"„Nu credeam să învăț a muri vreodată“" – 21944 rezultate
0.04 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
Clubul Poeților Dispăruți
Interviuri virtuale cu scriitori și oameni de cultură. Răspunsurile nu sunt imaginate, ci sunt rezultate din prelucrări realizate cu ajutorul inteligenței articiale asupra operelor acestora și asupra informațiilor cunoscute despre ei.
de Radu Herinean
Orbulescu Bogdana Ligia
nu credeam sa invat a trai vreodata... nu credeam ca...in lumea asta plina numai de rau...poate exista si bine...nu credeam niciodata in faza ca „se intoarce roata...”...da este adevarat...
1 poezii, 0 proze
barbu raluca
scurta si la obiect fosta inotatoare de performanta credeam ca voi face cariera in sport, dar s-a nimerit sa merg la facultatea de istorie si sa devin reprezentant vanzari la o firma de telefonie mobila... ciudat, nu?... printre altele, cele mai importante, scriu de placere sau...poate de mai mult de atat
2 poezii, 0 proze
IDIoana Dumitrachescu
M-am nascut intr-o zi calduroasa de vara in Oradea.Credeam in povesti cu zane si feti frumosi.Ei nu mai exista.Decat in carti,filme si in muzica.De aceea imi doresc sa ajung o scriitoare buna,Sa dovedesc ca dragostea exista.Nu doar in povesti!
1 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
DIDorotea-Laura Ianc
M-am nascut la 17 noiembrie 1986, la Oradea. Am absolvit ciclul primar intre anii 1994-1998, la Scoala cu clasele I-VIII 'Andrei Muresanu', din localitate. Prima mea'creatie'am scris-o in clasa a treia(era un fel de basm-'Fat-Frumos cu ochiul de panseluta', de 4!!!capitole, fara nici o linie de dialog...) Gimnaziul l-am absolvit la Colegiul National'Mihai Eminescu', la o clasa cu predare intensiva engleza si am ramas tot aici la liceu, alegand profilul de bilingv-engleza. Am inceput sa scriu mai mult de pe la inceputul clasei a9-a, cand ma indragostisem iremediabil(cel putin, asa credeam eu pe atunci...) de un coleg de clasa. Nu imi pot defini stilul, nu prea am un model dupa care sa ma inspir, si un fapt pe care mi-l reprosez extrem de mult e ca nu citesc suficient. M-as bucura daca asa-zisele mele opere ar fi considerate postmoderne, cu toate ca simt ca multe ar mai trebui cizelate, in timp ce altele sunt poate prea cuminti si seci ca sa apartina curentului. Abia astept sa pot citi...
44 poezii, 0 proze
Cristian Broasca
Unul care nu credea dar in timp a ajuns sa inteleaga prea multe fata de cat de visator si de risipitor cu timpul a fost.
1 poezii, 0 proze
CScosmin sirbulescu
M-am născut într-o zi de vară, o zi de Iulie, o zi în care a plouat deși nimeni nu credea că va ploua. De atunci, trăiesc cu impresia că viața ar trebui să fie inexplicabil de frumoasă.
5 poezii, 0 proze
RPrelu purcareata
mai cad lacrimi , mai urmam un vis , am vrea sa credem ca viata isi urmeaza cursul , dar nu e decat o curgere
17 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
„Nu credeam să învăț a muri vreodată“
de Valeria Lioara Roman
Omul. O ființă slabă supusă tentației, riscului, atras de lucruri care fac rău, care rănesc care depășesc puterea de înțelegere. Omul. Plin de pasiuni, de patimi, de năravuri. Stapânit de dezmăț, de...
Nu cradeam!
de Daniel Ciolacu
\"Nu credeam sa invat a muri vreodata\" Si nu caredeam sa-mi vad a mea speranta moarta, Eu, cel nascut cu neputinta de a naste, Eu, blestemat sa port ale sfintilor moaste. Fiind tanar eu credeam c-am...
Odă în metru modern
de Costin Marius
Nu credeam să învaț a muri vreodată, Până ce am fumat prima țigară Ce colegii aproape m-au obligat să o aprind, După ce un 2 luasem la mate, (Oricum părinții m-ar fi ucis). Și-am tot continuat să...
Arta ca monument al despărtirii omului de Dumnezeu
de Savatie Bastovoi
Arta este ceea ce a înteles omul din despărtirea sa de Dumnezeu. Ea este drama despărtirii si a însingurării noastre. Însingurarea este tema centrală în artă si în afară de asta arta nici nu poate fi...
Oameni, locuri și vremuri 29
de nicolae tomescu
A cam trecut vreme de atunci. Multă! Se spune, pe bună dreptate, că anii tinereții sunt cei mai frumoși. Unii, e drept tot mai puțini, sunt nevoiți să asocieze frumusețea anilor din tinerețe cu...
Sori, lumînări și chibrituri
de Nicolae Diaconescu
Mai – Iunie 2004 Sori, lumânări și chibrituri Parcurgeam cu privirea afișul și m-am hotărât. Merg să-l ascult pe domnul …. , nu-i pomenesc numele din motive lesne de înțeles. Îmi spunea cineva că...
Către Eminescu
de Nichita Stănescu
Tu n-ai murit pentru că eu sunt trupul tău care vorbește cu vorbele tale Când drag îmi este mie pe lumea asta cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău, Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești ca și...
Omul e o Indie, o adevarată perlă a Coroanei
de katya kelaro
Locuiesc în țara ușilor închise (În fiecare casă vei găsi un meșter_al_porților_închise, le construiesc precum lutierii vioara, din lemn dar nu se deschid niciodată.) Aceste rânduri nu sunt pentru...