"Absurdul și muțenia. Gândurile 1" – 8027 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
LCLeucuta Cosmin
Am avut candva ambitia sa scriu un roman inteligent si original. Am abandonat ideea pe moment, si m-am dedicat unor scurte povestiri care evoca prietenia, razbunarea, dragostea, razboiul, singuratatea, ingeri si demoni (per se), absurdul si pedeapsa omului. Doresc sa arat lumii ceva din nebunia oricarui tanar. Niciodata sa nu crezi un om care pretinde ca scrie numai pentru el. Aceasta este cea mai veche minciuna a scriitorului. Eu incerc sa refac realitatea din jurul meu si din jurul nostru, si uneori reusesc, iar alteori esuez cat se poate de magnific. Las restul in seama cititorului. Si tot felul de prostii de genul acesta in continuare ...
2 poezii, 0 proze
STSorin Teodoriu
Sorin Ott Teodoriu, născut pe 27 aprilie 1961 la București. În viața de zi cu zi, economist la o firmă din capitală, absolvent al Academiei de Studii Economice. În timpul liber citesc și uneori scriu. Îmi plac lucrurile simple, urmăresc din umbră cotidianul, dialogurile, le rețin ca apoi să le aștern pe hârtie. Subliniez absurdul și prostia, spunea cineva că-s misogin – personal sunt de alta parere. Prostia și ignoranța nu aleg. Ca apariții: proză scurtă ‘Sache și Meduza’ în revista Europeea, în revista de literatură Banatul - proza scurtă ‘Petale’, în revista Conexiuni din New York prozele: ‘Geta’, ‘Concurs’, ‘Trofeul’ ‘Șosete cu inimioare’, ‘Pantofi de lac’ și ‘Ciorbă cu potroace’, în revista Oglinda Literară - ‘Tocmai azi!’ și ‘Trofeul’, în Cafeneua Literară - prozele ‘Corina și Costel’ și ‘Tocmai azi!’, în revista Visul - proza ‘Cantautoarea Maria Gheorghiu muzica folk la sfârșitul anului 2006’, ‘Ultima toamnă’, ’Nod cu buclă pe dreapta’, ‘Trofeul’, în revista Arcada - prozele...
236 poezii, 0 proze
BPBoér Péter Pál
M-am născut în Oradea, acum 53 de ani. Nu pot spune că viață m-ar fi tratat cu mîini înmănușate, dar încă sunt în ring! Membrii mei de familie, mă consideră hiperoptimist, cred că au de ce. Deodată îmi place umorul - inclusiv satira, absurdul - și romantica. Sunt vesel, amar și vice-versa. Există lucruri pe care le iau prea în serios. Mă consider foarte empatic, tolerant. Toată viața mi-am trăit-o în Transilvania. Prin Mama, am legături stranse cu secuimea, dar ei, cu Tata, au luat-o deja pe calea stelelor. Ma intereseaza foarte mult teologia, filosofia, limbile străine, literatura, și multe-multe altele. In tinerete am început să scriu poezii, dar proza scurtă a devenit marele favorit. În forma tiparita (in lb. maghiara) mi-au apărut volumele "Nagyító alatt"-(Sub lupa) "Le a láncokkal"-(Jos cu lanțurile, "A nonkonformista"-(Nonconformisul"). Am publicat in Revista familia, revista Comitatus, revista Várad, antologia "7torony" si Brassói Lapok. Pe Web apar la: 7torony...
22 poezii, 0 proze
FGFredy Goldștein
Un colaborator de scurtă durată a revistei avangardiste Alge (a semnat doar în două numere din 1931), Fredy Goldștein avea la acea dată doar 6 ani. A spus câteva ”povești” transcrise în revista Alge de către Gherasim Luca. Încadrabilă în sens larg în familia prozelor urmuziene, ”poveștile” lui Goldștein sunt totuși de o factură relativ inedită (practicând, în mod diferit față de ceilalți algiști, ”delirul juvenil” specific publicației). Bâlbâielile, rectificările, onomatopeele și elementele de oralitate, laolaltă cu imaginația suscitată de morbidul și absurdul din România interbelică, remarcate de G. Călinescu mai mult în sens negativ, ar putea fi azi recuperate și valorificate cel puțin ca și curiozitate estetică, dacă nu chiar sub titlu de autenticitate, ca și elucubrațiile în versuri ale lui Petru Popescu-Poetul din revista unu (atât Fredy Goldștein, cât și Petru Popescu-Poetul fiind puțini discutați chiar și de experții avangardei, probabil pe motivul lipsei evidente de conștiință...
1 poezii, 0 proze
HBHoria Bonciu
Horia Bonciu (n. 19 mai 1893, Iași, d. 27 aprilie 1950) este pseudonimul literar al lui Beniamin (Hieronim? Bonciu?) Haimovici (cunoscut și sub pseudonimul de Sigismund Absurdul), scriitor avangardist român. A colaborat la revista Meridian și a scris poeme și romane experimentale. A fost student la Berlin, unde a frecventat cercurile avangardei, mai precis ale mișcării expresioniste. Nu și-a finalizat studiile. Acuzat de pornografie, asemenea unor confrați cum ar fi Mircea Eliade, Geo Bogza sau Mihail Sebastian, i se intentează un proces de presă răsunător în 1937, dar numeroși intelectuali, în frunte cu Eugen Lovinescu, îi sar în apărare. Este considerat de Mircea Cărtărescu în volumul Postmodernismul românesc unul dintre precursorii postmodernismului. Opere * Lada cu năluci, 1932 * Eu și Orientul, 1933 * Poemele către Ead, 1933 * Bagaj, 1934 * Pensiunea doamnei Pipersberg, 1936 * Brom, 1939 * Requiem, 1945 * Pensiunea doamnei Pipersberg, Colecția "Restituiri", Editura Dacia,...
1 poezii, 0 proze
BBBocse Bogdan
Elev al Colegiului National Traian. Sunt pasionat de fantastic, absurd si simbolistica groteasca. Scriu nuvele scurte in timpul liber. Vreau sa public ca sa aflu si parerea celorlalti despre ce scriu.
7 poezii, 0 proze
EIEugen Ionesco
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și cea a marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a...
15 poezii, 0 proze
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
CAConstantin Abăluță
Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un poet, prozator, critic, antologator și traducător român. Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură. În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile. Opera poetică * Lumina pământului, 1964 * Piatra, 1968 * Psalmi, 1969 * Unu, 1970 * Eww Erre, 1972 * Poèmes. Art et poésie (1973); * Există,...
12 poezii, 0 proze
Ungureanu Alexandru
Alexandru Ungureanu N. 7 ianuarie 1957, în București - m. 11 octombrie 2004, la Bacău. Prozator. Fiul juristului Vasile Ungureanu și al Elenei, casnică. Își începe studiile în Capitală, unde după absolvirea școlii generale urmează cursurile secției reale a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proza umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc „Solaris\", al Casei de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa\", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. în 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid mai ales prin inventivitatea, viziunea poetică și romantică, dar și ultramodernă cu care își construia misterioasele povestiri. Debutează publicistic peste doi ani,...
0 poezii, 0 proze
Absurdul și muțenia. Gândurile 1
de razvan rachieriu
Când absurdul e o anomalie cu pretenții veleitare îl găsești în dreapta suferinței în stânga nefericirii deasupra deznădejdii și dedesubtul blazării țâșnește din vorbe vomând cuvinte calomnioase...
366 lecții de haiku
de Maria Tirenescu
Am primit, de puțin timp, o carte interesantă și utilă. Este scrisă de Florin Grigoriu și se intitulează \"366 lecții de haiku\". A apărut în acest an la Editura Amurg sentimental. Cartea are un...
Dincolo
de razvan rachieriu
1.Dincolo de arealul omului se întinde siderarea, prin care se târăște plictisit și solitar nefiindul, ce-și împarte entitățile în categoriile nonființării. 2.Entitățile nonființării au substanță de...
Ioan Vișan & Starea de muțenie controlată
de Ioana Geacăr
Așa definește prozatorul Ioan Vișan trăirea noastră cenușie dinainte de 89 în romanul său de debut, „Cușca elastică”. Ceea ce m-a atras de la început a fost tonul detașat al autorului, neimplicarea,...
Pe scurt
de Anton Potche
9000 de cartoane, pline cu cărți, manuscrise, însemnări, scrisori etc, etc au fost predate Arhivei de Literatură din Marbach de către editura Suhrkamp , după ce aceasta s-a mutat anul trecut de la...
Tacere
de Rusu Raluca
Am vrut să-mbrac o rochie cu flori Dar mi-am amintit de tăcerea ta absurdă Și mi-am îmbrăcat doar dorul surd Și-așa am devenit a n-a Evă Ce vrea să muște Dintr-un "nu te mai iubesc" Dar tu în muțenia...
Servitoarea
de LUMINITA SOARE
Sub muțenia somnului Brațele poartă încă tăvile cu resturi, Le descarcă în subconștient. Înaintez printre mese, dreaptă, zâmbitoare, Anonimii mănâncă și pleacă Mereu alții mereu aceiași, Culeg...
azi patru cai
de Cristian Munteanu
azi patru cai mi-au sfârtecat auzul din el s-a născut o lume absurdă în care claxonul e un moș crăciun explodat în șemineu în care scrâșnetul saboților de frână taie cu ambele capete în care muțenia...
Destin
de Cezar C. Viziniuck
De mic, el Andrei, fusese îndrăgit mai mult de către mama sa decât fratele lui mai mare și vitreg, Marcel. Dragostea maternă găsise în chipul acela îngeresc amintirile copilăriei prin care ea, Maria,...
psi
de ioana negoescu
am observat cum în spatele meu cresc lucrurile forțat. am strigat puțin ca să le sperii să le alung. dar ele se hrănesc cu unii hormoni ai creșterii noastre. degeaba mi se ia umbra. degeaba mă prefac...