"înfrunzește mlădița smochinului" – 285 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
NKnizar kabbani
Nascut in 1923, absolvent al Facultati de Drept din Damasc, in 1945, N. Kabbania optata pentru o cariera diplomatica, ocupand pana in 1966 functia de consilier cultural in ambasadele siriene din Egipt, Turcia, China si Spania. El publica primul volum de poezii in 1944: " Inserarea mi-a spus". Apoi "Parfumul iasomiei de Damas". In 1952, apare " Tineretea unui san". Poet al cauzelor sociale, el publica in acelasi an un poem care determina un scandal: "Paine, hasis si luna".fapt unic, Parlamentul sirian se intruneste pentru a judeca scrierile lui Kabbani, calificat ca: "ateu provocator, nedemn sa reprezinte tara sa in strainanatate". In 1967, publica o auto-critica a lumii arabe. Cand i s-a reprosat duritatea cu care i-a critat pe arabi , el spune:"akher el daa'al kay","este cauterizarea prin foc". Inlatura imaginea traditionala a femeii arabe si inventeaza un limbaj nou, cu multe imagini preluate din lumea copilariei. A publicat peste 30 de volume. A murit la 1 mai 1998 la Londra, din...
2 poezii, 0 proze
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
înfrunzește mlădița smochinului
de Crina Albu
în această viață așteptați-vă la minuni dragii mei cornul întunericului țintește să străpungă cerul răzvrătiții sunt pe trepte înalte pozează îmbrăcați în lumină din blană miei nu le este cald frig...
Privind la Israel
de serb ilie
Privind la Israel Din Israel răsar în pârg grădini, Plutind pe cer lumina primăverii, Din ape scos năvodul de lumini Primind pe Hrist” ca Domn al mântuirii. Este smochinul cu frunze frăgezii Scriși...
Ce înfrunzește iarna
de Florentin Cristian
filmul este centrul curiozității peliculei de cercul atenției care sapă curiozități sau comun ca un pom care așteaptă primăvara ca să comporte firul călăuzitor, sentiment că ești în viața scânteei...
Incantație
de Dumitru Sava
înfrunzește iarăși Pom al Vieții să ne trezim în zorii dimineții păcatul să ne pogoare pe pământ din sferele mult prea luminoase să reluăm lumea de la început tu curioasă să-mi deslegi Misterul eu...
Setea roșie
de Djamal Mahmoud
întind mâna — înfrunzește un ram. întind mâna — îmi cade un fruct din gură. desfac palma — zboară stoluri de porumbei. umbrele părăsesc zidurile. copacule în care îmi curge sângele, sunt însetat....
frig
de Irina Lazar
tocmai în aceste zile în care nimic nu ne lasă în pace durerea înfrunzește în noi ca în niște codri de păpuși nu există, existăm, nu existăm cineva sapă trepte, se oprește la mijlocul drumului...
copacul ingradit
de huckleberry finn
Simt din nou cum stomacul mi se framanta a dragoste. Cum ombilicul mi se deznoada timid. Infrunzeste a primavara si a tine. Dezamagit de verile trecute nu are curajul sa se-nalte, sa-si infiga...
Repetabila iubire
de Silvia Van
Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel ca pescărușii în zbor pe sub poduri, aripi întinse țin vântul în loc, cât sa fie ora când îmi înfrunzește iar mâna dreaptă,...
Ce ma fac?
de Gabriela Marieta Secu
Ce mă fac De atat albastru? Ce mă fac De atata alb, Cand de verde Imi infrunzeste Viața In fiece copac?
Ecoul cuvintelor
de liviu gradinariu
Ecoul cuvintelor nimeni nu stie sa sranga albastrul nectar plecat spre seara din port... inspre nordul iubirii de la care toti truditorii fura scanteie si litere si mistere si nu pot sa atinga...
zacharias
de heghedus camelia
în cercul meu cu centrul pretutindeni bate vântul (gellu naum) * în răcoarea obscurelor căutări printre oameni grăbiți lucruri speriate și fapte semiîntâmplate lumea copac înfrunzește ascund la...
Cu sufletul tot mai întinerit
de ADRIAN ANGHELESCU
Ca și-un copac bătut de vânt și ploi Care rămâne toamna desfrunzit Aidoma suntem bătuți și noi De timpul ce se scurge-n infinit Însă copacul iarăși înfrunzește Atunci când vremea se-mprimăvărează În...
genomie
de Dumitru Sava
există o primăvară la vreme de răscruce când numele-mi ca o sămânță coaptă cade în pământ de pe cruce și prinde rădăcini prin ele îndrăgostită de soare seva neamului meu înfrunzește și vine o...
agonia (3)
de Ștefan Petrea
aromele de frig pictează geamul; duminica mergeam în mal de viață era de bine-n nimb de dimineață biserica din noi serbându-și hramul. e brumă în a ochilor fâneață; vedeam pe-atunci cum înfrunzește...
turnesol
de Goea Maria Daniela
șarpele cu clopoței de smarald cambrându-se peste umărul ascuns în mătase nu privi înapoi te vei preface într-o statuie de ciment poleit până când prințul pribeag se va îndrăgosti de privirea ta...
Naște-mă
de Vasile Munteanu
te ai verde printre fluturii de iarbă te ai transparentă printre fluturi ionatani nori căprui te ai când ți se-nrourează sete când te plouă visul tu te ai te ai soare încălzind cartofi de aur te ai...
Pentru mine ești asemănarea noastră
de Maria Prochipiuc
sunt tot la fel cum tu m-ai cunoscut – explozie de vânt și pâine frântă doar poate cu o clipă mai matură în hohote mirate năpraznice talazuri iar alteori adun tristeți neostoite aidoma timpului ce îl...
Lăcusta mea
de florian stoian -silișteanu
are picioare din fier vechi țâțele din tablă de zinc iubita mea e o lăcustă nici străvezie nici din bumbac ea citește poezii el le scrie eu tac stă să ajungă la margini patul în care bătrânul metal...