"Întoarcerea ca un drog " – 6269 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AOancuta oprescu
"Locuiesc pe un munte și îmi trăiesc poemele" spune autoarea volumului “Apă de Ploaie” povestind despre calea deschisă de poezie spre întoarcerea la simplitatea și frumusețea lumii interioare . În anul 2010 volumul Apă de Ploaie al scriitoarei Anca Oprescu a apărut într-o ediție limitată,la Editura Innocenția din Iași. Pentru că poemele Apei de Ploaie i-au bucurat si i-au uimit pe cititori, în 2011, volumul a avut parte de o a doua ediție, înnobilată de albumul muzical al compozitorului Walter Dionisie, care, urmând linia senzuală și profundă a poeziei, a compus opt piese de o simplitate si o lumină surprinzătoare. Volumul de poeme și albumul muzical s-au bucurat de lansări de excepție la Sala Palatului - București, Club A - Contempora 3, Biblioteca “Ion Heliade Rădulescu “Târgoviște, Festivalul National Vlahia,Clubul Român Baden, Asociația Românilor din Viena,Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov, Biblioteca ASTRA Sibiu, reunind poeți de valoare , muzicieni de excepție și stând...
4 poezii, 0 proze
ADAlexandre Dumas
Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut și ca (Alexandre Dumas père) Alexandre Dumas tatăl (n. 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts (Aisne) - d. 5 decembrie 1870, Puys (Seine-Maritime) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume. Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franței ca Général commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare. În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl său, Thomas-Alexandre, și a decedat la scurt timp după naștere. La întoarcerea marchizului și a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru. În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata Franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputația aristocratică a familiei. În urma revoluției franceze, marchizul și-a...
0 poezii, 0 proze
APAron Pumnul
Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, satul Cuciulata, județul Brașov; d. 12 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania. Dupa 4 ani petrecuti la Odorhei, Pumnul isi continua studiile la Blaj si la Cluj, unde absolva cursurile de filozofie. In 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj si in acelasi an este trimis ca bursier la Institutul teologic "Sfanta Barbara" din Viena. La intoarcerea de la Viena in 1846 isi reia activitatea de profesor de filozofie la Blaj, unde preda ideile curente ale filozofiei nationaliste, in care se incadrau teoriile despre dreptul natural al indivizilor si popoarelor, utile cauzei eliberarii poporului roman. Aron Pumnul devine colaborator apropiat al lui Timotei Cipariu alaturi de care ia parte la intemeierea ziarului "Organul Luminarii", gazeta bisericeasca, politica si literara, devenita in 1848 "Organul National". Un alt ziar scos de...
0 poezii, 0 proze
EHEduard Anton Hazu
Am făcut multe năstrușnicii la viața mea și multe ar părea interesante pentru unii temerari în explorarea vieții din trecutul apropiat, parcă mai plină de sevă, mai ales că lumea de azi are mai puțină substanță, mai puțină adâncime. Totuși, cel mai important lucru din viața mea mi s-a părut "ÎNTOARCEREA LA CREDINȚÃ", ca fiind cea mai motivată formă de existență. Din acel moment am început să înțeleg lumea, locul meu, raportarea la divinitate. A mai fost de ajuns un imbold lumesc, o încurajare și ... am început să scriu. Mai sunt încă oameni minunați și mi-am propus să scriu despre ei așa cum i-am perceput eu. Intotdeauna m-au impresionat oamenii speciali, oamenii daruiți și dăruiutori. Simt că sufletul meu vibrează pe fregvența oamenilor desăvârșiți, ceea ce mă face să cred cu adevărat că în adîncul conștiinței noastre există implantat, de la "Facere", cipul acelui om desăvârșit care a existat candva în Gradina Edenului - Adam. Trebuie să înmulțești darul Domnului în toate. Dacă ști...
2 poezii, 0 proze
GSGrigore Sălceanu
Grigore Sălceanu (n. 23 aprilie 1901, Galați- d. 19 iulie 1980, Constanța) a fost un poet și dramaturg român, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. După studiile primare de la Galați a continuat studiile liceale la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, liceul Spiru Haret din Tulcea și Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța. Din 1922 a urmat Facultatea de Litere și Filozofie la Universitatea din București. În acest timp a frecventat și cenaclul literar condus de criticul Mihail Dragomirescu. A continuat studiile la Sorbona, unde a urmat cursurile unor profesori ca Daniel Mornet, André Le Breton, Gustave Michaud. După terminarea studiilor și întoarcerea în țară a fost numit profesor la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, devenind titularul catedrei de limba franceză. Ca profesor, a început să colaboreze la revistele: Analele Dobrogei, Convorbiri literare, Ritmul vremii, Salonul literar, Făt-Frumos și Universul literar. În 1936 a întemeiat la Constanța un cenaclu...
3 poezii, 0 proze
VCVincenzo Cardarelli
Vincenzo Cardarelli (pe numele adevărat Nazareno Cardarelli) (n. 1 mai 1887 - d. 18 iunie 1959) a fost un poet și jurnalist italian. Lirica sa are un caracter autobiografic. A evocat peisajul italian în diferite anotimpuri, prin versuri de o muzicalitate deosebită. Pentru activitatea sa, a primit Ordinul Italian de Merit ("Ordine al merito della Repubblica Italiana"). Opera1916: Prologuri ("Prologhi"); 1925: Istorii și amintiri ("Favole e memorie"); 1929: Soarele la zenit ("Il sole a picco"); 1934: Zile pline ("Giorni in piena"); 1935: Pământ natal ("Terra genitrice"); 1936: Poezii ("Poesie"); 1939: Cerul desupra orașelor ("Il cielo sulle città"); 1946: Poezii noi ("Poesie nuove") 1948: Vila Tarantola ("Vila Tarantola"), pentru care a primit Premiul Strega 1962: Opere complete ("Opere complete"). Cardarelli a fost unul din întemeietorii revistei și grupării literare La Ronda, prin care a pledat pentru întoarcerea la clasicism și a impus ca model lirica lui Leopardi.
3 poezii, 0 proze
SPSylvia Plath
Sylvia Plath (n. 27 octombrie 1932, Boston, Massachusetts - d. 11 februarie 1963, Londra), poetă americană contemporană. Părinții ei erau cadre didactice la Boston University. Tatăl ei, Otto Plath profesor universitar, a murit când ea avea 8 ani. Mama sa, Aurelia, a trebuit să o crească singură, împreună cu fratele ei mai mic. Poeta i-a dedicat poemul Daddy. Talentul literar al Sylviei s-a făcut remarcat de timpuriu, prima poezie fiindu-i publicată la vârsta de opt ani. În vara anului 1953 se înscrie la o colaborare voluntară de patru săptămâni la revista de modă Mademoiselle" din New York. La întoarcerea la mama sa, la Wellesley, Massachusetts, află că, în ciuda speranțelor care i se dădusră, i-a fost refuzat un curs de vară la Harvard, condus de celebrul scriitor Frank O'Connor (1903 - 1966). Disperată, tânăra de 21 de ani s-a dus la mormântul tatălui său și a înghițit 50 de tablete de somnifer, cu intenția de a se sinucide, dar este găsită după trei zile în pivniță și este salvată...
279 poezii, 0 proze
AMAndrei Makine
Andrei Makine (n. 1957) este definit de o relație specifică cu realitatea și memoria, dar clasificarea sa este total diferită datorită statutului său de scriitor global și adoptării limbii franceze. El este clasificat cel mai bine ca scriitor Translingv care operează în cadrul Neoclasicismului Contemporan. Reprezintă un contra-curent la experimentele postmoderne, favorizând o întoarcere la stilul înalt, structura narativă clară și frumusețea lirică. Descompunerea clasificării: Clasificare principală: Literatură Translingvă / Francofonă Născut în Siberia, a emigrat în Franța la sfârșitul anilor '80 și scrie exclusiv în franceză. Exil și Adopție: Este grupat adesea cu alți mari scriitori care și-au abandonat limba maternă pentru o „limbă vitregă” aleasă, precum Vladimir Nabokov sau Milan Kundera. „Gardianul” limbii franceze: Scrie o franceză hiper-corectă, elegantă, aproape clasicizantă. Această devoțiune a dus la alegerea sa în Academia Franceză în 2016, solidificându-i statutul de...
2 poezii, 0 proze
JBJacinto Benavente
Motivația Juriului Nobel "pentru felul fericit în care a continuat ilustrele tradiții ale dramei spaniole". Jacinto Benavente (n. 12 august 1866, Madrid - d. 14 iulie 1954), dramaturg spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1922. Jacinto Benavente s-a născut la Madrid în 12 august 1866. A urmat Dreptul, dar la moartea tatălui său și-a întrerupt studiile, plecând într-o lungă călătorie prin Anglia, Franța și Rusia (unde se spune că ar fi lucrat, între altele, ca director de circ), pentru a se consacra, la întoarcere, pe de-a-ntregul creației literare. A debutat în 1893 cu un volum de versuri și cu o culegere de nuvele, urmate de celebrele Cartas de mujers (Scrisori de femei), în maniera lui Marcel Prévost. Prima sa lucrare dramatică este El nido ajeno (Cuibul străin), a cărei premieră a avut loc la Madrid în 1894. În continuare, an de an, a oferit scenei spaniole câte două sau trei piese, multe dintre ele scrise la cererea expresă - și în conformitate cu necesitățile -...
0 poezii, 0 proze
NDNicolae Dragoș
Nicolae Dragoș (pseudonim al lui Nicolae Răcănel) (n. 3 noiembrie 1938, Glogova, jud. Gorj) este un poet și jurnalist român. Tema principală a liricii sale este timpul. Poate cea mai cunoscută carte a sa este antologia \"Poeme dintr-un sfert de veac\", publicată în 1989 în Colecția \"Poeți români contemporani\" a Editurii Eminescu și cuprinzând o mare parte din opera sa poetică. Opere * Moartea calului troian, Editura pentru Literatură, București, 1968 * Coloană de-a lungul, Editura Eminescu, București, 1971 * Zăpezi fără întoarcere, Editura Cartea Românească, București, 1973 (cu ilustrații de Mihu Vulcănescu) * Scut de etern, Editura Eminescu, București, 1974 * Scrisoare în sat, Editura Eminescu, București, 1975 * Cu inima curată, Editura Eminescu, București, 1977 * La stema țării (La steaua țării?), Editura Ion Creangă, București, 1977 (colaborare cu Ion Miturică) * Ritualuri intime, Editura Cartea Românească, București, 1978 * Îngândurat ca pietrele munților, Editura Eminescu,...
2 poezii, 0 proze
Întoarcerea ca un drog
de Sorin Stoica
Strada era patria noastră. Noi eram proscrișii, detestații, ilegaliștii, urmăriții întru pedeapsă, clienții siguri ai unui eșafod imaginar, sau cel putin așa ne plăcea să credem. Nu ne păsa de...
Friedrich von Bömches - a dispărut din viață
de Anni- Lorei Mainka
„Pitz, der Maler“, cum îi plăcea lui însuși să-și spună („Maler” însemnând în germană și zugrav, dar și pictor) s-a stins încet, ca o lumânare, la vârsta de 93 de ani, în Germania, la Wiehl. Copiii...
A fost odata ...
de Horian Horea
Mi aduc aminte, citeodata cu tristete, altadata cu un licar de zimbet in coltul ochilor, o minunata reflectie de luna in apa linistita si sclipitoare a Pacificului in luna lui octombrie 98. Nu poti...
Prisma de sticlă
de dragos moldovan
Pe Liana o știam de mult. Și nu mai știu cum a început. Nu știu cum de am ajuns acolo. Eram la ea acasă, o ajutasem să poziționeze un sistem 5.1 și să mascheze cablurile. Eram un fel de Jack of all...
Scrisoare din absurdul amintirii
de dragos moldovan
Bună seara, bătrâne Domn. Îți scriu din închisoarea propriei mele singurătăți. îți scriu din lanțurile propriei mele neputințe. Din celula de sticlă în care m-am ascuns și nu mai pot ieși. În seara...
întoarcerea unui suflet greu
de ungureanu dorina
soarele cu grad 1 de handicap nu - și poate lungi mâinile în viețile tuturor așa gândea la o stupefiantă promenadă când trecea pe lângă statuile cu inimă plăgile i s-au deschis un câine amușina a...
Femeile poetului
de cornel marginean
Femeile poetului Poetul cu două femei. Adică cele două iubite. Ele nu puteau lipsi, veneau mereu, era o competiție nerostită. Versurile uimitoare parcă picurau dintr-o cupă de argint iar dacă recita,...
ÎNTOARCEREA
de Haiducu Elena
Un cer fierbinte, fără de culoare, îmbrățişa pustiul ars de soare. Cu chip aprins, cu haine zdrențuite, prin spinii frânți de vânt şi de copite, prin nori de praf, prin...
Întoarcerea dragostei pe balcoane
de Rafael Alberti
A sosit acel timp în care anii, orele, minutele, secundele trăite dobândesc toate profilul tău, se umplu de noi, și devine urgent, devine necesar, ca să nu le vezi ducându-se cu moartea,...
Intoarcerea in timp
de Ionel Teodoreanu
Blansa e a copiilor. Gheorghe-i al Anicai. Si Anica a cui e? - A nimanui! raspund in cor copiii, lepadandu-se de ea in numele vazutelor s-al nevazutelor. - S-o ia... - Cine s-o ia? - Lasa sa n-o mai...