Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"A furat și fură iar"24008 rezultate

0.03 secundeMeilisearch
45 rezultate

a-b-c

ColecțieRubrică21 texte

Doua entitati diferite printr-o singura lege

de jkloungsuh

ora-de-televizor

ora-de-televizor

ColecțieRubrică5 texte

agenția de monitorizare a presei Agonia

de Radu Herinean

imaginea_conventiei

imaginea_conventiei

ColecțieRubrică6 texte

O fenomenologie a imaginii si a eului

de sophie polansky

critica-singura

ColecțieRubrică12 texte

"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschiv&#259 și tac când lovesc." – Cosmin Perța

de Raul Huluban

Ultima Generație - Primul Val

Ultima Generație - Primul Val

ColecțieCarte3 texte

Antologia cuprinde 83 de autori de poezie. A văzut lumina tiparului pe 20.11.2005 la editura “Muzeul Literaturii Române”, cu o prefaţă semnată de criticul Lucian Chişu.

de Radu Herinean

Emil BottaEB

Emil Botta

AutorClasic

Emil Botta (n. 15 septembrie 1911, Adjud - d. 24 iulie 1977, București) a fost un poet, prozator și actor român. Este fratele eseistului Dan Botta, precum și fiul lui Theodor Botta, medic, și al Aglaiei. Clasele primare le face la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor. Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. La Nțional joacă în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc. A jucat în numeroase filme, cum ar fi: Se aprind făcliile(1939), Viața nu iartă, 1958, Erupția, 1958, Când primăvara e fierbinte, 1961, S-a furat o bombă (regia Ion Popescu Gopo), 1961, Pași spre lună( tot în regia lui Gopo), Pădurea spânzuraților (regia Liviu Ciulei), 1964, Răscoala, 1965, De-aș fi... Harap alb, 1965, Șah la rege, 1965, Dacii, 1966, Faust XX, 1966, Subteranul, 1967, Columna, 1968, Mastodontul,...

39 poezii, 0 proze

C

Costin

AutorAtelier

Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)

3 poezii, 0 proze

Italo SvevoIS

Italo Svevo

AutorClasic

Italo Svevo (n. 19 decembrie 1861, Trieste — d. 13 septembrie 1928) este pseudonimul literar al lui Ettore Schmitz, scriitor italian. Italo Svevo s-a lansat ca scriitor în 1880, publicîndu-și adesea operele în foileton, în cele mai importnate ziare triestine. A avut norocul să fie meditat la limba engleză de însuși James Joyce de la care a "furat" arta scrierii romanelor. Intelectual cosmopolit și psihanalist amator, Italo Svevo se circumscrie curentului verist, devenind unul dintre cei mai importanți prozatori italieni. Poate cele mai cunoscute scrieri ale sale sînt cele trei romane, O viață (1892), Senilitate (1898) și Conștiința lui Zeno (1923), ansamblul operei sale fiind completat de numeroase nuvele, scrieri autobiografice, epistole și o piesă de teatru. Prospețimea stilului său, situată în antiteza curentului rigorist dominant în literatura italiană, a făcut ca puțini contemporani să-i recunoască geniul creator, abia în ultimii ani ai vieții Svevo cucerind notorietatea...

1 poezii, 0 proze

Florea Maria MirabelaFM

Florea Maria Mirabela

AutorAtelier

Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...

6 poezii, 0 proze

Corneliu Traian AtanasiuCA

Corneliu Traian Atanasiu

AutorAtelier

Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...

583 poezii, 0 proze

MC

Mihail Celarianu

AutorClasic

Mihail Celarianu (30 iulie 1893-1985) a fost un poet, prozator și traducător român. Cunoscut îndeosebi pentru romanul "Polca pe furate", publicat în perioada interbelică și reeditat în 1983 la editura Scrisul Românesc. La sfârșitul anilor '20, a colaborat la revista ieșeană Prospect condusă de Virgil Gheorghiu. Alte cărți publicate: "Poeme și proză" (1913), "Drumul" (poezii, 1928), "Flori fără pace" (1938), "Inima omenească" (poezii, 1966, cu prefață de Perpessicius), "Diamant verde" (roman, 1973, cu prefață de V. Fanache), "Femeia sângelui meu" (roman, 1991), "Flori de foc" ș.a.

5 poezii, 0 proze

DS

Dragan Silviu

AutorAtelier

Nu am biografie. Aveam o bibliografie dar mi-a fost furata. Sunt nebun. Indeajuns de nebun incat sa imi pierd controulul uneori. Indeajuns de nebun incat uneori sa scriu cu toate ca nu stiu sa o fac. Sunt o fictiune. Si voi sunteti.

3 poezii, 0 proze

Sfântul Ioan Gură de AurSA

Sfântul Ioan Gură de Aur

AutorClasic

Cel întru Sfinți Părintele nostru Ioan Gură de Aur (347-407), Arhiepiscop al Constantinopolului a fost un cunoscut episcop și predicator din secolele IV-V, în Siria și Constantinopol. Este binecunoscut pentru elocvența cuvântărilor sale publice și pentru denunțarea abuzurilor de autoritate din Biserică și din Imperiul Roman din acea vreme. Avea o mare aplecare spre asceză. După trecerea sa la Domnul, a fost numit Chrysostomos, din grecescul chrysostomos, care se traduce prin Gură de Aur. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca sfânt (cu pomenirea la 13 noiembrie) și l-a rânduit între Sfinții Trei Ierarhi (pomeniți pe 30 ianuarie), alături de Sfântul Vasile cel Mare și cu Sfântul Grigorie Teologul. Este recunoscut și de Biserica Romano-Catolică, care îl cinstește ca Sfânt și Doctor al Bisericii, precum și de Biserica Anglicană, ambele făcându-i pomenirea la 13 septembrie. O parte din sfintele sale Moaște au fost furate de cruciați în 1204 (amintirea acestui eveniment se face la 27 ianuarie)...

5 poezii, 0 proze

EC

emil cosgarea

AutorAtelier

M-am nascut in Fagaras. 21 octombrie 1953. Am 50.065 ani. Copilaria in satul Vad, intr-n spatiu de o rara frumusete. Acolo este Dumbrava Vadului. Una dintre cele mai mari poiene cu narcise din lume. La cinci ani m-am mutat impreuna cu familia in Fagaras, tatal meu reobtinind dreptul la munca dupa mai bine de zece ani de restrictii. S-a angajat, avocat fiind, jurisconsult la doua gease-uri de pe raza Fagarasului. Primii cinci ani de scoala la Liceul Radu Negru- am amintiri ca fiind un copil excesiv de silitor si foarte mincinos –bun povestitor-. Invatatorul Sipos Ioan ma imprumuta la alte clase, cind lipsea careva dintre invatatoare sa le spun povesti copiilor pe durata lipsei pentru ca astia sa fie cuminti. Si erau. Ma ascultau cu gura cascata si cu degetul in nas. In clasa cincea am fugit in lume cu o barca furata de pe Olt. Gasit, pedepsit si facut de ris. Vreo sase luni de zile nu puteam merge pe strada ca ma aratau toti cu degetul: -Uite-l pe ‘aventurierul’. Clasele a sasea pina...

1 poezii, 0 proze

AA

A

AutorAtelier

.

7 poezii, 0 proze

A furat și fură iar

de milos petru

Rromul, doctor la furat, Operează zeci de uși, După ce l-au amprentat Le tratează cu mănuși.

PoezieAtelier

Ociti si o sa vie

de Daniel Ciolacu

Am imbatranit, fiind tanar, Viata mea tinand pe umar, Potrivind, ascuns de luna, Varsul bland care-acum suna. Lumea s-a nascut sa moara! De cuvinte am o moara Care macina si cerne Versuri bune pentru...

PoezieAtelier

Jecmăneala

de ADRIAN ANGHELESCU

Nerecunoscătorii guvernanți Și politcienii-n general Sunt oare toți atât de diletanți Sau toți șnapani de rang național ? Nu știu că de vreo zece cincinale Oricare angajat contribuia Cu procent din...

PoezieAtelier

Cine fură azi un ou mâine va fura un bou

de Mihail Buricea

Pe vremea rea a unui mare dictator Ce nu lăsa poporu-n libertate Prin multe bancuri se putea lupta ușor Cu obiceiuri strâmbe deocheate În clasa doua dintr-o școală oarecare Un ou adus de-acasă de...

PoezieAtelier

Cimentul

de Alexandru Vizitiu

Cimentul Zarvă, da ce zarvă, nu-ți vine să crezi. Cum?! Exact așa cum spun. Zarvă mare. Că omului nu-i ajunge niciodată. Adică și pînă la urma-urmei care-i mai vinovat? Oamenii aceia străini, cu...

ProzăAtelier