalauréat de mathématiques, il est reçu au concours de 1926 dans l'administration de...
2 poezii, 0 proze
Evie Lowe Stella
Dragă tată, Din nefericire aseară am ajuns acasă la D. abia pe la opt, când ușa de la intrare scârțâie dacă încerci să o sugrumi. Am lăsat-o baltă și Mai bine îl omor pe D., ceea ce am și făcut. Mai departe nu m-am mai deplasat prin apartament decât în genunchi. Sub patul lui am găsit o cutie de confetti resigilată artizanal, cu scotch. Apucând-o cu mâna stângă, am încercat pentru prima oară în viața mea să eructez zgomotos (in memoriam, probabil). N-am reușit. Am căscat. Fără poftă. Benzile adezive s-au rupt, capacul s-a ridicat. Sinceră să fiu, în momentul ăla mi se părea că adevărata succesiune e cu totul alta. Mâinile Mele au plonjat înăuntru și-am văzut că pe Degetele Lor Lipicioase se înghesuiau aceleași confetti roșii care burdușeau și Sângele Sărmanului D. Am scormonit mai departe și aha: pe fundul cutiei era o scrisoare, adresată mie (de aici încolo, apa din cadă s-a tot revărsat peste buza de fontă, Gâlgâind În Surdină). Am citit repede: era vorba despre același lucru, sunt...
3 poezii, 0 proze
Amy
Inca in incercarea de a dezlega misterele vietii...inca in imposibilitatea de a afla daca tot ceea ce spunem ca exista exista cu adevarat...daca realitatea este aceeasi pentru toti... Pana atunci..studenta la Jurnalism...
2 poezii, 0 proze
AVA V
Ar fi multe de spus aici dar in acelasi timp nu ar trebui spus nimic. Sunt doar cineva care nu are nimic special. Sunt doar cineva cu multe secrete care iti minte adevarul uitandu-se in ochii tai. Nu ma lua in seama, nu imi place sa mint. Dar o mai fac uneori. Toti o facem. Cine sunt eu, zici? cine sunt eu? Cum as putea sa iti spun tie din moment ce nici eu nu stiu? Sunt doar eu. Si atat!
25 poezii, 0 proze
ESEne Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
IAIordache Adrian
Pt. ca toti poetii sunt nascuti morti, sau cam asa ceva....nu mi-a ramas alta alternativa decat sa ma nasc viu, sa traiesc in aceeasi stare si sa mor tot viu. Dupa - nu stiu ce o sa fie. Oricum, si poetii nascuti morti isi platesc taxele catre Stat :)
9 poezii, 0 proze
MSMarian Stan
Marian Stan este un poet român contemporan. Volumul său de versuri "Ne văd copiii" aparut la editura Curtea Veche în 2009 l-a determinat pe criticul Felix Nicolau sa afirme: "Marian Stan este un autor foarte subtil. El a câștigat pariul pe care l-a câștigat cîndva Creangă: e capabil să se adreseze și copiilor, dar și adulților. De fapt ceea ce face el este să se transpună în pielea copilului, să mimeze infantilul și să facă un proces părinților și adulților, în general. Marian îi vede pe adulți ca pe niște copii ratați și cred că toți, citind această carte, ne putem pune mari întrebări: unde ne aflăm noi acum, cît de anchilozați și de sclerozați suntem." Despre același volum de versuri, poetul Robert Șerban avea să spună: "'Ne văd copiii' este una dintre cărțile din care îi citesc cu bucurie fetiței mele care a 'sărit', nu cu mult, de doi ani. Iar ea stă, ascultă, zâmbește și repetă pe limba-i unele versuri. Ce dovezi mai clare că îi place? Asta pentru că Marian Stan reușește să scrie...
22 poezii, 0 proze
CAConrad Aiken
Conrad Aiken (1889-1973) a fost un poet la un moment dat prețuit de colegii săi de vocație (a fost prieten personal cu T.S. Eliot și cu Malcolm Lowry, de pildă), dar despre care s-a apreciat că nu a atins gradul de excelență al poeților cu adevărat mari ai vremii. Poate și din cauză că s-a arătat preocupat mai ales de melodicitatea versului, de impresionismul notațiilor (poezia, din punctul său de vedere, este „o serie caleidoscopică de momente incandescente”), de un „joc cu ideile deopotrivă de vesel ca cel cu stările de spirit sau cu senzațiile”. În realitate, spunea singur despre sine însuși, el a fost „în căutarea unui fel de poezie absolută, o poezie în care intenția nu ea tât să stârnească emoții doar, ci să convingă de o anume realitate, să folosească emoțiile sau simțul realității (tangențial și aluziv expus) cu aceeași rece detașare cu care un compozitor folosește notele sau acordurile”. Aceasta a contribut fără îndoială să facă versurile sale „excesiv de melodice” și ca...
1 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
GCGeorge Ciorănescu
George Ciorănescu (1918-1993) George Ciorănescu s-a născut la 19 martie 1918 în comuna Moroieni din judetul Dâmbovita, ca al nouălea si ultimul copil într-o familie de învătători (toti cei nouă copii se vor ilustra în munca intelectuală; maximum de notorietate îl va atinge profesorul si scriitorul Alexandru Ciorănescu). Licențiat al Facultății de Drept (1941) și al Facultății de Litere și Filosofie (1947) a Universității din București, doctor în științe politico-economice al Universității din Cluj (1946). Se stabilește la Paris în anul 1948. Diplomat al Institutului de Înalte Studii Internaționale din Paris (1949). Deputat în primul parlament european (Viena, 1954). Publică, în această perioadă, la Paris, volumele de versuri: Ystud. Poeme amare, 1950, Codicil, 1952, Poeme fără răspuns, 1952, Poeme prea târzii, 1954. Va pleca la München, unde va lucra la postul de radio Europa Liberă (1953-1955, 1958-1965). Membru fondator al cenaclului Apoziția (1969) și directorul revistei cu același...
1 poezii, 0 proze
Aceiași tați, aceleași mame
de Jianu Liviu-Florian
Aceiași tați, aceleași mame Din tatăl meu m-am hrănit eu. Așa cum am mâncat din mama. Ei, amândoi, mi-au fost mereu Pământ din care mi-am luat hrana. Nici nu știam când îi mușcam, Când mai rupeam din...
poeme de iubire
de x
Cu-aceiași ochi privim peste planetă, Cu-același suflet plângem când o doare, Aceleași mâini ne mângâie copiii Și păru-i răvășit de-același soare. Ne înțelegem uneori prin lacrimi Când soarta ne...
Nu avea nici un rost
de elena gheorghiu
O zi de coșmar ca la mai toți românii de rând. Eleonora venită acasă de la școală îi spune mamei sale care avea vârsta lui Matusalem: -Azi mi-au mers toate doar pe dos. Acum trei ore un pescăruș și-a...
Vis de Crăciun
de Jianu Liviu-Florian
Vis de Crăciun Visez o seară de Crăciun, În care să aduc bomboane Ca moșul care nu sunt bun, Printre biserici, la icoane – Și în același vis, vestire, Aceleași daruri pentru sfinți, Să le aduc în...
Așteptări tulburate
de VIORICA UNGUREANU BERTEA
1. Mama tăcea pe fruntea ei broboane de aur deslușeam eu i-aș fi cuprins mâinile umerii aduși eu îmi tăiam degetele și păsărilor ce în ochiul mamei cuib și-au făcut drept hrană le aruncam mama tăcea...
CEI CARE IÞI IAU TOTUL - poeme - VOLUM DE DEBUT
de VIORICA UNGUREANU BERTEA
ÎNTÂMPINARE O poetă surprinzător de matură este VIORICA UNGUREANU BERTEA, a cărei scriitură dovedește deopotrivă un puternic talent nativ și o inițiere completă în secretele poeziei moderne. Un poem...
Cina cu burghiul
de remus radu
Ratoii impotenti dau ficatul cel mai bun In custi din lemn nu mai inalte de juma’ de metru, aranjate pe cinci rinduri intr-una din halele fermei, isi petrec viata 135 de ratoi lesesti. Fiecare in...
In horoscop, la pesti
de Mihai Hendea
Un copil primește un cadou de la tatăl său proaspăt întors dintr-o călătorie în interes de serviciu. Chicotitul și săruturile ce presează obrazul ras și mirosind a after shave trezesc în părinte...
Shoah- Drama unor suflete.
de Eden Horowicz
Shoah – Drama unor suflete(Hendel©) Rememorez. Imi privesc din nou, cu nostalgie dar si furie, numarul. Numarul care mi-a fost dat sa il port, precum i-a fost dat nazariteanului sa poarte crucea....
Poveste fără sfârșit
de corui mihai george
Într-o zi, dis de dimineață, m-am trezit așa cum mă trezesc în fiecare dimineață. Atâta doar că altfel. În dimineața asta am simțit de la bun început că e ceva diferit. Total diferit. Am deschis...