"își scuipă groparii" – 20286 rezultate
0.02 secundeMeilisearchNicolae Serban
îți este foarte dor! mosorul taie in femeia pe care n-o mai iubești decât cu tălpile picioarelor. când calci pe nisip întodeauna îți rămâne întipărită iubirea. auzi cum creapă catepeteasma! din Iad nu se poate auzi nici o aripă de inger,doar o crăpătura din catepeteasma,din care din când in când câte unul ,din noi își scuipă păcatele, îngropate intr-un popă păcătos.
69 poezii, 0 proze
Alin Farcas
Autorul își face apariția - miraculos, ar spune unii - în toamna anului 1979, în Mediaș și descoperă cu stupoare că are doi părinți. Trece cu greu peste asta și crește în legea firii și-n spirit ardelenesc. Duce o viață lipsită de griji, dar nelipsită de sare, zahăr și grăsimi, până-ntr-a 19-a primăvară. O dată mustăcioara crescută bine, ambiția îl macină și-l mână spre mai bine. Se decide să-și ia destinu` la pumni. Cu liceul terminat, discotecile din zonă-i călcate în picioare și fetele consumate cu tot cu cotor, se hotărăște să vină în capitală. În Micul Paris, încearcă Dâmbovița cu degetul, se arde și suflă mai apoi și-n iaurt, își pierde câțiva dinți într-o încăierare incorectă (1 vs 5), ceea ce nu vă dorește și dumneavoastră, face o facultate... ca să nu zică precum că n-a făcut-o și p-asta, are parte de viață de noapte din belșug, muncește pe unde apucă, demolează patroni, iubește femei, se îndrăgostește și, odată cu trecerea timpului, începe să-l piardă pe ardeleanul din el....
43 poezii, 0 proze
Gabriel Negoescu
cazand spre inalt isi plange condorul singuratatea
3 poezii, 0 proze
hulubei stefan
...uneori cuvintele nu isi mai au rostul...
2 poezii, 0 proze
Anghel Cristina Ioana
Fiecare om isi are o istorie. Fiecare istorie este citita. Fiecare citire este invatata. Fiecare invatatura este o minciuna..:D
3 poezii, 0 proze
Larisa Chitic
Si gindu-i ca o helgie ranita isi intrerupe fuga rusinoasa...
2 poezii, 0 proze
Cosmin simion
--un cuvant de inceput-- banuiaes ca fiecare isi scrie realizarile unei vieti esuate in deziluzii... simplu, sunt doar eu artistul vicios caruia ii place sa fumeze sa bea si sa scrie in toiul noptii in lipsa de femeie... stil: ma defineste ipostaza postbelica a gandiiri apocaliptice posmodernisme in versuri, fara rima si sens folosind cuvinte ambiguii pt a da dovada de un dezinteres total fata de viata. si ca informatii suplimentare sunt nascut la maternitate, da sunt singur si nu...nu ma contactati pe mail decat daca aveti ceva de comentat cu privire la ceea ce scriu. studii Liceul de arta "G.Apostu" Bacau jud Bacau actualmente student anul I aparitii: proaspat debutant cu aspiratii spre un viitor mai bun contact: simyco2@yahoo.com
5 poezii, 0 proze
Aura Maria
Fiecare persoana are dreptul sa isi spuna parerea in legatura cu creatiile mele! Le multumesc tururor care mi-au dat sfaturi , am sa tin cont de ele !
5 poezii, 0 proze
maria
omul este cineva si nimeni isi poarta fata cusuta de cap si umbra lipita de picioare...
1 poezii, 0 proze
Michael Ondaatje
Michael Ondaatje se naște în 1943 și își petrece primii ani ai copilăriei in Sri-Lanka, într-o familie în care se suprapun origini olandeze, singaleze, portugheze și tamile. În 1954 părinții săi se despart, iar Michael Ondaatje se mută cu mama sa în Anglia. Studiază literatura engleză la Toronto și Ontario, iar din 1970 locuiește în Canada. Este profesor de literatură la Universitatea York și la Colegiul Glendon din Toronto. Michael Ondaatje a publicat treiprezece volume de poezie, multe dintre ele deținătoare ale unor premii literare de prestigiu, precum Governor General's Award. Pasiunea pentru film a experimentat-o în trei documentare, dintre care unul despre ex-președintele Bill Clinton. Dar înainte de orice, Michael Ondaatje este cunoscut în întreaga lume ca romancier. Cu numai patru romane și-a cucerit definitiv locul în literatura secolului XX, câștigând multe dintre premiile la care râvnește în taină orice autor de ficțiune. Stilul său literar se încheagă din detaliu, din...
1 poezii, 0 proze
își scuipă groparii
de Cristian Munteanu
se așază cocorii în cerc pe scaunele astea fără spătare azi se îngroapă punctul de lumină e greu să-ncui pleoapele cu atâtea aripi pe ele azi se trage cu ochiul printre pene cocorii au toți zbor de...
sâmbătă
de Roberta Giurgiu
La sfârșit, Cortina rămâne ridicată, Florile cad pe scenă, Nimeni nu aplaudă. Groparii își scuipă chiștoacele Și fac reverențe zâmbind. Pământul se înghesuie Să acopere ce a mai rămas din actor.
țara gingiilor vinete
de Vasile Munteanu
cel mai tare mă tem de săpatul zadarnic (gurmand am fost... bețiv... și vorbăreț...) oriunde sunt doi sau mai mulți eu tac ascuțit – hârleț scormonind în adâncuri de oase lumina acolo-i lipsită de...
Cetățenia română
de Cucu Constantin
Deși nu am cerut asta în mod explicit, diferite agenții de știri și pseudoștiri își iau timp și energie ca să mă informeze, via e-mail, privind ceea ce se mai întâmplă pe lume, bineînțeles într-o...
Groapa lui Procust 1
de Bogdan Burileanu
Se întuneca repede, ca iarna. Că, doar, iarnă și era. Februarie. Copacii scuturați în frisoane de un vânt cu năbădăi, își trosneau crengile uscate. Încremeneau un timp. Apoi o luau de la capăt cu...
Mormânt necunoscut
de Ioan Dan
Pe poartă, cioclul asudat de ger își scuipă mila cu dispreț cunoscător. Sicriu necunoscut, atârnă mustrător pe umerii osoși prea depărtați de cer. Ajunse înjurând de morți la gropă și blestemând...
Viața, cent cu cent (fragment II)
de Daniel Bratu
Îl caut de câteva săptămâni, l-a mâncat subsolul, l-a topit zăpada, a intrat în curu’ pământului. Era oricând în fața blocului, între două vârste, blond și fără dinți, un lipovean venit cu potopu’ și...
Luci
de Carmen Duvalma
Luci O chema Luci. Îmi plăcea felul ei de a scuipa cojile de semințe în timp ce zâmbea ironic, în colțul gurii. Întotdeauna îi rămânea o coajă vicleană, neagră și subțire ca o ață, lipită de buza de...
Spânzuratul
de Marin Sorescu
Mitrele, ori de câte ori se certa cu muierea, Își lua betele să se spânzure în vale la sălcii; Să vadă și ea, fir-ar a relelor, Ce-nseamnă el în casa asta, na! Săriți lume, striga Leana. Nea Dumitre,...
In coltul unei strazi prafuite si infecte
de tes
În colțul unei străzi prăfuite și infecte, o clădire înaltă de secol XIX. Nimeni nu era pe stradă cu excepția unei cerșetoare murdare și demente care își făcea veacul lângă tomberoane. Nimeni nu știa...
