"à un ami" – 24010 rezultate
0.02 secundeMeilisearcha-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh
ora-de-televizor
agenția de monitorizare a presei Agonia
de Radu Herinean
imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Ultima Generație - Primul Val
Antologia cuprinde 83 de autori de poezie. A văzut lumina tiparului pe 20.11.2005 la editura “Muzeul Literaturii Române”, cu o prefaţă semnată de criticul Lucian Chişu.
de Radu Herinean
toma valerica
..sunt un amic a doamnei toma si incerc sa o ajut sa fie mai ambitioasa pt ca este o adevarata comoara in ceea ce priveste poezia... nu are posibilitatea sa se faca cunoscuta si poate cu ajutorul dumneavoastra va reusi sa iasa din anonimitate...va multumesc mult!!! P.S o sa va trimit si biografia doamnei cat de curand posibil!
1 poezii, 0 proze
PSPhilippe Soupault
(Rom.:) Philippe Soupault a fost un scriitor francez asociat cu dadaismul și apoi cu mișcare suprarealistă. S-a născut în Chaville la 2 august 1897 și a decedat la Paris pe 12 martie 1990. Cunoscut mai ales pentru Câmpurile magnetice, prima scriere automatică, realizată împreună cu Andre Breton. Alte volume: Aquarium, Rose des Vents (Roza vânturilor), Westwego, Il y a un océan (Există un ocean), etc. (Fr.:) Philippe Soupault est un poète français, né à Chaville le 2 août 1897, décédé à Paris le 12 mars 1990. Avec ses amis André Breton et Louis Aragon il participe à l\'aventure Dada, qu\'il considère comme une « table rase nécessaire », pour ensuite se tourner vers le surréalisme, dont il est un des principaux fondateurs avec André Breton. Avec ce dernier, ils ont en effet écrit le recueil de poésie Les Champs magnétiques en 1919, selon le principe novateur de l\'écriture automatique. Ce recueil de poésie peut être considéré comme une des premières oeuvres...
3 poezii, 0 proze
PTPaul-Jean Toulet
Paul-Jean Toulet, né à Pau (Basses-Pyrénées) le 5 juin 1867 et mort à Guéthary (Basses-Pyrénées) le 6 septembre 1920, est un écrivain et poète français, célèbre par ses Contrerimes, une forme poétique qu\'il avait créée. Paul-Jean Toulet perd sa mère à sa naissance. Tandis que son père regagne l\'île Maurice, il est confié à un oncle de Bilhères, dans la vallée d\'Ossau. Il séjourne trois ans à l\'île Maurice (1885-1888) puis un an à Alger (1888-1889), où il publie ses premiers articles. Il arrive à Paris en 1898. C\'est là qu\'il se forme véritablement, sous la tutelle de Willy, dont il est l\'un des nombreux nègres, notamment pour Maugis en ménage. Colocataire du futur Prince des Gastronomes Curnonsky, il fréquente les salons mondains et les boudoirs demi-mondains qu\'il évoque dans Mon Amie Nane. Il travaille beaucoup et se livre à divers excès, dont l\'alcool et l\'opium. Il collabore à de nombreuses revues, dont la Revue critique des idées et des livres de Jean Rivain et Eugène...
2 poezii, 0 proze
JBJules Breton
Jules Aldolphe Aimé Louis Breton, né à Courrières (Pas-de-Calais) le 1er mai 1827 et mort à Paris le 5 juillet 1906, est un peintre et poète français. Son père, Marie-Louis Breton, est maire de Courrières. Sa mère meurt alors qu\'il n’a que quatre ans. Il étudie tout d\'abord au collège Saint-Bertin à Saint-Omer où il est pensionnaire, puis au collège royal de Douai. Il fait son apprentissage auprès de Félix de Vigne à Gand et de Gustave Wappers à Anvers en Belgique, puis poursuit sa formation à Paris en suivant les cours d’Ingres et d’Horace Vernet. Il se marie en 1858 avec Élodie de Vigne, la fille de Félix de Vigne. Le couple a un enfant unique, Virginie Demont-Breton, qui naît en 1859 et qui suivra les traces de son père en devenant elle-même peintre. Elle épousera le peintre Adrien Demont. Il est inhumé à Paris au cimetière du Montparnasse non loin de son ami Leconte de Lisle. De formation académique, réaliste, puis naturaliste, Jules Breton fut l’un des premiers peintres...
1 poezii, 0 proze
HPHalina Poswiatowska
Halina Poswiatowska, de son nom de jeune fille Myga, est née le 9 juillet 1935 à Czéstochowa, non loin de Cracovie. En 1958 elle débute avec un premier recueil de vers intitulé Hymne idolâtre. Cette année-là elle subit sa première opération du coeur. Elle publie encore deux recueils de poèmes, Le jour d\'aujourd\'hui, en 1963, et Ode aux mains, en 1966, ainsi qu\'un tome de prose, Récit pour un ami, en 1967. Halina Poswiatowska est morte le 11 octobre 1967, quelques jours après une deuxième opération du coeur. Un recueil de vers posthume est paru en 1968, intitulé Encore un sowyenir, en 1975, les Editions Littéraires de Cracovie (WydawnictWo Literackie) publient un Choix de poèmes qu\'elles rééditent en 1989. Puis en 1997-98, paraissent à Cracovie, chez le même éditeur Les oeuvres complètes en trois volumes. Halina Poswiatowska traduisit également de l\'anglais et du français des poètes comme Joseph Margolis, Lawrence Ferlinghetti, Ezra Pound, Paul Eluard et Jacques Prévert entre...
17 poezii, 0 proze
VUValerian Urșianu
Valerian Urșianu (1845 – 1915) a fost un poet român, profesor universitar, științe politice Cărți publicate: Amintiri: (Poesii) Loc, editură, an: București : Editura Librăriei Socecu, 1895. Paginație: XIII, 416 p.
1 poezii, 0 proze
bizau
Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...
1 poezii, 0 proze
CCSF
Ce înseamnă a te scrie într-o biografie? Nu e nimic altceva decât a-ți resemna trecutul, a semna un contract, oarecum, declarându-l - pe el, trecutul - trecut. Ce-a fost a fost și așa a fost, zică-se. Scrisul, ca pasiune, nu a trăit decat în mod temporal în mine. Nu am cunoscut încă atemporalitatea acestui amor. E greu, sincer, fiindcă nu le este multora "la'ndemână". Pentru asta e nevoie de ceva mai mult. Din punct de vedere lumesc, sunt absolvent al liceului Nikolaus Lenau și am pus de-un BSc de la Imperial College London în studiile management-ului aplicat. De când scriu, am dat cu condeiul pe la mai multe competiții, agățând pe ici, pe colo câte o remarcă mai amiabilă și câte un premiu. Dintre cele trei graiuri principale în care sunt fluent, le iubesc pe toate pentru ceea ce îmi oferă: româna o ironie tandră, germana un cinism flegmatic/contemplativ și engleza un sarcasm copilăresc. Cuvinte rotunde, dar presărate cu bune intenții, ca tot în lume.
39 poezii, 0 proze
mocanu mariana
atunci cand m-am nascut aveam de toate. INOCENTA mi-a rapit-o un demon al intunericului...,INCREDEREA sa rupt din mine farama cu farama atunci cand cei dragi ma tradau...,FERICIREA a pierit dureros atunci cand m-am lovit de zidul dur al neputintei de ami implini un vis...am ramas doar cu SPERANTA ca voi avea din nou ceea ce am pierdut...
1 poezii, 0 proze
ICIon Cănăvoiu
Ion Cănăvoiu s-a născut la Runcu, în județul Gorj, pe 8 septembrie 1939, fiind fiul lui Gheorghe și al Polixeniei Cănăvoiu. A urmat cursurile Facultății de Litere din București, perioadă în care a și debutat cu poezie; a fost un talentat gazetar și, o perioadă, profesor în județul Olt. A lăsat în urma sa cărți de valoare, precum: „Soare cu dinți” (fabule), Editura Spicon Târgu-Jiu, 1991; „Poezii” (postum), Târgoviște, 1993; „Cobra regală” (epigrame, postum), Editura CCVCTP Gorj, 1994; „Sonetele vinului” (poeme postume), Editura PUNCT, ș.a. A inițiat editarea unei publicații de satiră și umor intitulată HAZ-ul, revistă la care el era director, finanțator, editor, redactor și chiar difuzor. S-a stins din viață la 22 octombrie 1992, la Târgu Jiu. Un an mai târziu, în amintirea lui s-a organizat Festivalul Național de Umor “Ion Cănăvoiu”, cu secțiuni de carte de umor, epigrame, fabule, parodie, poezie satirică și proză umoristică.
26 poezii, 0 proze
lettre a un ami d’autre temps ajungerea la impalpabilul dialog al sinelui cu sinele
de Cătălin Al DOAMNEI
vremea miracolelor se sfârșise și eu te conduceam pe ultimul drum al ființei exact așa cum parmenide a definit ființa mi-a fost greu să nu plâng atunci știind că nu te voi mai revedea decât printre...
Iarăși despre vârsta a treia
de Constantin Iurascu Tataia
\"Ce te-au albit femeile\" m-a compătimit un amic Că-s alb eu nu le-nvinuiesc Și nici de senectutea-mi neagră, Dar doamnele îmi amintesc Nevoia strictă de Viagră. (am postat catrenul corectat de...
Viața pe un peron
de Octavian Paler
- 10 - Vă mirați, poate, că nu sunt sigur de amintirile mele. Dați-mi voie să vă lămuresc printr-un exemplu. Odată mi-am dat întâlnire cu un amic la o piscină din marginea orașului. La capătul...
Biserica, un loc plin de ipocriti?
de campeanu claudiu
Toată povestea începe încă din copilărie când ai mei, ma ales bunica şi una din mătuşi au insistat să merg la biserică în ficare duminică, la toată...
Început de poveste fără final...
de Teodor Dume
Mi-a spus un amic că cel care scrie poezie e o ciudățenie urlătoare cu ochii rotunzi și mici in buzunare are doar bucățele de hârtie un creion sau un pix eu am scris și încă mai scriu poate oribil de...