"șuieră un zvon" – 6704 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
RDRoald Dahl
Roald Dahl (n.13 septembrie 1916 - d.23 noiembrie 1990) a fost un romancier, autor de nuvele și povestiri, britanic dar un prolific scenarist de film și televiziune. S-a născut la Cardiff în Țara Galilor din părinți norvegieni instalați aici încă din anii 1880. A fost numit Roald în onoarea exploratorului norvegian Roald Amundsen, un erou național în Norvegia. La moartea tatălui său în 1920, mama sa decide să rămână în Regatul Unit pentru a respecta dorința tatălui de a educa copii la școli britanice. Cu toate acestea, tânărul Roald petrece numeroase vacanțe în Norvegia, în vizită la bunici, el vorbind fluent și limba norvegiană. Avea o înălțime considerabilă, în pașaport figurând înălțimea de 1,96 m! În 1939 se înscrie în Royal Air Force devenind pilot, dar în septembrie 1940 suferă un accident în nordul Africii, în urma unei aterizări forțate. În februarie 1941 revine în cadrul escadronului său și participă la bătăliile din Grecia și Orientul Apropiat. În urma unor probleme de...
1 poezii, 0 proze
Bogdan
sunt un baiat care a suferit si sufera...e ciudat...dar asta este...
15 poezii, 0 proze
ENEmile Nelligan
Emile Nelligan s-a nascut pe 24-XII-1879 in Montreal, Canada, si a murit pe 18-XI-1941. Nascut dintr-un tata irlandez si o mama franco-canadiana, Emile este considerat unul dintre marii poeti simbolisti.Opera sa este puternic influentata de Baudelaire, Verlaine, Rodenbach, Rollinat si Edgar Allan Poe. Un talent colosal, de o precocitate asemanatoare doar unui Rimbaud, si-a vazut publicate poeziile la varsta de doar 16 ani. Dar in 1899 , la doar 20 de ani, in plina forta creatoare, sufera o cadere nervoasa din care nu-si va mai reveni niciodata.Emile nu va mai avea sansa sa-si termine primul volum de poezie care, conform ultimelor note, trebuia sa se numeasca \"Le Récital des Anges\". In 1904, volumul sau incomplect este publicat in Canada, fiind primit foarte bine de catre public, aprecieri de care Emile nu a aflat niciodata. Moare in 1941 si este inmormantat in cimitirul Notre-Dame-des-Neiges...
82 poezii, 0 proze
CSConstantin Severin
Constantin Severin (n. 8 februarie 1952, Baia de Aramă) este un scriitor și artist vizual român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat cursurile Facultății de Chimie și Inginerie Chimică la Institutul Politehnic Iași între 1972-1977, apoi a lucrat ca inginer chimist la Combinatul de Celuloză și Hîrtie între 1977-1991. Studii post-universitare de Economie și democrație (Croația, 1991, bursă Soros) și Societate și cultură (Suedia, 1993, bursă finanțată de guvernul Suediei). Studii libere de artă. A activat ca jurnalist între 1991-2004 la România liberă,Flacăra, Monitorul de Suceava și Obiectiv-Vocea Sucevei. A colaborat la BBC și Europa Liberă între 1992-1996. În prezent lucrează la Biblioteca Bucovinei I. G. Sbiera din Suceava. Este membru al grupului ''3rd Paradigm'', alături de artiștii internaționali Adrian Bayreuther (Germania), Alberto D'Assumpcao (Portugalia), Olga Dmytrenko (SUA) și Izabella Pavlushko (Azerbaidjan). A publicat peste 800 de articole (cultură,...
31 poezii, 0 proze
JBJules Breton
Jules Aldolphe Aimé Louis Breton, né à Courrières (Pas-de-Calais) le 1er mai 1827 et mort à Paris le 5 juillet 1906, est un peintre et poète français. Son père, Marie-Louis Breton, est maire de Courrières. Sa mère meurt alors qu\'il n’a que quatre ans. Il étudie tout d\'abord au collège Saint-Bertin à Saint-Omer où il est pensionnaire, puis au collège royal de Douai. Il fait son apprentissage auprès de Félix de Vigne à Gand et de Gustave Wappers à Anvers en Belgique, puis poursuit sa formation à Paris en suivant les cours d’Ingres et d’Horace Vernet. Il se marie en 1858 avec Élodie de Vigne, la fille de Félix de Vigne. Le couple a un enfant unique, Virginie Demont-Breton, qui naît en 1859 et qui suivra les traces de son père en devenant elle-même peintre. Elle épousera le peintre Adrien Demont. Il est inhumé à Paris au cimetière du Montparnasse non loin de son ami Leconte de Lisle. De formation académique, réaliste, puis naturaliste, Jules Breton fut l’un des premiers peintres...
1 poezii, 0 proze
CFConstantin Fântâneru
Constantin Fântâneru (n. 1 ianuarie 1907, Glodu, județul Argeș, după unele surse în satul Budișteni, Argeș – d. 21 martie 1975, Ștefănești, județul Argeș) a fost un scriitor român care a activat și publicat cu precădere în perioada interbelică. Un veșnic neadaptat, l-a făcut să scrie pe Eugen Ionescu, cu care a fost prieten în tinerețe, că „nu se simte bine nici la oraș, nici în cultură, nici printre oameni, nici singur”. Elenist, a fost profesorul de limbă greacă al lui Constantin Noica. În anul 1932 a publicat singurul său roman, numit „Interior”, roman al adolescentului întârziat. În anul 1942 suferă o depresie nervoasă, din care își revine cu greutate, în anul 1948, când devine profesor de țară. Uitat o bună bucată de vreme, este recuperat în perioada recentă, operele sale (puține la număr) fiind republicate și bucurându-se de interesul moderat al criticii literare. A fost un prozator, critic literar, poet și dramaturg român. Activitate publicistică la Prezentul, apoi la Universul...
1 poezii, 0 proze
TET.S. Eliot
Thomas Stearns Eliot (26 septembrie 1888 – 4 ianuarie 1965) a fost poet anglo-american, dramaturg, critic literar. S-a născut în St.Louis, Missouri și a fost mezinul răsfățat al unei familii cu 7 copii. Mama sa, profesoară și poetă aspirantă, este cea care îi face cunoștința cu poezia. În 1910, Eliot își încheie studiile de filozofie la Harvard, deși frecventează cursurile numai selectiv. Petrece un an la Paris unde scrie Cântecul lui Alfred Prufrock, poemul care îi aduce consacrarea. Aici va frecventa cursurile universității din Sorbona, iar în Anglia va studia și la Oxford. În 1914, pleacă în Anglia cu o bursă de studii. O întâlnește aici pe Vivienne Haigh-Wood, guvernantă, dansatoare și morfinomană. În ciuda protestelor familiei, Eliot se căsătorește cu ea. După moartea tatălui său, în 1919, suferă o cădere nervoasă. În timpul recuperării scrie poemul Țara pustie, devenit simbolul generației postbelice, generație deziluzionată și debusolată, și totodată piatră de temelie a poeziei...
26 poezii, 0 proze
Virgil Maxim
Virgil Maxim (4 dec. 1922, după unele surse 1923-1997) Elevul Virgil Maxim reprezintă unul dintre numeroșii foști deținuți politici care au lăsat urmă de aur în conștiința colegilor de detenție și în închipuirea celor care au auzit doar de el, fără să-i cunoască direct. Numele câtorva dintre aceștia sunt: dr. Traian Trifan, Traian Marian, studenții Valeriu Gafencu, Ion Ianolide și viitorul ieromonah Arsenie, pe atunci: Anghel Papacioc, tineri total dedicați vieții creștine Maxim Virgil s-a născut în anul 1922. Ca elev al Școlii Normale din Buzău, a fost arestat în ultima clasă, și condamnat, în 1942, la 25 ani muncă silnică, pentru apartenența la Frățiile de Cruce. Amnestiat prin Decretul din 23 august 1944, a fost ținut în continuare, timp de 20 ani, într-o detenție ilegală. Smuls din penitenciarul destinat elevilor – Târgșor –, socotit un element ‘periculos’, este aruncat în brațele reeducatorilor din Gherla, unde suferă chinuri indescriptibile. Totuși a supraviețuit torturilor și a...
2 poezii, 0 proze
Efrim Alexandra
eu' imaginea unui suflet singuratic ce nu se poate regăsi printre ' piese teatrale prea înghesuite și mult prea departe ' ''Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare.'' N.Stanescu
3 poezii, 0 proze
AAAndrei Albu
Probabil că momentan ascult Andrieș, sau Pink Floyd, doar așa… ca să imi aduc aminte ca poezia nu trebuie să fie nici vulgară, nici rece, nici complicată, nici macabră nici horror. N-am publicat încă nimic. Mai am destulă cafea și răbdare. Dacă vrei mă mai gasești și aici: amfitrion84@yahoo.com . “Marea Neagră e albastră Și pe mal cartofi prăjiți, Domnișoară, dumneavoastră Ce culoare vreți să fiți? Eu v-aș sugera Doar puțin grena Și nimic altceva.” (Alexandru Andrieș- Culori)
43 poezii, 0 proze
șuieră un zvon
de Florentin Cristian
sursură dota ultimului zvon albastrul în visuri subțiri arde în apă șura de arbori în pâlpâiri curgătoare pasiunea lor își are ceasul ei și ei simt vise de primăvară soarele pune podoabă în coama...
Lingura
de Andre Donescu
Frumoasă iarnă am trăit prin anii ’84 -’85, într-un loc de poveste, situat acolo unde Dunărea se ramifică în două brațe, îmbrățișând între ele insula Ostrovul Mare, o minune pentru mine născut și...
Noaptea Perseidelor
de Ioan-Mircea Popovici
Între sublim şi frumos, un gând drăgăstos o ia noaptea pe jos, la pas desculţ prin stropii de rouă. Un moment m-am oprit să-mi ascult gândul din urmă. Venea după mine obosit. Voiajul la Infinit l-a...
Sângele temniței
de Radu Gyr
Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei, ascult, ascult cum sângele temniței, ca un mare tumult, ca un geamăt abrupt, curge pe dedesubt, curge torent de veninuri amare, ținut în pământ sub...
Povestea țesătoarelor de apă și a vrăjitorului din adâncuri
de Carmen Vințan
A fost odată, ca niciodată, un ținut numit „Fir de Covor”. Denumirea acestuia provenea de la ocupația pe care o aveau locuitorii acestui loc. Aici se găseau covoare țesute cu fir de mătase, cu fir de...
Din casa cu iederă
de Ioan-Mircea Popovici
Eu sunt uşa Din mijlocul plajei cu suflet Gândurile mele trec prin inimă şi minte Iată-le-au plecat cu dorul Le dezmiardă puişorul Unu prinde-o dimineaţă Se opreşte în piaţă La taraba de tir Unde stă...
Simion Gheorghiu
de Livia Georgescu
Provocată de frig, încordarea crudă mi-a fost distrasă de șuieratul turbat al vântului ce dezrădăcina ferestrele de lemn ale unui impunător imobil, un fel de templu ce se oglindea înspre înalt,...
Pseudo-Kynegetykos
de nicolae bunduri
Pseudo-Kynegetykos După cum ne arată învățații și dovezile arheologice, a doua meserie apărută pe acest pământ este vânătoarea. Despre prima nu amintesc nimic nu pentru că stimații confrați-bărbați...
Aeroplanul
de Eleventiu Dante-Usturoi
S-aude întâi un murmur. Un vuiet care crește. Un zvon al depărtării Ce mă neliniștește. S-apropie și urcă, Ecoul își atrage, Reverberat de dealuri Se frânge și se sparge. S-adună și-mi aduce Miros de...
Exod îndărăt
de sebastian a. corn
Exod îndărăt Iată că ne opriserăm (morți și vii) în dreptul depozitelor din afara orașului. Erau pe acolo lungi căi ferate lucioase ca niște anghile trase în fuioare: coborau de pe la constelația...